New blog

Mda, stiu. Alt blog...nu ma pot abtine. Am vrut ca Life, fanfics and stuff sa ramana doar cu Eul din oglinda (la care, by the way, n-am de gand sa renunt, dar nu stiu cand voi mai posta) si am creat Nyx's fanfics pentru ce voi scrie in continuare. Dat fiindca nu sunt in stare sa compun nimic, am ales sa traduc un fan-fic Harry Potter, numit All's Well That Ends Well. Daca va place cum scriu, vizitati-l, pentru ca povestile pe care le voi traduce vor avea sigur amprenta mea, stilul meu de exprimare.
http://fanfictionbynyx.blogspot.ro/

Gandurile unui visator

Dragi pretini si pretine,:)) vreau sa va anunt ca mi-am facut blog personal, dar datorita faptului ca nu prea i-am facut publicitate, n-are vizitatori. Deci...daca va place de fatza mea, sau mai degraba, de ce scriu eu, intrati cand aveti timp pe-aici: http://gandurileunuivisator.wordpress.com/. Si, de-acum lepsele pe care le voi primi le voi completa tot acolo, ca acest sa fie blog de literatura si acela personal.
Va pupiiic!
P.S. Acolo postez mult mai des decat aici:D

Leapsa Liebster

Am primit o leapsa tare de la Bibb (BibbyEllen, formal). Multam, sweetie!

REGULI
1. Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi
4. Nominalizează 11 persoane (+ link) care să realizeze acest tag
5. Mergi pe pagina lui şi anunţă-i
6. Nu da tag-ul înapoi!


11 lucruri despre mine:
1. imi este teama de inaltimi
2. sunt putin egoista
3. cartile sunt motivul pentru care nu innebunesc
4. imi plac zilele ploioase
5. lipsa tenesilor e o problema majora
6. imi place marea mai mult decat muntele
7. mi-as dori sa locuiesc in Canada
8. sau Irlanda
9. sunt obsedata de Supernatural
10. imi place sa desenez, desi nu ma pricep
11.imi plac cartile din epoca victoriana

Întrebările la care trebuie să răspund:


Ştii să minţi bine?
Nu prea.
Planifici chestii... sau îţi place ineditul?
Ineditul, desi este nevoie si de planificari (gen...maine ma trezsc la 9 am ca sa ma inscriu la liceu)
Respecţi vreun tipar anume, în general?
Huh? Umm...cred ca da, desi pana n-am citit intrebarea asta nu mi-am dat seama. Citesc zilnic, stau pe net zilnic...dar e un tipar propriu si nu ma gandesc la el ca la un program...nu ma gandesc la el deloc, mai degraba.
Ai vreo fobie?
Mi-e teama de inaltime, mi-e teama de oameni si de a lega prietenii cu ei, imi e frica de esecuri, imi e frica de mine insumi.
Cărţile sau netul? *întrebare capcană*
Cartile online:P
Lenevitul sau excursiile?
Greu de zis...sa lenevesc in masina (care merge, logic, catre destinatia excursiei)
Cum vezi tu prietenia adevărată?
Nu stiu. Nu am avut niciodata prieteni adevarati, inafara de jurnalul meu.
Cazi des? (şi la propriu şi la figurat)
La propriu doar daca ma apuc de facut ceva ce ma depaseste (patinat, de exemplu). La figurat...am caderi, nu neaparat dese, dar care ma marcheaza.
Cum descrii ziua perfectă?
Cum nu am avut niciuna pana acum, nu stiu cum ar putea fi.
Renunţi des?
Nu stiu daca des, dar usor.
Optimism sau pesimism?
Pesimism.

Merge la: oricine o vrea. Nu am starea necesara pentru a posta link-uri, mai ales ca blogul meu nu are prea multi follow-eri.

............................................................................................................

Acum...Bianca, simt ca ai scris aceste intrebari cu dedicatie. Gasesc in ele si repros. Spune-mi paranoica, daca nu e adevarat. Nu am renuntat, doar ca...lasa-ma sa-ti relatez cate ceva din viata mea. Am fost de mica un copil ciudat. La 8-9 ani, visam sa am prietena perfecta, care sa-mi fie confidenta, blah, blah, blah. Problema e ca daca spuneam un secret cuiva, acea persoana, inconstienta probabil din cauza varstei, de importanta acelui lucru pentru mine, il spunea tuturor. Au fost multe experiente in urma carora am devenit mai retrasa, mi-am pierdut increderea in oameni, dar mai ales in mine insumi. Simt ca nu ma ridic la nivelul asteptarilor, parintii mei au intotdeauna ceva de criticat la fizicul si comportamentul meu, desi i-am ascultat si n-am fost genul de adolescent rebel care sa fuga de acasa pe fereastra, sau sa-i jigneasca, ori sa sparga lucruri. Eu doar imi primesc loviturile (in trecut, erau la propriu) la figurat si dupa ce se termina ma duc undeva si plang. Nu-mi place faptul ca mi-am expus problemele aici, dar cum nu exista nimeni care sa le cunoasca, nu m-am mai putut abtine. Oricum, in urma atator experiente neplacute, am ramas o persoana cu probleme emotionale, sunt constienta de asta, iar acest lucru im iafecteaza si relatiile timide cu alte persoane, cum a fost tentativa de a ma imprieteni cu tine. Apoi, dintr-o data, ai trantit vestea ca eu am castigat concursul si dupa atatea esecuri mi-a fost teama sa nu dau gres si sa nu te dezamagesc.

Poti sa gandesti o rice despre mine, eu as zice ca sunt patetica, dar te rog sa nu-mi spui in fata. Nu cred ca as suporta.

Eu iti multumesc pentru leapsa. Mi-e dor de tine, Bibb, desi nu te cunosc aproape deloc.

Capitolul 12-The road so far (capitol aniversar)

Capitolul 12-The road so far

Eva P.O.V.

Barbatul acela frumos se zgaia la mine de parca as fi fost o raritate de la gradina zoologica; nu, mai degraba o friptura apetisanta. Oare aveam si garnitura?

Am izbucnit in ras cand mi-am dat sema cat de absurda eram si l-am privit din nou. Oceanele intunecate din ochii sai imi transmiteau ingrijorare. Puteam spera ca pentru mine, sau avea acasa un catel bolnav?

I-am zambit si l-am tras mai aproape de mine. Nu s-a impotrivit si a indurat cu stoicism sa fie tarat pe podeaua dura-statea in genunchi in fata patului. Amuzat, mi-a soptit:

-Mai bine nu. Uita-te, nu suntem singuri.

Dintr-o ocheada, am vazut-o pe Natasha dormind intr-un fotoliu cu picioarele intinse pe pervaz. Ascunzandu-mi cu maiestrie dezamagirea, mi-am continuat drumul catre buzele sale, iar in ultimul moment le-am ghidat catre urechea lui si am soptit un “multumesc” amarat.

-Stii…am continuat eu pe jumatate adormita. Ne cunoastem de cateva zile, dar nu mi-ai spus inca numele tau.

-E Andras.

-Hai, nu, pe bune?

Avea o mutra sincera care m-a facut sa-l cred.

-Andras…e un nume frumos, am soptit folosindu-mi ultimele puteri; nu stiu daca mi-a raspuns, pentru  ca deja adormisem.

 * * * 

 Nu mai vazusem de mult timp o zi atat de frumoasa precum aceea. Prin fereastra deschisa intrau razele puternice ale soarelui, alaturi de o briza racroasa.

Natasha inca dormea in cea mai ciudata pozitie pe care mi-o puteam inchipui si parea ca nu are de gand sa se trezeasca. 

M-am uitat curioasa in jur. Dupa dezordinea placuta si culorile vii ale hainelor ce se vedeau iesind din valiza am dedus ca este camera prietenei mele.

Multitudinea de fotografii de pe noptiera m-a convins ca am dreptate. In ele era infatisata Natasha alaturi de doi caini uriasi, tot ea, doar ca mai tanara intr-un copac si una de la mare alturi de un baiat chipes.

Am coborat din pat incercand sa ma intind in liniste si am iesit pe culoar sa-mi caut camera. Am observat cu stupoare ca era chiar vis-à-vis de cea in care dormisem. Ce facea fata asta? Ma spiona?

Am descoperit ca inca aveam cheia in inchizatoarea sutienului; am descuiat si m-am strecurat fara galagie precum un hot profesionist.

Dupa ce m-am asigurat ca usa e inchisa, am fugit spre baie, mi-am aruncaat rochia intr-un colt si am intrat in dus. Ziceai ca sunt  una dintre machetele de racheta pe care le construia Ethan in liceu.

Apa era aproape rece si m-a ajutat sa ma trezesc; am tras pe mine niste haine sport si mi-am facut bagajele. Dupa 10 minute, eram gata de plecare.

Am deschis geamul si m-am asezat pe pervaz, fara sa imi pese ca eram la etajul 5 sau ca aveam un balcon de unde puteam admira privelistea. Am scos o tigara din pachet, am aprins-o si m-am cufundat in ganduri. Pana sa-mi amintesc eu sa trag, se fumase jumatate. 

Imi era dor de Ethan. Fum. Fara Val ma simteam ca un peste pe uscat. Fum. Imi era dor de autoritatea maternala a Amandei. Fum. Vreau sa merg in Irlanda. Fum. Imi doresc sa merg la mare. Fum.

La un momentdat, dupa ce imi afumasem creierul  bine de tot am simtit ca hotararea e deja luata. Trebuia doar sa o accept.

Am scos telefonul din geanta si am format un numar pe care aproape il uitasem.

-Maine dimineata vei fi in picioare la 6:00 am, ca de nu, va fi vai si-amar de fundul tau.

Ethan, caci pe el il sunasem, a inspirat brusc si puteam vedea, practic, usurarea de pe fata lui. I-am auzit socul cand mi-a replicat un “bine” si am inchis. Urasc sa stau de povesti la telefon.

Nu aveam chef sa fiu servita de cineva, asa ca mi-am luat singura bagajele si m-am indreptat spre parcare.

Natasha statea linistita pe capota unei masinute mici, asteptandu-ma pe mine, cel mai probabil.

-Hei. Sper ca nu voiai sa pleci fara sa-ti iei ramas-bun.

-Scuze…viata pe drumuri nu e de mine.

Era o replica patetica, dar cat se poate de adevarata. I-am zambit stramb, iar ea m-a surprins cu o imbratisare care m-a emotinat.

Nat nu a mai scos niciun cvant, ci m-a privit cu intensitate. Brusc, mi-a venit idea salvatoare: imi puteam pastra amica. Am mazgalit pe o bucata de hartie adresa familiei Kennedy si i-am dat-o.

-Uite. Urmeaza-ma, daca vrei. A vrea sa fii alaturi de mine diseara. Va fi ciudat sa ma intorc la familia mea. Daca nu…poti veni sa ma vizitezi cand vrei.

Am imbratisat-o inca odata si m-am urcat in masina fara sa scot un cuvant.

Prin oglinda retrovizoare nu se vedea nicio masina venind dupa mine, asa ca m-am gandit ca n-are chef de noi cunostinte.

Pe drum  m-am oprit si i-am luat un inel lui Ethan. De obicei baietii ofera asa ceva, dar voiam ca ziua lui din acest an sa fie speciala.

Gandul mi-a zburat la Andras. Era un barbat minunat, desi abia il cunoscusem. Am zambit melancolica…as fi putut chiar sa ma indragostesc de el.

Mi-a atras atentia o masina neagra, de teren care parea ca ma urmareste. Nu era Natasha, eram sigura de asta.

...............................................................................

Hei, dragilor! Astazi blogul meu implineste un an si desi am avut perioade foarte lungi in care nu am scris niciun cuvant sunt fericita ca am continuat cu povestea. In acest ultim an s-au schimbat cateva lucruri, eu mai ales, probabil si stilul meu de a scrie, dar un lucru a ramas neatins:dragostea mea pentru literatura.

Mda...cum nu sunt foarte buna la mesaje aniversare...va urez si voua la multi ani si sper ca ati ramas alaturi de poveste.

Summer reads

Am preluat aceasta idee de pe blogul Walking on Letters. Aici este lista cartilor pe care am de gand sa le citesc in aceasta vara. Nu cred ca poate fi numita completa, probabil ca daca voi gasi vreo carte care sa ma atraga, o voi include si pe aceasta.
Here are the nominees:))
 



Voi face un update mai incolo sau maine pentru ca mai am cateva titluri dar nu se incarca deloc:D Voi ce planuri aveti pentru vacanta?

Baaaaaack!

Imi cer mii de scuze pentru marea perioada in care nu am dat niciun semn de viata. Astazi a fost ultima zi de stres (evaluarea nationala), eu am facut tot ce am putut, mai ramane doar sa vad rezultatul. Imi voi da o pauza (nu foarte lunga-doar cateva zile) si ma voi intoarce la povestea mea. Dati-mi un semn daca mai intrati pe aici, sa stiu daca mai postez sau continui doar in fisierele calculatorului meu:)

Va pup si sper sa ne mai intalnim pe-aici.:*:*:*:*

Ce faceti? Sper ca nu vegetati la fel de mult ca si mine:D

Hei, lume! Eram curioasa cu privire la activitatile voastre din putinele (prea putine) zile ce au mai ramas din vacanta. Eu iubesc timpul liber si cand voiam sa dau o tura prin parc, a venit ploaia. Oricum, iubesc ploaia si nu ma deranjeaza sa stau cu fereastra deschisa si sa privesc in gol.
Aici am niste poze ce ma inspira, imi plac foarte mult. Voi pe care le-ati alege, daca ar fi sa faceti un top?
1.

2.

3.

 4.

 5.

 6.

 7

 8.

 9.

Nu sunt puse intr-o anumita ordine, mie imi plac toate. Ce ziceti? Ar trebui sa-mi pun una din ele la profil, sau e frumoasa cea de acum?;;)

Hugs and kisses>;D<