Hei, lume! Eram curioasa cu privire la activitatile voastre din putinele (prea putine) zile ce au mai ramas din vacanta. Eu iubesc timpul liber si cand voiam sa dau o tura prin parc, a venit ploaia. Oricum, iubesc ploaia si nu ma deranjeaza sa stau cu fereastra deschisa si sa privesc in gol.
Aici am niste poze ce ma inspira, imi plac foarte mult. Voi pe care le-ati alege, daca ar fi sa faceti un top?
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7
8.
9.
Nu sunt puse intr-o anumita ordine, mie imi plac toate. Ce ziceti? Ar trebui sa-mi pun una din ele la profil, sau e frumoasa cea de acum?;;)
Am preluat de pe blogul Walking on Letters aceasta minunata leapsa. Va multumesc, fetelor!!!
1.Un banc cu iepurasul.
Iepurasul intra in farmacie:
-Dati-mi,va rog,un kilogram de morcovi!
-Bai,smechere,aici e farmacie,NU aprozar.dispari imediat,ca ma enervezi!
A doua zi,iepurasul intra iar in farmacie:
-Va rog frumos,dati-mi si mie un kilogram de morcovi!
-Faci pe nebunul,da?!Daca te mai prind ca vii o data sa-mi ceri morcovi et agat de urechi pe perete,ai inteles?
A treia zi aceeasi poveste:
-Va rog frumos,vreau si eu niste morcovi!
Iepurasul se trezeste luat pe sus si agatat pe perete.Cand se dezmeticeste,pe peretele opus vede poza lui Ceausescu.
Zice iepurasul:
-Si pe tine tot pentru morcovi te-au agatat aici?
2.Eu am o traditie in familie de Paste, fiecare isi alege cate un ou pe care il ciocneste, iar daca nu se sparge, il pastreaza si mai da cioc cu el. Astfel, la final, ramane un singur ou invingator. E un fel de concurs. Voi ati facut asta vreodata?
Da, dar cum am o familie mica (doar eu, mama si tata) competitia nu e foarte haioasa.
3.Mie nu prea imi plac ouale, dau cioc, le sparg, si le las sa le manance altcineva. Voi mancati toate ouale pe care le ciocniti?
Mananc si eu unul in dimineata de Paste. Apoi raman ciocnite in cosul de gunoi pentru ca nimeni nu le mai mananca:))
4.La noi e traditia sa iti cumperi haine noi pe care sa le imbraci in prima zi de Paste. Altii au adoptat traditia cu daruirea cadourilor de iepuras. Voi pe care din ele o tineti?
Mai strangem cate-o familie la fel de numeroasa:)) ca si a noastra-de obicei rude-si luam pranzul ori cina impreuna.
5. Mergeti sa luati lumina in noaptea de Inviere?
Da, dar cum parintii mei nu au servicii permisive, nu am stat niciodata la slujba:( Singura nu merg pentru ca stau mult prea depare de biserica si nu vreau sa-i fur masina tatei:))
6.Eu anul asta am impartit: stau in noaptea de Inviere cu prietenii si in ziua de Paste cu familia. Voi cu cine va petreceti sarbatorile?
Alaturi de parintii mei.
Am primito super-leapsa de la Law! Merci mult, este foarte draguta:X:X:X:X
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu indoiesc niciodata paginile, folosesc orice altceva!
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Da, am primit de la tata "Uimitoarea aventura a misiunii Barsac". Are tendinta de a-mi lua carti care ii plac mai mult lui, decat mie:))
3. Citiţi în baie?
Am cateva reviste acolo...:))
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
De fiecare data cand ma gandesc la "Eul din oglinda", imi imaginez o carte, desi sunt constienta ca mai am foarte mult de lucru. Cred, totusi, ca as fi cel mai priceputa la scrierea unei biografii.
5. Care este cartea preferată?
Greu de zis...cred ca Harry Potter si Printul semipur. Impuscati-ma, dar "once a potterhead, always a potterhead"XD
6. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Pai...am un ritual. De fiecare data cand mi se face dor, ma apuc de seria Harry Potter. Momentan sunt la finalul unui astfel de maraton, citesc DH. De asemenea, obisnuiesc sa recitesc seria Twilight sau LotR.
7. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Pai, de cand eram mica mi-am dorit sa iau un ceai cu J. K. Rowling. As vorbi ore intregi despre HP si probabil ea ar fi singurul om care m-ar putea asculta.
8. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Fuck. Ok, voi dezvalui ceva ce s-ar putea sa va amuze, ori sa va sperie in asa masura incat sa nu mai intrati niciodata la mine pe blog...vorbesc singura. De fapt, nu vorbesc de-a binelea, doar tin discutii interminabile in minte-momente in care am o expresie pierduta si in care ii amuz cumplit pe cei din jur. Il mai am pe tata cu care vorbesc despre carti, dar...destul de rar.
9. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Coperta, intr-o mare masura si apoi descrierea si prefata.
10. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
O sa radeti, dar DEX-ul!:)))) Pentru ca multi vor sa para inteligenti si nu stiu nici macar sa scrie ori sa citeasca (stiu ca toti facem grseli on-line, insa sunt unele peste care nu pot trece).
11. Care este locul preferat pentru lectură?
Cred ca in pat, desi in ultima vreme citesc foarte mult in fata calculatorului.
12. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Depinde. Daca este o carte pentru scoala care nu ma prea atrage, dau 30 second to mars la maxim ca sa ma relaxez. Daca e ceva in care sa ma regasesc, sa ma scufund, atunci imi place sa fie liniste.
14. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Carti sa fie! De la biblioteca, de la prieteni, cumparate sau descarcate ilegal=))
Leapsa o primeste oricine o vrea! Multumesc inca o data, Law!:*:*:*
Barbatul si-a luat imediat mainile de pe mine si a zambit vinovat, raspuns la expresia contrariata de pe chipul meu.
-Ar fi trebuit sa-mi dau seama, murmuura el putin dezamagit. Apoi, ca si cum il intrerupsesem din adanci cugetari, isi drese vocea.
-Scuze, vina mea, continua el amabil. Nu poti avea incredere in niciunul dintre ei.
Imi scapase mie ceva? Despre ce naiba vorbea? Ar fi trebuit sa stiu cine erau acei “ei”? Se astepta sa-i raspund, insa dupa cateva clipe in care n-am putut deschide gura, si-a continuat sirul aberrant de afirmatii neobisnuite.
-Singura care te poate ajuta ese femeia cu parul rosu.
-Prietene, tu realizezi ca eu sunt roscata, nu?
Ma privi de parca nu isi daduse seama de asta pana acum. In ochii lui era o lumina ciudata-un amestec de mila, compatimire si iubire-nimic romantic, totusi.
-Tine minte ce-ti spun: raspunsurile sunt la femeia cu parul rosu. Incerca sa continue, dar vocea ii disparu; puteam vedea incercarea disperata de a-mi mai spune ceva.
Un puternic miros de gaz m-a facut sa tresar; imi intepa nasul, iar ochii imi lacrimau. Am coborat alarmata din masina, insa pretioasa mea bijuterie nu patise nimic. Dezorientata si putin iritata pentru ca nu gaseam motivul mirosului neplacut, am urcat inapoi si am pornit motorul. Am murmurat cateva injuraturi la adresa visului. Ma lasase mahmura si cu o dorinta de nestavilit sa aflu cine era tipul de acolo.
Picuri de ploaie timizi au inceput sa inmoaie trotuarul. Mergeam fara sa stiu unde anume; confuzia plutea ca un nor in aerul inchis din interiorul masinii.
Mi-am dat seama ca voiam sa ajung la hotel inainte sa se insereze. Cerul mohorat nu imi arata momentul zilei, insa ceasul de pe bord m-a facut atenta: dormisem mai putin de jumatate de ora.
Si mai dezorientata, am sporit viteza incercand sa scap de gandurile ce mi se roteau in jurul piulitelor.
Pe cand ma alaturam traficului foarte aglomerat al unei dupa-amieze de marti, visul avut cu doar cateva minute in urma a iesit pe nesimtite din mintea mea, lasandu-ma sa ma buur de privelistea creata de ploaie. Putinii pietoni ce probabil sperau la o zi insorita fugeau care-ncotro sa se adaposteasca.
Am dat drumul la radio, insa muzica nu era pe placul meu. Am lovit in butonul de stop putin cam prea tare si am incercat sa fredonez; nu prea aveam voce buna.
La urmatorul semafor o coada intreminabila de masini se desfasura in fata-mi, asa ca mi-am permis sa rascolesc printre CD-uri pana am gasit o compilatie multumitoare. M-am cufundat in ritmul celor de la Thiry Seconds to Mars si pana am ajuns eu insami la stop, dadeam un adevarat concert in masina.
Cand am coborat, am observat ca aerul era ceva mai rece decat de dimineata. In timp ce imi scoteam pungile pline de cumparaturi, am remarcat si cenusiul ingrijrator al cerului. Norii erau mari, iar vantul gemea infiorator printre crengile copacilor ce se inclinau jalnic.
Parca de fiecare data cand confuzia si nelinistea isi faceau loc in sufletul meu, vremea se transforma intr-o oglinda. Asa era si inainte sa plec de la familia Kennedy.
Scuturand din cap, am fugit inauntru si am trecut pe la bar sa-mi iau cele trebuincioase penru prepararea unui cocktail.
Pe un scaun mult prea inalt pentru ea se afla Natasha. Privirea mi-a zburat in mod involuntar la nuantele sangerii ale parului ei salbatic strans intr-o impletitura neobisnuita.
Era atenta la tigara ce aproape-i aredea pielea de creta, asa ca am reusit sa o evit fara sa-i dau notive de ingrijorare.
Cand am ajuns in apartament, m-am schimbat si am inceput sa fluier vesela. Ploaia se oprise, iar cateva raze de soare isi faceau loc timid printre nori.
Mi-am preparat mai binedispusa decat in ultima vreme bautura si am savurat-o lasandu-mi mitea sa zburde.
Un ciocanit usor in usa m-a trezit din visare. Inainte ca eu sa ma ridic, sau ca macar sa spun “Intra!”, musafirul meu a intrat in camera cu nepasare. Altadata, o astfel de nepolitete m-ar fi enervat, insa acum singurul sentiment ce ma-ncerca era unul de curiozitate cronica.
Nimeni nu s-ar fi incumetat sa intre in casa altcuiva fara sa fie invitat, cu exceptia unui hot. Tutusi, hotii nu bateau la usa.
M-am linistit cand claia roscata a Natashei s-a ivit de dupa usa; avea o sacosa uriasa ce probabil era mai mare de doua treimi din suprafata corpului sau in maini.
S-a servit din bautura preparata de mine fara menajamente in timp ce eu ma uitam prin lucrurile aduse. Erau filme, muzica si dulciuri exact pe gustrul meu.
-Stii ce? Am intrebat pe un ton jucaus care m-a uimit pana si pe mine. Nu mai vreau sa stau aici.
Ochii exoftalmici ai roscatei stralucira si scoase-habar n-am de unde-un pachet ce parea sa contina haine. A cotrobait printe ele si si-a ales o rochita foarte scurta peste care si-a pus o camasa alba, simpla. A trantit si cateva accesorii si si-a trecut o perie prin par, iar in 10 minute a fost gata.
Eu mi-am ales o rochie dintre cele cumparate de mine. Era rosie si in ea paream mult mai imbracata decat Natasha.
M-am asezat langa ea, astfel incat in oglinda incadrata de lemn sculptat sa ne vedem amandoua. Eu aratam ca o femeie, cu rochia scurta, dar eleganta, iar prietena mea arata precum o liceana abia iesita de pe bancile clasei a 10a.
Dupa ce ne-am pregatit, am retusat si am coafat ca niste adolescente fitoase, am iesit spre noi cuceriri.
Spre surprinderea mea, noaptea deja se instalase. Era intunecata ca onixul, iar cerul parea de catifea brodata cu stele de argint. Luna, regina tuturor sperantelor nefaste create de intuneric ne privea demna si tacuta, dar cu o paloare specifica mortii. Natura era linistita, insa la fiecare pas, o nazarire ca o falfaire de aripi mi se asternea in fata ochilor.
Desi era turista, Natasha cunostea destul de bine orasul. M-a dus intr-un club in care se asculta muzica buna si mi-a cumparat numai ea de baut.
Intr-un colt era barbatul cel frumos pe care il vedeai intotdeauna insotit de cele doua femei si mai frumoase. Acum era singur si parea ca vrea sa se innece in paharul din fata-i.
Cand m-a vazu, m-a luat la dans. Natashei nu i-a convenit, am putut vedea pe fata ei, din usoara apropiere a sprancenelor si din subtierea buzelor. Nu a comentat nimic, totusi. Aveam de gand sa-i multumesc mai tarziu pentru asta; era seara mea de come-back si nu voiam sa imi fie stricata plus ca nu eram destul de coerenta in acele momente.
Amintirile mele din acea noapte sunt vagi. Imi amintesc cum la o oarecare ora, cand soarele se trezea cascand si intinzandu-se, am fost dusa acasa. Urmatorul lucru pe care l-am vazut au fost doi ochi incredibili de negri cercetandu-mi chipul cu luare-aminte.
Finally! Am reusit sa-mi tin in sfarsit promisiunea. E luni, am postat si sunt multumita ca mi-a revenit cheful de scris. Stiu ca "cin' se scuza se acuza", dar ma simt datoare sa dau socoteala pentru perioada mare in care am lipsit. Am fost si bolnava, timp in care pur si simplu am suferit de un blocaj al scriitorului, apoi au venit simularile si saptamana altfel, care a fost chiar mai extenuanta decat zilele de scoala.
Sper ca noul capitol sa fie pe placul vostru si sa-mi dati un comment, cat de mic.
In sfarsit am scris si noul capitol si cred ca il voi finisa si posta cel mai tarziu luni. Sper ca inca mai sunteti interesati. Dati-mi, va rog de stire printr-un comentariu. Macar un smile, sa stiu ca va pasa.
Va multumesc ca ati avut atata rabdare cu mine! Mai jos va impartasesc ceva ce m-a emotionat pana la lacrimi. Pupici si imbratisari!
Buna tuturor!
As vrea sa mai palavragesc putin astazi! De data asta, despre blogul Comunitate Bloggers. Acesta este infiintat de BeTo si are rolul de a face blogurile noastre mai cunoscute si de a stabili relatii de prietenie intre bloggeri. Din pacate, cei ce au fost incantati de idee si s-au inscris au fost foarte putini. Mie insa imi place foarte mult si nu as vrea sa fie inchis. Daca vreti sa ne ajutati sa il dezvoltam, cititi-ne articolele, comentati si inscrieti-va!
Va garantez ca acolo veti gasi tot felul de postari, de la povesti scrise de noi, pana la concursuri si informatii despre SEO.
http://comunitate-blogger.blogspot.com/
Pupici!
Stau si privesc butoanele negre ale tastaturii batand ritmic cu unghiile in mouse. Un articol despre Biblioteca Prafuita...ar fi foarte usor sa "vars" minciuni de mult fumate si aprecieri false, insa nu sunt genul.
Ma gandeam sa afirm ca BP e un blog perfect, dar nu e asa. Este un blog ce se apropie de inima iubitorilor de carte, unde poti gasi multe, chiar multe chestii: de la poezii, recenzii si articole, pana la carti online si ajutor pentru al tau site. BeTo se ocupa de administrarea acestui blog, el e "seful":D si sta la dispozitia oricui, aproape tot timpul. A se citi ("ori de cate ori ai nevoie").
La ce s-a gandit el cu ale sale piulite ce nu iau pauza nici cand doarme? Sa organizeze un concurs! Aici sunt mai multe detalii despre acesta. Mie, una, mi se pare genial! Nu am mai vazut un asemenea concurs, asa ca pentru mine e super-original. Daca nu-i adevarat, nu ma luati in seama! Poate ca bujiile mele au ruginit din cauza atator incercari de a iesi prin urechi:))
Daca sunteti interesati, BeTo isi cauta colegi "prafuiti" pentru echipa sa. Aceasta este adresa la care puteti descoperi voi insisi mai multe despre blogul nu perfect, insa minunat, Biblioteca Prafuita.
