Mda. Iubesc concursurile!
De aceea, va propun si voua sa intrati aici si sa va inscrieti!
Concursul se desfasoara pe Bibliophile Mystery si se castiga Cele noua vieti ale lui Chloe King-Caderea.
Mult succes!
Sunday, October 23, 2011
Capitolul 6 Mda. Plec.
M-am trezit cu mult dupa ora pranzului. Gandeam ceva mai limpede, desi nesiguranta ocupa unul din locurile fruntase.
Aveam de gand sa-i spun lui Valerie despre planul meu. Speram ca macar ea ma va sustine.
M-am imbracat in graba fara sa ma gandesc cu ce si am mers spre camera prietenei mele. Am reusit sa nu ma ciocnesc de usi, iar cand am ajuns, Val era pe jos, stand cu picioarele incrucisate, ochii inchisi, cu castile in urechi cu volumul dat la maxim, am banuit, pentru ca se auzea si in exterior destul de clar melodia celor de la AC/DC, Back in black.
Am batut-o usor pe umar, iar ea a deschis imediat ochii si a aruncat castile pe birou.
-Ma asteptam sa vii, zise ea pe un ton ingrijorat.
-Mda. Ce-a zis Anna m-a cam pus pe ganduri. Dar nu reusesc nicicum sa le descurc. Vreau sa...gandesc. Vreau sa fiu ibera si sa nu-mi pese de nimic. Vreau sa...
-...pleci. Te cunosc prea bine. Eram sigura ca vrei sa petreci un timp cu tine insati fara presiune sau priviri intrebatoare.
Oh, Doamne! O iubeam pe Val. Niciun repros, doar pura compasiune, intelegere. Stiam ca nu-mi va mai fi asa greu sa-i spun lui Ethan cu ea de partea mea.
Am luat-o de mana si am mers ca prin vis-ca nu stiu cum am ajun acolo-in camera iubitului meu. Era un fum gros si intunecat ca si norii ce se vedeau prin fereatra deschisa si parea ca se roteste in jurul lui Ethan, iesindu-i si din urechi.
M-am asezat langa el si i-am zis tot ce aveam in minte mecanic fara sa ma uit in ochii lui. Ii privisem atatia ani, dar dintr-o data simteam ca ma voi topi daca ii voi privi; eram ca o adolescenta care se indragosteste pentru prima oara si nu stie daca "el" o place. Si-l priveste pe ascuns, si-l doreste langa ea, vrea sa vada cum s-ar simti in bratele lui, cum i-ar simti buzele impletindu-se cu ale ei, dar de fapt, nici nu indrazneste sa-l priveasca in ochi.
Eu il tineam de mana, dar priveam catre ceea ce se putea numi o zi frumoasa: niste nori negri ce pareau razbunatori, ce pareau ca se pravalesc peste lume, o ceata care nu te lasa sa vezi la 5 metri in fata, te invaluia si numai daca scoteai capul pe fereastra. Era o zi frumoasa pentru ca nu ploua; era o zi inspaimantatoare pentru mine. O zi a deciziilor.
Ethan a acceptat decizia mea fara sa se planga; mi-a zis ca ma iubeste si ca ma va astepta chiar de ma voi intoarce peste 5 ani.
Am coborat si sub privirile dezaprobatoare ale Amandei mi-am recitat monologul, incercand sa pun si ceva sentimente in el, ca sa par mai convingatoare. Nu am reusit. Vocea imi era goala, pe fata mea nu se regasea nicio emotie, aratam ca un mort viu. Sau cel putin asa ma simteam; Goala si fara scop. De parca mergeam intr-un loc din care nu mai aveam scapare. Dar stiam ca asta trebuie sa fac si nu aveam de gand sa ma razgandesc.
Amanda nu a comentat. Desi mi se parea dezamagita, mi-a dat binecuvantarea si a recunoscut ca e mai bine sa--mi pun ordine in ganduri, sa fiu sigura de sentimentele si dorintele mele inainte de a face o gresala.
Astfel, oarecum usurata ca familia nu ava nimic impotriva, am luat-o pe Val de mana si am inceput sa-mi fac bagajul. Am luat o multime de haine. aproape doate pe care le aveam. Toate combinatiile ciudate, rochiile, blugii extrem de scurti sau stramti si bocancii...toate hainele de care eram indragostita. Am umplut cateva geamantane numai cu garderoba si accesoriile.Nu stiam cat va dura calatoria mea de regasire,asa ca voiam sa fiu pregatita pentru orice va urma.
Am coborat pregatita in sufragerie, unde se afla toata lumea. Ethan avea ochii umezi; n-am reusit sa-i privesc decat pentru un moment dupa care am zambit jenata si am mers sa ii imbratisez pe Amanda, Anna, Sophia si Daniel, care sosise in dimineata aceea. Toti ma priveau tristi si am vazut ca pana si cel mai rece membru al familiei, Anna, plangea. Mi-am luat la revedere de la Peter, bucatarul, si de la Dakota, menajera, si am mers spre garaj impreuna cu singurele persoane de la care nu imi luasem inca, nu putusem sa imi iau la revedere.
Ma imbracasem destul de gros, dar tremuram toata. Un fior rece mi-a strapuns inima cand am vazut lacrimile stralucitoare ce curgeau necontenit pe obrajii lui Valerie si mi-am dat seama ca si eu aratam la fel de distrusa. M-a imbratisat in cel mai sfasietor mod posibil: ne-am strans cat am putut de tare pentru cateva minute care pentru mine nu insemnasera decat un moment.
-Sa nu ma uiti, mi-a zis ea cu vocea ragusita.
Am zambit printre lacrimi.
-Promit. Mi-a facut cu ochiul si s-a dat la o parte. Acum Ethan se afla in fata mea. M-am fortat sa-l privesc in ochi si am gasit acel sentiment de pura adoratie si devotament.
S-a apropiat de mine si m-a sarutat cu disperare. Bratele sale puternice m-au strans iar buzele sale se impleteau intr-un mod violent, dureros, dar care ma faceau sa vreau mai mult, cu ale mele. S-a indepartat incet iar Valerie s-a asezat langa el. I-am imbratisat inca o data pe amandoi si fiecare mi-a dat cate un sarut pe frunte.
-Sa te intorci repede, mi-au zis in tandem.
Am tras aer in piept si am privit catre Impala pe care o iubeam atat de mult. Stand in continuare cu spatele la ei, am adunat toata forta pe care o mai aveam si am zis:
-Da. Atunci cand voi fi pregatita. Pana atunci, la revedere. Va iubesc.
Si zicand acestea, m-am urcat in masina fara sa mai astept raspuns, mi-am sters lacrimile si am iesit din garaj.
..............................................................
Scuzati, va rog marimea imaginilor, dar am vrut sa se vada bine:D
De asemenea, scuzati intarzierea cu care am postat capitolul.
Sper sa va placa! Va rog, comentati!
Aveam de gand sa-i spun lui Valerie despre planul meu. Speram ca macar ea ma va sustine.
M-am imbracat in graba fara sa ma gandesc cu ce si am mers spre camera prietenei mele. Am reusit sa nu ma ciocnesc de usi, iar cand am ajuns, Val era pe jos, stand cu picioarele incrucisate, ochii inchisi, cu castile in urechi cu volumul dat la maxim, am banuit, pentru ca se auzea si in exterior destul de clar melodia celor de la AC/DC, Back in black.
Am batut-o usor pe umar, iar ea a deschis imediat ochii si a aruncat castile pe birou.
-Ma asteptam sa vii, zise ea pe un ton ingrijorat.
-Mda. Ce-a zis Anna m-a cam pus pe ganduri. Dar nu reusesc nicicum sa le descurc. Vreau sa...gandesc. Vreau sa fiu ibera si sa nu-mi pese de nimic. Vreau sa...
-...pleci. Te cunosc prea bine. Eram sigura ca vrei sa petreci un timp cu tine insati fara presiune sau priviri intrebatoare.
Oh, Doamne! O iubeam pe Val. Niciun repros, doar pura compasiune, intelegere. Stiam ca nu-mi va mai fi asa greu sa-i spun lui Ethan cu ea de partea mea.
Am luat-o de mana si am mers ca prin vis-ca nu stiu cum am ajun acolo-in camera iubitului meu. Era un fum gros si intunecat ca si norii ce se vedeau prin fereatra deschisa si parea ca se roteste in jurul lui Ethan, iesindu-i si din urechi.
M-am asezat langa el si i-am zis tot ce aveam in minte mecanic fara sa ma uit in ochii lui. Ii privisem atatia ani, dar dintr-o data simteam ca ma voi topi daca ii voi privi; eram ca o adolescenta care se indragosteste pentru prima oara si nu stie daca "el" o place. Si-l priveste pe ascuns, si-l doreste langa ea, vrea sa vada cum s-ar simti in bratele lui, cum i-ar simti buzele impletindu-se cu ale ei, dar de fapt, nici nu indrazneste sa-l priveasca in ochi.
Eu il tineam de mana, dar priveam catre ceea ce se putea numi o zi frumoasa: niste nori negri ce pareau razbunatori, ce pareau ca se pravalesc peste lume, o ceata care nu te lasa sa vezi la 5 metri in fata, te invaluia si numai daca scoteai capul pe fereastra. Era o zi frumoasa pentru ca nu ploua; era o zi inspaimantatoare pentru mine. O zi a deciziilor.
Ethan a acceptat decizia mea fara sa se planga; mi-a zis ca ma iubeste si ca ma va astepta chiar de ma voi intoarce peste 5 ani.
Am coborat si sub privirile dezaprobatoare ale Amandei mi-am recitat monologul, incercand sa pun si ceva sentimente in el, ca sa par mai convingatoare. Nu am reusit. Vocea imi era goala, pe fata mea nu se regasea nicio emotie, aratam ca un mort viu. Sau cel putin asa ma simteam; Goala si fara scop. De parca mergeam intr-un loc din care nu mai aveam scapare. Dar stiam ca asta trebuie sa fac si nu aveam de gand sa ma razgandesc.
Amanda nu a comentat. Desi mi se parea dezamagita, mi-a dat binecuvantarea si a recunoscut ca e mai bine sa--mi pun ordine in ganduri, sa fiu sigura de sentimentele si dorintele mele inainte de a face o gresala.
Astfel, oarecum usurata ca familia nu ava nimic impotriva, am luat-o pe Val de mana si am inceput sa-mi fac bagajul. Am luat o multime de haine. aproape doate pe care le aveam. Toate combinatiile ciudate, rochiile, blugii extrem de scurti sau stramti si bocancii...toate hainele de care eram indragostita. Am umplut cateva geamantane numai cu garderoba si accesoriile.Nu stiam cat va dura calatoria mea de regasire,asa ca voiam sa fiu pregatita pentru orice va urma.
Am coborat pregatita in sufragerie, unde se afla toata lumea. Ethan avea ochii umezi; n-am reusit sa-i privesc decat pentru un moment dupa care am zambit jenata si am mers sa ii imbratisez pe Amanda, Anna, Sophia si Daniel, care sosise in dimineata aceea. Toti ma priveau tristi si am vazut ca pana si cel mai rece membru al familiei, Anna, plangea. Mi-am luat la revedere de la Peter, bucatarul, si de la Dakota, menajera, si am mers spre garaj impreuna cu singurele persoane de la care nu imi luasem inca, nu putusem sa imi iau la revedere.
Ma imbracasem destul de gros, dar tremuram toata. Un fior rece mi-a strapuns inima cand am vazut lacrimile stralucitoare ce curgeau necontenit pe obrajii lui Valerie si mi-am dat seama ca si eu aratam la fel de distrusa. M-a imbratisat in cel mai sfasietor mod posibil: ne-am strans cat am putut de tare pentru cateva minute care pentru mine nu insemnasera decat un moment.-Sa nu ma uiti, mi-a zis ea cu vocea ragusita.
Am zambit printre lacrimi.
-Promit. Mi-a facut cu ochiul si s-a dat la o parte. Acum Ethan se afla in fata mea. M-am fortat sa-l privesc in ochi si am gasit acel sentiment de pura adoratie si devotament.
S-a apropiat de mine si m-a sarutat cu disperare. Bratele sale puternice m-au strans iar buzele sale se impleteau intr-un mod violent, dureros, dar care ma faceau sa vreau mai mult, cu ale mele. S-a indepartat incet iar Valerie s-a asezat langa el. I-am imbratisat inca o data pe amandoi si fiecare mi-a dat cate un sarut pe frunte.
-Sa te intorci repede, mi-au zis in tandem.
Am tras aer in piept si am privit catre Impala pe care o iubeam atat de mult. Stand in continuare cu spatele la ei, am adunat toata forta pe care o mai aveam si am zis:
-Da. Atunci cand voi fi pregatita. Pana atunci, la revedere. Va iubesc.
Si zicand acestea, m-am urcat in masina fara sa mai astept raspuns, mi-am sters lacrimile si am iesit din garaj.
..............................................................
Scuzati, va rog marimea imaginilor, dar am vrut sa se vada bine:D
De asemenea, scuzati intarzierea cu care am postat capitolul.
Sper sa va placa! Va rog, comentati!
Walking on Letters: Concurs Leda (2)
Walking on Letters: Concurs Leda (2): Pentru că s-au adunat 400 like-uri pe Pagina de Facebook, ne ținem de cuvânt și dăm startul unui nou concurs, sponsorizat tot de Editura L...
Sunday, September 25, 2011
Capitolul 5-In plasa gandurilor
-Ce? Am ramas cu gura cascata. Oi fi eu ametita dar stiu sigur ce inseamna “casatorie”.
Ethan facuse ochii mari si avea o expresie tampa
Ethan P.O.V
Uhh casatorie? Totusi…pentru o secunda chiar mi-o pot imaina pe Eva intr-o rochie alba si lunga desi ea a fost foarte clara ca daca se va casatori vreodata nu va purta rochie de mireasa. Imaginea imi persista in minte; e asa de frumoasa…parul ei roscat-aprins ii curge in valuri pe umerii acoperiti cu niste bretelute foarte subtiri. Rochia este de un alb imaculat, simpla, stransa pe talia ei perfecta si se continua dreapta pana la pamant. Un vis…asa de frumos si de real incat nici toata berea
Eva P.O.V
Am facut ochii mari la fel ca si Ethan si am incercat sa-mi imaginez cum ar fi. Eva+sotie=dezastru. Dar poate ca…ar fi o alta viata. Eu si sotul eu locuind singuri intr-o casa mica undeva langa un lac si cu flori la fereastra. Desi cred ca ne-ar invada albinele. Si tantarii. E o viziune frumoasa, o fetita cu parul blond si drept apare si imi zambeste de la fereastra. Obrajii ei sunt imbujorati, iar datorita zambetului larg I se vad toti dintisorii aceia mici. Langa ea mai apare si un baietel cu parul negru si cret. O ia pe dupa gat pe sora lui si o priveste, apoi se intoarce catre mine. Ambii copii au ochii albastri iar fetele le stralucesc de bucurie. De undeva din spate apare Ethan si ma cuprinde de dupa mijloc. In jurul ochilor sai incep sa se observe cateva riduri.
Cum ar fi, oare?
Am incercat sa ma dezmeticesc si iata o imagine nu tocmai placuta: Anna cu expresia ei furioasa privindu-ne insistent cand pe mine, cand pe Ethan.
-Oh, renunt! Zise ea dupa alte cateva clipe. Se duse sa achite nota de plata in timp ce noi ne pregateam de plecare. Ethan avea o expresie visatoare. Se gandea la acelasi lucru ca si mine?
Tot drumul pana acasa l-am tinut de mana pe Ethan si am privit pe fereastra masinii. Soarele incepea sa rasara si dadea un spectacol nemaipomenit pe cer. Nuantele de roz si portocaliu se impleteau cu negrul noptii care disparea treptat, lasand loc azuriului deschis al diminetii. Am privit fascinata cum soarele se trezeste si se inalta, cum razele sale calde ma invaluie si cum se joaca in parul iubitului meu creind reflexii aramii stralucitoare. El privea fix undeva unde eu nu puteam patrunde; chiar daca ma strangea de mana, parea ca nu mai este langa mine. Valerie m-a privit de cateva ori dar nu a spus nimic.
Cu mintea limpede de-acum, am coborat din masina si am mers fara sa vorbesc cu nimeni catre camera mea. Ajunsa acolo, am privit dezorientata cum soarele lumina fiecare colt al incaperii si ii dadea o stralucire aurie.
Am mers cu pasi mici spre baie, privind in gol. Privind in gol m-am dezbracat, am intrat in dus la fel si abia cand am simtit apa mult prea fierbinte pe pielea mea am realizat ca nu eram hotarata. Il iubeam pe Ethan, dar nu eram pregatita sa fac pasul. Voiam sa traiesc, voiam sa fiu salbatica, voiam sa fiu normala. Nu am primit niciodata biletele in liceu si chiar daca ocheade imi aruncau toti baietii, nu am flirtat cu nimeni, regret ca nu am trait o dragoste adolescentina. Si asta poate ca numai din cauza mea. Fusesem aroganta.
Eram sigura de Ethan; ma iubea, stiam sigur ca ar fi chiar dupa juramant: “pana ce moartea ne va desparti”. Dar nu voiam asta. Imi doream sa calatoresc, sa fiu singura, in fiecare noapte in alt oras, in fiecare noapte o alta aventura. Voiam sa conduc, sa gandesc, sa ma las prada sentimentelor, sa fiu o persoana diferita si nimeni sa nu ma acuze de falsitate.
Voiam romantism, un poet francez, poate, care sa ma trezeasca dimineata si sa ma duca pe malul marii, sa fim impresurati de petale de trandafir si sa ne iubim.
Voiam sa parasesc si sa fiu parasita, sa sufar din dragoste, sa ma indragostesc din nou si sa nu duc grija zilei de maine
Voiam sa merg cu gasca in camping si sa ne trezim la miezul noptii sa ne giugiulim.
Voiam o viata pe care n-am avut-o. Si nici n-as fi putut-o avea.
Dar mai intai voiam sa-i vorbesc mamei. Sa o las sa-mi spuna tot ce-I trece prin cap, sa arunce cu oala de supa dupa mine, sa ma jigneasca cum intotdeauna a facut-o. Mi-ar spune oare asta, dupa atatia ani, sau mi-ar spune ca ma iubeste?
Apa calda imi relaxa corpul, imi limpezea mintea, cotea tot alcoolul din mine si imi dadea certitudinea ca asta e ceea ce imi doresc. Picaturile se impleteau cu lacrimile de pe obrajii mei reci. Nu voiam sa-l parasesc pe Ethan, era viata mea. La ce m-as mai intoarce dup ace voi realize ce-mi doresc? Mi-ar spune Amanda ca este dezamagita si ma va izgoni, in timp ce fiul sau se saruta pe veranda cu o alta femeie, sau ma va primi inapoica pe fiica ratacitoare.
Mai grea era sa decide daca relatia cu Ethan ar tebui incheiata, sau daca ar fi in regula doar o pauza. Probabil a doua varianta ar fi mai putin dureroasa pentru amandoi si ne-ar ajuta sa ne dam seama ce simtim cu adevarat.
Am iesit din dus si m-am uscat incet si cu grija fara sa ma gandesc la ce fac. Dupa 10 minute, timp in care eu mi-am uscat parul, am realizat ca din oglinda ma priveau ochii reci, verzi si inexpresivi ai fetei cu par nisipiu. Doar ca acum nu mai era nicio alta fata. Eram eu, singura diferenta fiind doar ochii. Cand am incercad sa privesc mai bine, am realizat ca inca nu eram complet treaza. In oglinda era reflexia unei Eva naturala, putin mahmura si nehotarata.
Nu asta eram eu! Nu asta era femeia puternica si independenta care imi dorisem mereu sa fiu.
Cu pasi nesiguri, m-am indreptat catre patul din camera mea. M-am rasucit de nenumarate ori cantarind situatia si gandindu-ma daca e doar un moft sau chiar asta trebuie sa fac. Privind cearsaful moale si mov si urmarind cu degetul modelele complicate si la fel de incurcate ca si gandurile mele, am reusit sa adorm.
Tuesday, September 20, 2011
Concurs!
Concurs pe Walking on Letters!
Se castiga 3 carti, "A16-a luna" de Kami Garcia si Margaret Stohl; "Fior" de Maggie Stiefvater si "Evermore" de Alyson Noel.
Sfatuiesc pe toata lumea sa participe (eu asa am sa fac).
aici va puteti inscrie si afla mai multe despre concurs. Mult succes tuturor!
Se castiga 3 carti, "A16-a luna" de Kami Garcia si Margaret Stohl; "Fior" de Maggie Stiefvater si "Evermore" de Alyson Noel.
Sfatuiesc pe toata lumea sa participe (eu asa am sa fac).
aici va puteti inscrie si afla mai multe despre concurs. Mult succes tuturor!
Back!
Am inceput capitolul 5, asa ca probabil il voi posta in curand.
Dupa cum vedeti, Bonnie Wright este castigatoarea de drept a rolului Evei asa ca voi edita si rubrica "Personaje".
Sper ca mai intra cineva pe aici, si imi cer scuze de intarziere.
Subscribe to:
Posts (Atom)