Leapsa

Deeeci, am luat si eu leapsa de la kyky. Sa vedem ce iese!
1)Luati cartea cea mai apropiata,deschideti la pagina 18 si scrieti aici randul al 4-lea.
"vaile superioare ale raului Anduin, intre poalele Marii Paduri" Fratia Inelului, Stapanul Inelelor, J.R.R. Tolkien
2)Fara sa verificati, cat e ora?
13:00
3)Verificati!
13:15
4)Cum sunteti imbracata?
In halat:D
5)Inainte de a raspunde la acest chestionar, pe ce va uitati?
Asteptam sa se incarce un episod din True Blood.
6)Ce zgomot auziti inafara calculatorului?
Nimic, am castile pe urechi (Daniel Merriweather-Change)
7)Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Am fost cam cu o saptamana in urma la o colega, iar cand am vrut sa iesim in oras, a inceput ploaia. Am  ramas la ea si am facut un Remi.
8)Ce ati visat ieri noapte?
Nu stiu. Foarte rar imi amintesc ce visez.
9)Cand ati ras ultima data?
Nu tin evidenta:)
10)Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Cam 50-60 de postere.
11)Daca ati deveni milionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
O insula pe care sa traiesc singura.
12)Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Film, nu mai tin minte. M-am uitat la True Blood-serial:)
13)Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Nu cred.
14)Ce parere aveti despre acest chestionar?
Simpatic.
15)Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.
Il vreau pe Ian Somerhalder=)):X
16)Care ar fi prenumele copilului dvs daca ar fi fetita?
Tria.
17)Care ar fi prenumele copilului dumneavoastra daca ar fi baiat?
Oryon.
18)V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Bineinteles.
19)Daca ati schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
As da dreptul la permis de coducere de la 14 ani.
20)Va place sa dansati?
Nu in mod special.
21)George Bosh?
Dansa conga?
22)Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
5 minute din emisiunea lui Mircea Badea.
23)Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia aceasta leapsa?
Tata lumea care o citeste:)

Furtuni...

Cam asta e in interiorul capului meu acum...

Mai este cineva pe aici?
Am un mic anunt pentru voi...noul capitol se va lasa asteptat ceva mai mult pentru ca mai am vreo 70 de compuneri de facut pentru scoala (nu exagerez) iar creierasul nu ma lasa sa mai lucrez si la Eul din oglinda.
Cred totusi ca intr-o saptamana voi termina si cu temele si voi relua povestea. In speranta ca nu ma veti parasi, va pup si sper sa ne auzim cat mai curand.
Va las si una din melodiile mele preferate...

...ca sa va amintiti sa reveniti pe blogul meu.

See you soon!

Capitolul 4-Prin oras

Am aruncat o privire la fereastra si am observat cu stupoare ca incepuse sa se insenineze.

Am hotarat sa nu ma mai agit atat si sa ma imbrac lejer…cum nu ma mai imbracasem de mult. Am scotocit dupa blugii mei cu turul lasat si maioul alb identic cu cel al lui Ethan. M-am uitat prin dulapul de pantofi si am gasit exact ce imi trebuia: o pereche de tenesi clasici in alb si negru. Mi-am prins parul intr-o coada si m-am dus plina de speranta in fata oglinzii; speranta ca ma voi vedea numai pe mine si speranta ca dupa atata timp in care ma imbracasem mai mult pe gustul Amandei, look-ul imi va fi reusit.

Aveam ochii inchisi de teama. Am deschis unul si vazand ca in oglinda se reflecta numai expresia mea caraghioasa, l-am deschis si pe celalalt. Aratam bine. Numai ca, parca prea ingrijita. M-am apucat sa-mi ciufulesc coada si am deschis din nou dulapul in cautarea a ceva ce mi-ar intregi imaginea. Dupa ceva cautari am descoperit un siret foarte lung-probabil de hanorac. L-am pus la talia blugilor, acolo unde in mod normal era pozitionata cureaua, iar apoi am mai gasit alte cateva sireturi mai mici pe care le-am legat la o mana. M-am machiat foarte putin si am constatat satisfacuta ca eram gata.

Am iesit din camera fara geanta-imi pusesem telefonul in buzunar-si m-am indreptat spre cea a lui Val. Am intrat fara a ma mai obosi sa bat, dar prietena mea ciudata si maestra in disparitii nu era acolo. In schimb, din baie se auzea dusul.

 Dandu-mi seama ca voi mai avea de asteptat m-am dus spre laptopul ei deschis. Am vazut o fereastra de youtube pornita. Am dat play melodiei de acolo; nu imi era cunoscuta. O voce masculina foarte sexy canta despre un nene pe nume Orsen Brawl care avea o fiica si-a numit-o Rock’n roll. Desi versurile nu erau Shakespeare, melodia era chiar simpatica. Am batut cu mainile pe genunchi in ritmul melodiei pana cand am decis ca Val adormise in cada. 

Tocmai cand m-am ridicat, a iesit si ea din baie. Corpul ei zvelt era acoperit cu un prosop alb ca neaua ce abia ii acoperea “secretele”

-Era frumos sa-l fi luat si pe Ethan cu mine, am zis eu printre chicoteli. S-a strambat in directia mea si s-a indreptat spre tinuta asezata cu grija pe pat. Era…ciudat de normala. A luat-o inainte sa ma uit mai bine si a fugit cu ea catre baie.

In cateva minute s-a intors. Am ramas cu gura cascata. Nu stiam ca prietena mea putea sa nu exagereze. Era frumoasa. Culori calde, nimic tipator, tinuta era hippie si dulce.

Se parea ca de data asta eu eram ciudata. Am zambit gandindu-ma la asta, am luat-o pe Val de mana si am pornit catre camera lui Ethan. Nu am observat hainele lui, ci doar privirea. Ma topeam cand vedeam devotamentul, dragostea de acolo. L-am luat si pe el de mana si am mers spre sufragerie.

Aici se aflau Anna, cu o expresie foarte plictisita, Amanda, care sporovaia langa Sophia, iar cea din urma arata ca si cum avea sa adoarma in orice clipa. Cand ne-au vazut, ochii lor s-au facut cat farfurioarele de la setul de ceai.

-Mama, noi iesim in oras…zise Ethan calm.

 Amanda ne privea cu buzele stranse ca si cum ar fi obligat-o cineva sa manance lamaie*. Mi-a analizat tinuta cu aceeasi mutra acra, dar fara sa zica nimic. A evaluat-o si pe cea a lui Val, iar fata i s-a mai inseninat.

-Hei, zise Anna timid. Pot sa vin si eu cu voi? Apoi mai incet: mama ma plictiseste de moarte cu prelegerile despre cum trebuie sa amesteci in ceai sau despre pozitia corecta a calcaielor.

-Sigur, An am spus eu si i-am facut cu ochiul.

-Aaaa duceti-va copii. A facut o pauza si a continuat: Cand veniti?

Ethan ofta exasperat si izbucni:

-Mama! Dar i-am tras un cot in coaste, iar asta l-a calmat. Venim tarziu. De fapt, nu stiu cand venim. Poate ne desteptam si nu mai venim deloc. Daca nici poimaine nu suntem acasa, poti sa incepi sa-ti faci griji. A ranjit si a zis cat a putut de dulce: La revedere, mama!

Anna chicotea de mama focului. Ce-i drept, toti eram veseli in fata posibilitatilor. Dar mai intai, veam o dilema: a cui masina o luam?

Eu pusesem mana pe un superb Chevy Impala din ‘67, Ethan avea un Jeep negru, iar Val avea  o decapotabila gri-metalizat. Anna impartea o masina cu Amanda.

 Am decis sa luam masina lui Ethan deoarece era cea mai mare si cea mai comoda.

-Ia ziceti, domnisoarelor, unde sa mergem?

Ca raspuns la expresia fetei lui, am raspuns:

-Zic sa nu o imbolnavim pe Amanda, asa ca…mai bine ramanem in Londra.

-Bine, zise el imbufnat. Am inceput sa rad si la fel au facut si Val si Anna de pe bancheta din spate.

 M-am aplecat peste centura de siguranta nefolositoare si l-am sarutat. Buzele sale erau ca un val de aer proaspat. Daca inchideam ochii in timp ce il sarutam, as fi putut jura ca sunt pe o plaja din Caraibe unde briza calda imi mangaie fata.

Dar l-am lasat sa conduca, am dat play curioasa sa aud ce muzica asculta acum si am inchis ochii.
Era Bad things-Jace Everett. Iubeam melodia aia. Am inceput cu totii sa fredonam “I wanna do bad things with you! I wanna do real bad things with you!”

 Am oprit la o pizzerie oarecare si am intrat. Cum afara era destul de cald, aerul conditionat dinauntru era relaxant. Ne-am asezat veseli la masa si am inceput sa sporovaim. In timpul discutiei animate in care vorbeam toti si nimeni nu asculta, am simtit cum ceva umed mi se prelinge pe fata. Am fugit la baie fara ca macar sa ma scuz; m-am dus direct la oglinda. Pe ea scria “I’m still here.” Nu era asa inspaimantator, mesajul putea fi pentru oricine, dar in partea dreata a oglinzii foarte jos, scria “to Eva J.”

Am luat repede cateva servetele si am sters oglinda. Pe obraz imi stralucea o lacrima. Am sters-o repede sperand sa nu mai apara si altele. Usa baii se deschise, iar Val era in cadrul ei.

-Hei, ce-ai patit? ma intreba ea ingrijorata.

-N-n-am nimic, am zis. Vocea imi tremura. Mi-am dres-o si am continuat relaxata: mama, nu pot sa merg singura la baie de-acum?

Val rase. Dar in ochi ii puteam citi curiozitatea. Dar nu era o curiozitate nesuferita, ea chiar era ingrijorata.

Am ignorat-o si am zambit in continuare. Cred ca aratam stupid. Oricum, am mers catre masa. Mica mea “escapada” nu fusese observata asa ca m-am asezat nonsalanta la masa incercand sa ignor sentimentul de neliniste. Am reusit pe deplin; in 10 minute uitasem complet de griji.

*  *  *  

Ziua a trecut repede. Ne-am rugat de pizza aia vreo doua ore, iar cand am decis ca nu mai putem manca am mers catre parc. Era foarte frumos acolo. Era o mica padure in centrul orasului. Exista si un lac acolo, pe marginea caruia am stat cu totii mult timp.

Priveam apa de paca acolo ar fi ascunse rezolvarile tuturor problemelor mele…de parca acolo ar fi secrete nebanuite sau comori nepretuite. Undele apei erau in concordanta cu gandurile mele ciudate. Se miscau lin, in acelasi timp ca mai apoi sa se piarda si sa se formeze altele. Eram hipnotizata de ele si nu am observat cum cerul se intuneca incet, incet, racoarea serii infiltrandu-se adanc in corpul meu amortit.

O mana calda imi atinse umarul si ma facu sa tresar. Era Ethan. Se aseza langa mine tacut privind catre apa.

-Pot sa vad ce te atrage asa mult la ea, zise. E misterioasa, parca ar ascunde mii de secrete. E frumoasa. Exact ca tine.      

Mi-am indreptat fata catre el.

-Cred ca miile secrete pe care le pastreaza sunt de fapt miile de ganduri ale miilor de oameni care au fost aici.

Zambi si se ridica.

-Haide. Trebuie sa trecem mai intai pe la magazin si apoi mergem la un club.

Familia Kennedy avea un magazin modern de haine. Era de asemenea locul perfect pentru noi cand ieseam in oras. Daca era cald afara primeam un pahar cu apa limpede si rece, daca era frig, un ceai fierbinte ne incalzea, toate astea fara ca vanzatoarele sa se uite chioras la noi, cum se obisnuieste. Nu. Aici erau doua femei vesele. Una era de vreo treizeci si ceva de ani, iar cealalta avea in jur de cincizeci.

Am mers pana acolo veseli si galagiosi. Cred ca eram cel mai galagios grup de englezi aristocrati pe care ii vazuse Londra pe ziua respectiva sau chiar mai mult.

Odata ajunsi, m-am simtit normala din nou. Magazinul familiar ma inveseli si am mers senina  printre standuri cautand o tinuta potrivita. Valerie mi se alatura in scurt timp. Parea ca a uitat de comportamentul meu ciudat si am comentat amandoua vesele pe marginea hainelor probate  pana le-am gasit pe cele potrivite.Val isi alese o tinuta ciudat de eleganta pentru ea “all black”. Eu mi-am luat un top lejer, niste pantaloni scurti din piele, jampiere, bocancei si...gata.

Am observat-o pe Anna aproape de noi. Isi luase si ea o rochita eleganta si scurta, iar Ethan avea o camasa simpla. Ferchezuiti cu totii, ne-am urcat in masina si ne-am dus la club pe care il stia el.

 Eu aveam de gand sa ma imbat. Nu mai facusem asta de o multime de timp, asa ca un gest necugetat ma atragea. Am decis sa le impartasesc idea mea si celorlalti. Ethan mi se altura, la fel si Val. Noroc cu Anna, careia nu-i placea deloc sa bea. Avea cine sa conduca pana acasa. Nici  eu nu puteam zice ca imi place sa beau. Nu. Dar cateodata e amuzant sa nu mai gandesti si sa te porti diferit sub influenta alcoolului.

Ne-am asezat la o masa in timp ce Ethan a mers sa comande ceva de baut.

Aveam noroc si cu muzica. Era o trupa ce canta al naibii de bine. Pe cand iubitul meu se intorcea cu berile noastre eu vroiam sa dansez. El zicea ca n-are chef de dans acum asa ca am luat-o pe Val. Am inceput sa ne miscam amandoua pe melodia ritmata pana cand un baiat a venit sa ni se alature. I-am predat-o pe Val si m-am dus la Ethan tarandu-l pana in milocul ringului. Si lui ii placea sa danseze asa ca distractia a inceput.

Un tip a invitat-o si pe Anna dar nu ma interesa asa de tare cine era ca sa ma apuc sa-l analizez.

Eu si Ethan am decis sa nu mai bem si am iesit afara sa ne limpezim creierele.

El si-a aprins o tigara zicand ca fumul il va ajuta sa–si revina. Eram putin sceptica in legatura cu asta dar l-am lasat in pace. Nu era un copil, nu avea nevoie de dadaceala cuiva, cu atat mai putin de a mea.

A avut dreptate, totusi. A devenit mai coerent, iar aerul curat m-a ajutat si pe mine.

 Am intrat inapoi si ne-am uitat dupa fetele noaste. Anna avea un suc in fata si vorbea cu o tipa pe care nu o stiam, iar Val dansa de mama focului cu un baiat brunet. Nu il stiam, si nici Ethan. Spre mirarea mea, niciunul din ei nu parea beat, dar n-o vazusem niciodata sa danseze asa liber si mai ales cu un necunoscut.

 Am luat-o putin afara si am vorbit cu ea. Era ok, nu era nici beata si nici drogata cum m-as fi asteptat. Ea imi zambea smechereste.

-Dragut tipul, am zis incercand sa par nonsalanta.

-Da, e chiar simpatic, zise. E american. Nu stiu de ce, dar raspunsul ei nu m-a mirat. Ma asteptam sa nu fie de pe aici.

Fata ei se schimba putin si zise:

-Totusi nu stiu ce e de capul lui. Poate sunt prea suspicioasa, dar mi-a facut nu stiu cate invitatii afara dupa ce vedea ca mai beam o bere. Si tu nu erai aici ca sa ma pazesti, zise ironic.

-Asta-i fata mea! Fa-l praf! Hai sa mergem.

Am intrat, dar frumuselul lui Valerie nu se vedea pe nicaieri.

-L-am pierdut…zise ea cu falsa tristete. Apoi, un ranjet ii aparu pe fata si zise simplu: Let’s party!

Pe la ora 4:00 AM eu si gasca eram la masa. Parca eram niste ingersi, toti aveam in fata sucuri naturale ca sa nu mirosim a bautura cand ajungem acasa. Ma rog, doar daca Amanda e asa disperata sa ne astepte.

De parca mi-ar fi citit gandurile, Ethan zise:

-Ce-ar fi sa nu ne mai intoarcem acasa dimineata? Sa-si streseze mama putin capsorul ala coafat. Am ranjit; Val rase; Anna se incrunta. Stai. Ceva nu se potrivea.

-De ce se incrunta mezina noastra?

-Ganditi-va putin! Zise ea calm. Ethan era nervos cand a plecat de acasa, ati baut toata noaptea…credeti ca n-are motive sa se ingrijreze?

-Haide, Ann, zic eu distrata. Ne ducem si noi la un hotel, maine vedem noi ce mai facem…Suntem tineri. Avem dreptul la distractie, nu?

-Stii ce? Se enerva ea. Daca vrei sa petreci mai mult timp cu fratele meu, da-i drumul! Dar faceti-o cum trebuie si nu ne obligati si pe noi sa fim martori. Tonul ei era din ce in ce mai ridicat.

-Mmm unde vrei sa ajungi cu asta? Am zis eu confuza. Chiar daca efectul bauturii mai trecuse, eram ametita si nu imi dadeam seama ce vrea sa zica.

-Offff trebuia sa-mi las marele discurs pentru cand veti fi mai treji…dar nu inteleg ce mai asteptati. Adica, zise ea sfioasa trecandu-si mana prin par, de ce nu va…casatoriti?
......................................................................
Aici este capitolul 4. Scuze, unele fraze sunt cam seci, dar astazi am scris cam trei patrimi din el si imaginatia mea nu a cooperat prea bine in unele locuri.
Comentati, va rog! si daca va place, si daca nu.
Aici sunt melodiile din capitol:

Evanna Johnson

Hey, all! dupa cum vedeti, am pus un sondaj deoarece sunt foarte nehotarata in privinta presonajului principal. Va implor sa votati acolo cea mai potrivita Eva. Aici aveti doua poze in cazul in care nu sunteti familiarizati cu cele doua.
Aceasta este Bonnie Wright

Aceasta este Ebba Zingmark

Va rog, votati! Ne vedem curand, cand voi posta cap 4. Pupici!

Capitolul 3-Oglinda

...mirarea si spaima mi-au tras cate-o palma. In oglinda nu era reflexia mea…tot eu eram, dar cu o expresie suferinda. Aratam ca naiba; parca fusesem torturata toata viata.

Am intins mana pentru a atinge suprafata lucioasa, dar in loc de asta, degetele mi-au trecut prin material; era ceva in genul apei, dar foarte rece. Am retras speriata mana, dar in loc sa fug de acolo, curiozitatea m-a impins sa ating sticla-apa sau ce-o fi din nou. De data asta am atins-o cu ambele maini. Un fior rece m-a trecut si m-am simtit trasa, ciudat intr-un amalgam de ganduri. Erau de-ale mele, imi cunosteam esenta, dar erau si despre mine din prisma altcuiva.

Gandurile au continuat sa ma atace, sa ma traga in neant, pana cand nu am mai simtit nimic. Ca si cum as fi fost moarta. Am incercat sa-mi deschid ochii, dar in jur era o ceata de nepatruns. Speriata, am incercat sa disting ceva, orice, fara nicio izbanda, insa.

-Esti atat de naiva! Calmitatea vocii din spatele meu ma uimi. Cum poti fi calm intr-un loc ca asta?

-Este campia cetii, prostuto! Cum vrei sa vezi ceva?vocea era una feminina, de-asta sunt sigura. Era subtire, ca un clopotel si imi dadea fiori.

O mana rece ca gheata imi lua usor incheietura si ma trase in ceata. N-aveam nici puterea si nici dorinta sa ma retrag. Ma simteam bine acolo si nu ma puteam gandi la nimic altceva. Mintea mea era ametita, de parca bausem prea mult vin la una dintre petrecerile simandicoase ale Amandei; ca si cum ceata din camp;ie imi intrase prin urechi si imi afectase creierul.

M-am lasat dusa intr-o directie, fara sa am habar unde, si m-am pomenit dintr-o data intr-o vale infioratoare. Copaci nu existau, iar iarba parea sa fi fost arsa. Arata ca si cum nimeni nu mai trecuse pe acolo de cateva sute de ani. M-am uitat mirata in jur. Nici urma de ceata, doar un vant al carui vuiet sinistru iti dadea fiori. Am cautat silueta imbracata in alb, darn u se vedea nicieri. La a treia rasucire a aparut in spatele meu; avea o expresie senina. Parea dusa cu pluta.

Parul ei era lung si drept, la fel ca si al meu, doar ca nu era rosu, ci nisipiu. Ochii ii avea de un verde-smarald si era mai scunda decat mine. Era frumosa trecand peste expresia de sminteala, dar trasaturile erau identice cu ale mele.

M-am speriat: semana cu mine, dar nu eram eu. S-a apropiat de mine cu un zambet trist pe fata si mi-a atins obrazul. Atunci mi-a trecut intreaga viata prin fata ochilor: certurile cu mama, intalnirea cu familia Kennedy, noptile petrecute cu Ethan...aveam sa mor? Cum am putut fi atat de idioata? Orice om normal ar fi fugit din fata oglinzii, dar eu cu atractia mea pentru belele, m-am incapatanat sa vad ce e acolo.

Cand si-a luat mana de pe fata mea, am putut vedea ca avea ochi inchisi, iar sub ei niste cearcane uriase. A intins mana spre a mea, dar m-a ferit repede; intr-o miscare ce parea de balet combinata cu una de lupta mi-a luat mana. Pe fata ei se citea iritare.

“Nu irita un om ce locuieste intr-o oglinda, Eva!” mi-am notat eu. “S-ar putea sa nu iasa tocmai bine…ar trebui sa invat si eu miscarea aia” am continuat sa debitez pana cand n-am mai putut suporta stransoarea ce se intesea. Cand am crezut ca imi va rupe mana, o alta durere ma cuprinse; de data asta era diferita. Simteam frustrare, desi parca nu era a mea. In fata mea aparu o imagine. Desi disparu instantaneu nu am putut san u-mi dau seama al ciu era chipul infatisat. Mama.Cea biologica. O tristete subita, de data asta a mea, ma cuprise. Ce legatura avea ea cu toata tarasenia asta cu oglinda?

Ea era dura, realista…n-as fi putut niciodata vedea-o amestecata intr-o chestie parca scoasa dintr-un film SF. Am realizat cu o oarecare uimire ca imi lipsise. Femeia care pe masura ce cresteam imi arata din ce in ce mai putina iubire, pana cand am simtit ca ma uraste si am fugit de acasa. Nu o mai vazusem de 9 ani. Niciodata in acest timp nu m-am gandit la ea cu setimente prea frumoase. De fapt, rareori m-am gandit la ea.  

Cu tata m-am intalnit de cateva ori; el chiar imi simtea lipsa. La un momentdat a incercat sa ma convinga ca mama s-a mai schimbat, ca e mult ma dulce acum si ca ii este dor de mine. I-am zis adevarul: acela ca nimeni si nimic nu ma mai poate face sa ma intorc acasa, ca nu-mi doresc asta. Dupa acea intamplare ma mai intalnisem de doua sau trei ori cu el. Apui a inceput sa calatoreasca in strainatate (probabil din dorinta de a scapa de mama si de amintirile altor zile mult mai putin tensionate). Cu toate acestea, nu m-a uitat niciodata. Imi telefona de cate or putea, de Craciun unul dintre cadourile de sub brad era de la el, iar de ziua mea venea in persoana la casa Kennedy. Ma privea cu dragoste si regret, dar niciodata nu a mai incercat sa ma convinga sa ma intorc.

O simpla imagine fugara a mamei fu de ajuns pentru a-mi creea toate acele ganduri…amintiri. Mult prea triste pentru un om tanar, care iubeste viata. O sa-i fiu in veci recunoscatoare Amandei. Probabil ca daca ea nu ar fi aparut  ai mei m-ar fi convins sa ma intorc, iar acum as fi avut sufletul negru si nu as fi stiut ce inseamna sa te bucuri de viata. Ma intreb ce s-ar intampla daca as vedea-o cu adevarat, daca i-as face o vizita. Bineinteles, daca mai scap din cosmarul asta.

Atunci un alt chip imi invada mintea. Al lui Ethan. Am uitat toata tristetea si regretele care ma stapanisera, acum era numai el. Frumosul lui chip palid contrastant cu albastrul ochilor. Acei ochi care ma fermecasera. Il doream atat de mult, incat sufeream fizic. Vroiam sa-i ating buzele moi si carnoase, sa le sarut pana ramaneam amandoi fara rasuflare; vroiam sa-i mangai parul blond cu reflexii castanii, mereu atat de ciufulit incat imi strecuram degetele printre suvitele rebele incalcindu-i-le si mai rau.  Voiam sa ma stranga in bratele lui musculoase pana simt ca ma topesc, sa fie mereu langa mine, sa-mi sopteasca dulcegarii la ureche sau sa-mi dea ideile geniale care ma bagau mereu in belele. Il iubeam; niciodata nu realizasem cu cata intensitate si cat de sfasiata as fi daca mi-ar fi rapit. Acum mi-am dat seama. Fusesem iubita si nu oferisem nici pe jumatate cat imi fusese oferit mie. Totusi n-am ramas niciodata singura. Fusesem atat de norocoasa…voi mai fi si de-acum incolo? Poate.

Dintr-o data singurul lucru pe care-l mai vedeam era fata enervant de senina a fetei in alb. Ea ma privea de parca tocmai castigase la loto.

Hopa, are de gand sa ma manance? Nu cred, mi-am raspuns tot eu. La cat de slaba e, ai crede ca n-a mancat carne niciodata. Fata ma tot fixa cu privirea ei victorioasa insistenta; am incercat sa nu-i trag una.

Am incercat sa-mi indrept atentia spre altceva. Tinutul acela pustiu ini facea in ciuda, dar am continuat sa ma holbez in gol de parca viata mea depindea de asta. Ciudata nu a reactionat, asa ca am inceput sa ma invart pe acolo. Sunetul vantului care batea era sinistru; parca era vaietul unui om nenorocit. Mi se facu pielea de gaina si am incercat sa nu ma mai gandesc la asta. Era foarte greu, asa ca am decis sa o privesc iar pe…ea. Inca se uita la mine cu expresia aceea tampa si enervanta. Era prea mult. Voiam acasa. Hotarata sa-mi infrang teama, am deschis gura; nu mai trecuse niciodata atata timp fara ca eu sa vorbesc.

-Mmm scuze dar…pot sa stiu ce caut aici?

Nebuna ma priveste.

-As vrea sa ma intorc acasa…am incercat eu din nou.

Nimic. Nebuna ma priveste.

Enervata, am decis ca voi gasi drumul spre oglinda singura. La jumatatea primului pas, insa, am inghetat. Ma prinsese de mana. Cand m-am intors s-o privesc plangea.

-Daca vrei atat de mult sa te intorci acasa, du-te. Pe masura ce vorbea, culoarea limpede a lacrimilor sale se transforma intr-un rosu sangeriu.

Speriata, mi-am retras mana si am zis:

-Da, sigur…

…si am luat-o la fuga intrand in ceata aceea groasa. Imi dadea fiori; era foarte rece si imi parea ca nu voi reusi sa mai ies de acolo.  Senzatia de vid ma innebunea, imi active claustrophobia. Pe masura ce alergam, insa, m-am rostogolit direct in patul meu.

Uimita, am ridicat capul dintre pernele pufoase. Fusese un vis? M-am tras mai aproape de oglinda, dar neindraznind sa ma uit in ea. Am coborat din pat, iar cand am ridicat privirea, am paralizat de frica. Eram plina de sange coagulat. Pe fata mea se aflau cateva pete, dar pe rochia galben deschis arata de parca as fi fost injunghiata in zece locuri diferite. Era infiorator, culoarea aceea de rosu care se inchidea semanand din ce in ce mai mult cu maro-ul imi intoarse stomacul pe dos. Am fugit spre baie si m-am aplecat deasupra W.C-ului. Nu se intampla nimic. Confuza, ma ridicai in picioare; eram bine. Putin ametita, dar stomacul meu era in regula.

Trecui repede pe langa oglinda fara sa-i arunc nicio privire sigura ca daca voi vedea din nou petele de pe hainele mele mi se va face rau. Am intrat in cada si am dat drumul la dus. Am setat apa fierbinte si am incercat sa ma relaxez. Mi-am desfacut incet nasturii de la cardiganul meu distrus, unul cate unul. Aveam sange pana si pe sub unghiile mele lungi pictate. Am incercat sa nu-l bag in seama si m-am concentrat pe scoaterea hainelor. Am dat jos cardiganul si mi-am desfacut incheietoarea de la sutien, apoi fermoarul rochiei.. Pantofii ii dadusem jos ininte sa intru in baie.

Gandindu-ma ca mai relaxata decat devenisem nu puteam fi, am oprit apa si am strans un prosop pe langa mine. Nu am aruncat nicio priivire gramezii de haine, ci m-am dus direct catre dulapul din camera mea. Mi-am luat de acolo o rochita foarte colorata, cu maneci scurte, cu un decolteu care nici nu putea fi numit asa, in schimb, foarte scurta. Mi-am luat si niste jampieri negri lungi pana la genunchi si o pereche de bocancei. Mi-am infoiat parul si eram gata.

 Am cotrobait prin sertare dupa o punga destul de mare, iar cand am gasit un sac menajer am mers in baie si am strecurat hainele murdare acolo, incercand sa nu le ating.   

Cand am trecut pe langa oglinda baii, obisnuinta m-a facut sa privesc intr-acolo. M-a uimit imaginea; eu plangeam. Nu mai aratasem asa vulnerabila de ani buni, de pe vremea in care ma certam cu mama si ma ascundeam dupa masina de spalat din baie. Stateam acolo cu orele, pana cand venea tata dupa mine si incerca sa ma calmeze. Statea langa mine pana imi potoleam lacrimile si ma spalam pe fata. Apoi pleca pe furis ca sa nu-l vada mama. Cat de vesela ma facea…

M-am sprijinit cu mainile de marginea chiuvetei in incercarea de a-mi opri lacrimile. Am respirat adanc gadindu-ma ca in cateva minute il pot vedea pe Ethan. Am zambit fals, dar pe masura ce chipul iubitului meu imi invada mintea, surasul imi deveni unul natural.

Am legat sacul bine ca sa fiu sigura ca menajera nu-si poate baga nasul. L-am luat fara sa ma gandesc la ce continea si am coborat. Dakota se prefacea ca sterge praful cu o ceasca de cafea alaturi. S-a ridicat speriata pierzandu-si echilibrul si fu cat pe ce sa verse ceasca,  dar nu i-am zis nimic, ba chiar i-am zambit in timp ce ii dadeam instructiunile:

-Te rog sa duci sacul acesta direct la gunoi, fara sa-ti bagi nasul acolo,; daca vei face asta, exista riscul de a ti-l prinde si sa ramai fara el. Am plecat, cu mersul meu gratios lasand-o cu gura cascata.

-Buna dimineata tuturor, zisei.

Era un peisaj familial pe care il iubeam…il adoram chiar: Valerie stand la masa alaturi de Ethan. Am chicotit cand am vazut cu ce era imbracata. Avea o bluza flower-power, o fusta alba foarte scurta, margele, niste pantofi albi cu sosete roz si o funda foarte mare si roz in parul usor ciufulit. 

Amanda nu agrea exagerarile de niciun fel, mai ales la fiicele sale, dar…Val era Val. Nebunatica, impotriva regulilor, nu-i pasa daca o accepti sau nu, inteligenta si cu un pas inaintea oricui. Si imi placea. Fratele ei statea alaturi si se juca absent cu mancarea. Asteptandu-ma pe mine, am dedus eu. Amanda tragea de umerii Sophiei pentru a o face sa tina spatele drept. Din cate mi-am dat seama, erau inca la micul dejun. Dar cum? Mi se paruse ca am petrecut ore in oglinda aia nenorocita…

-Ah, Evanna, scumpo ce rochie frumoasa! Imi zise Amanda. Ia un loc, acum a coborat si Valerie.

-M-multumesc am zis eu mirata de normalitatea tuturor. Ethan se uita lung la picioarele mele in timp ce Val isi inabusea rasul iar Amanda incerca sa-i distraga atentia Sophiei; doar nu voia sa vada un copil de 14 ani cum fie-su se holbeaza la picioarele fiicei adoptive.

M-am asezat gratios la masa si am asteptat ca Dakota sa se intoarca. I-am cerut o cafea si niste briose cu ciocolata. Le-am mancat pe indelete ignorand bazaitul din urechi. Da Doamne sa nu mi se faca rau!  

Cand am terminat, i-am facut semn lui Ethan sa ma urmeze. Am ajuns pe terasa inaintea lui si am privit cerul; era innorat, dar nu mai ploua. Norii aveau din nou culoarea aceea stranie de cenusiu inchis care ma ingrijorase cu o zi in urma.

Am auzit cum usa a scos un click in urma lui Ethan. Acesta ma lua de mana fara sa spuna nimic. Am intors capul, privindu-l in ochi. Acestia ardeau si am simtit ca ardeau numai pentru mine. Mi-am inclestat mainile in jurul gatului sau iar el mi-a infasurat talia cu bratele musculoase si m-a sarutat usor pe gat. L-am sarutat inhalandu-I aroma; vroiam sa ma stranga si mai tare, nu mai conta nimic inafara de noi doi.

* * *   

Stateam in leaganul de pe terasa tinandu-ne de mana si privind la frumusetea Londrei si a parcului Richmond langa care locuiam.

-Stii ce? Zise Ethan.

-Nu, ia uimeste-ma, am raspuns sarcastica.El a scos limba la mine si a continuat:

-Hai sa iesim…sa scapam de mama si de plictiseala de aici. O luam si pe Val…In ultima vreme am fost ca la puscarie. Si a fost cu acordul nostru. Poate vine si Michael…

-De acord, am zis repede, nestiind cine e Michael dar dornica sa scap de misterul oglinzii ce ma urmarea. I-am dat drumul la mana si am fugit pe scari. Cu o viteza uimitoare am ajuns la camera prietenei mele si i-am dat vestea:

-Ethan a propus sa iesiiiiim! urlam eu.

-Super! zise Val la fel de entuziasmata ca si mine. Fug sa ma schimb! mai zise si disparu.

Am mers si eu repede catre dulapul de la mine din camera si am inceput sa cotrobai dupa tinuta perfecta.

...........................................................................

Aici este capitolul 3. Scuzati orice fel de greseala. Va rog, comentati chiar daca va place, chiar daca nu. De personaje ce parere aveti?

See you soon!:-*:-*:-*:-*

Personaje

Am sa va rog sa ignorati culoarea ochilor. Nu ma pricep la editat poze, asa ca am preferat sa le pastrez asa cum sunt.Deci...
(later edit-am schimbat-o pe Eva, cea noua se potriveste mai bine viziunii mele de femeie vesela, dar puternica; sper.)
2nd later edit: am schimbat-o din nou pe Eva, dupa votul vostru:

...aici, Valerie Kennedy

...aici, Ethan Kennedy

aici, Anna Kennedy

aici, Sophia Bledel

...Amanda Kennedy

...Daniel Kennedy

si menajera, Dakota:D

Noile personaje:

 

Aici sunt personajele. Voi mai aduga altele pe masura ce vor aparea.

Daca aveti vreo adaugire, critica, nu ezitati sa-mi spuneti!

Capitolul 2-Sophia si...dupa

Soneria ne-a facut atente, iar in scurt timp Dakota, menajera, ne anunta ca a venit musafirul.

La usa era o adorabila fetita cu bucle castanii si pistrui pe amandoi obrajii. Nu avea acea frumusete izbitoare care caracteriza familia Kennedy si pe mine, dar nasul putin carn, silueta micuta si ochii aceia mari creeau un efect de dragalasenie absoluta.

Coborara si ceilalti somnorosi, Anna si Ethan in intampinrea noii-venite. Anna arata bine, se trezise de mai mult timp dupa cum am banuit dar iubitul meu…abia putea tine ochii deschisi.

Cu toate ca dormisera pana tarziu, cei doi aratau dichisiti.Anna avea o rochita neagra foarte scurta si un tricou alb, iar Ethan era…ei bine, cat de dichisit poate fi un baiat ca el.

-Bine ai venit, draga Sophia, zise Amanda. Sper ca ploaia nu ti-a incomodat calatoria.

-Multumesc foarte mult, dar imi place ploaia asa ca nu mi-a creeat niciun fel de discomfort.

Am ramas tablou la auzul vocii aceleia ca de clopotel, atat de necoapta si dulce. M-am uitat in jur si am observat mutra lui Valerie. Mi-a venit sa rad, dar am realizat ca si eu aratam la fel. Ma uitai si la Ethan. Arata adorabil. Parul ii statea in toate directiile, ca in fiecare dimineata, ochii erau pe jumatate inchisi iar uimirea de pe fata lui intregea imaginea. Val si cu mine nu ne-am mai putut abtine si am dat drumul hohotelor de ras.

-Hm-hm. Amanda arata pe jumatate ca si cum ar fi fost la priveghiul unui prieten drag si pe jumatate ca si cum se abtinea sa nu izbucneasca si ea in ras.

-Scuza-i draga mea, continua ea amabila. Isi folosesc libertatea intr-un mod…dar fu intrerupta de exclamatia indignata a lui Ethan

-Libertate???Mama, am 24 de ani iar Valerie si Evanna au 26. Am zambit. Nu mi-a mai spus tot numele de cand am hotarat sa fim impreuna.

-Of, ma dau batuta spuse Amanda zambind. Sophia, ei sunt copiii mei. Nu sunt foarte politicosi, dar…cred ca va veti intelege.

Am facut cunostinta si apoi, printre saluturi si bun-venituri m-am strecurat in camera mea fara sa ma observe nimeni. Inafara de Val, desigur. M-a privit pentru numai o secunda si mi-a dat de inteles ca vine si ea imediat.

Ajunsa in dormitor, habar n-aveam ce cautam aici. Am asteptat-o pe Val uitandu-ma pe fereastra. Norii aceia amenintatori din timpul diminetii nu mai erau; un ger gri-albastrui le luase locul. Am privit fascinata cum ploaia isi dadea duhul-cel putin pentru azi. Incepusem sa ma pierd in marea cerului, cand un sarut pe cap ma itrerupse. Era sa-i dau una lui Valerie si sa-i spun ca nu e momentul pentru glume, dar am observat ca ajunsese in fata mea.

-Baaaw, zise Ethan imbratisandu-ma. Val mi-a zis ca nu ai o zi prea buna si m-am gandit sa te inveselesc. Brusc am uitat motivul ingrijorarii mele si l-am sarutat pasional. Pentru ce ma ingrijorasem toata ziua? Doar niste nori idioti? Cateodata nici eu nu ma inteleg.

Prietena mea ne privea amuzata dar cu o uriasa afectiune. O afectiune care nu isi facea aparitia decat daca eram singure.

-Haideti sa coboram pentru ceai, zise ea. Sophia trebuie sa fie flamanda. Mama ar fi trebuit sa-si dea seama ca unii mai iau si pranzul.

Amanda isi incepuse deja treaba. In sufragerie se alfla o noua Sophia Bledel. Aerul aristocratic deja isi facuse aparitia. Era imbracata intr-o superba rochita din brocart mov, buclele erau aranjate si sustinute cu o bentita si isi arata dintii catre toata lumea.

-Asa, drag mea, zicea Amanda. Trge umerii in spate si ocupa-te si de zambet. Nu trebuie sa iti expui dintii prin ranjetul acela, arata-ne un zambet distins!

-Biata fetita, soptii eu catre Val. Cand ma gandesc ca si noi am trecut prin asta…

-Ce tot trancanesti acolo, Evanna Johnson? zise perfectionista noastra mama.

-Nimic, draga Amanda, zisei dulce, apoi cu un zambet dinala de milioane si cu o gratie pentru care m-ar invidia si Natalie Portman ma asezai pe canapea. Ethan ma privea ca traznit in timp ce se aseza alaturi de mine.

 -Perfect! radie “mama” la fel de uimita ca si iubitul meu. Poti lua exemplu de la verisoara ta mai mare, Sophia. Uite ce inseamna eleganta.

Anna, sora noastra mai mica isi facu si ea aparitia cu un mers lin si gratios care o facu pe Amanda sa-si aleaga un nou exemplu pentru experimentul sau. Fata asta e…putin diferita de noi. Banuiesc ca si din cauza varstei nu si-a prea petrecut timpul liber cu noi, a preferat sa stea cu Amanda. Anna e de treaba, in felul ei. Politicoasa, niciodata nu m-a privit ca pe o intrusa in familia ei, ba chiar ne-am inteles bine in primii ani. Cu trecerea timpului insa, a devenit mai retrasa. Ochii ei albastri dar diferiti de ai mei ii spuneau clar sa nu te apropii prea mult. Nici nu m-am deranjat; si nici fratele si sora sa. M-au preferat pe mine, visatoare, naiva, neastamparata in locul surorii lor, realista, rece, prea cuminte pentru un copil-chiar si pentru unul model.

In timp ce reflectam la calitatile si defectele Annei, o durere de spate si-a facut loc catre mine. Cred si eu, stateam de parca mi-ar fi bagat cineva un bat in fund. Usor de tot, aproape imperceptibil m-am lasat in bratele lui Ethan, dar Amanda-uf, maica-sa trebuia s-o numeasca Samantha-mi-a daruit o privire cu mii de cutite in ea. Stiind ca singurul motiv pentru asta era Sophia, mi-am luat iubitul de mana si am iesit pe terasa.

-Auzi, zise el…

-Da sa stii ca aud din ’85  am spus sarcastica

-Bine, bine zambi Ethan.Ma gandeam sa…iesim.N-am mai scapat de privirile mamei de o gramada de timp. M-am plictisit rau de tot de rutina asta idioata. Noroc cu Val si tata care s-a-nsurat cu afacerile ca de nu erau ei, te luam si fugeam de mult.

-Daca te-ar auzi Amanda…am ras in timp ce-mi scoteam o tigara. Stai linistit, am meditat eu cu voce tare, am un sentiment ca totul se va schimba.

Stateam in bratele lui si priveam amandoi cum amurgul isi facea aparitia. Priveam fumul de tigara ce-mi amintea interminabil de gandurile incetosate pe care le nutream cateodata…iar alteori, viata curgea atat de usor si-mi doream sa nu se mai termine.

   * * *

Stateam alaturi de Valerie cu laptopul in brate si incercam sa termin nenorocitul ala de program-era un fel de slujba-trebuia sa compun discursuri importante, sau sa traduc texte importante…sa fac ceva ce se termina in “important”.

Val era la fel de lenesa ca si mine, dar inteligenta fiind o chestie de care niciuna nu ducea lipsa, ne-a bucurat aceasta slujba. Banii erau o nimica toata, dar placerea era ca nu traiam degeaba, ca nu faceam umbra pamantului.

-La naiba cu proiectul lor! Ma pricep la portugheza, dar sa compui un speech in limba asta e una din cele mai plictisitoare chestii.

Valerie facea misto de mineee…Ea avea un discurs de tradus din engleza in romana si nici acum nu il terminase.

-Doamne Sfinte! Am zis eu in timp ce tastam ultimele fraze. Tot nu ai terminat ala?Isi ridica privirea si un ranjet aparu pe fata ei.

-Oh, am terminat de mult dar esti tare haioasa cand te plangi. Am deschis gura sa-i raspund insa am fost intrerupta:

-Pisicutele mele se cearta? Era Ethan intr-un prosop si cu parul ud. Probabil voia sa-mi provoace infarct.Val isi dadu ochii peste cap.

-Nu ne certam, discutam pe marginea nenorocitelor de proiecte pe care trebuie sa le facem.

Dar Ethan nu o mai asculta. Ma privea intr-un fel in care ma mai privise numai cand eram singuri in dormitorul lui.

Ethan P.O.V.

Valerie bolborosea ceva despre proiecte nenorocite, dar eu nu mai eram atent la ea. O priveam pe Eva si erm mandru ca era a mea. Imbracata intr-o camasa alba si niste pantaloni bleumarin care ii scoteau formele perfecte in evidenta, ma facea sa ma gandesc la chestii pentru care mama m-ar fi spanzurat. Hehe, ce noroc ca nu-mi putea afla gandurile.

Eva ma privea si ea de parca am fi fost singuri pe pamant.. Vedeam dorinta in ochii ei de albastrul acela infinit, dorinta care probabil se vedea si in ai mei, tot albastri. Cat de mandru eram ca ne potrivim!

M-am apropiat usor de ea, privind-o in ochi. M-am bucurat ca nu era nicio urma de ezitare in ei si am luat-o de mana. Am tras-o zambind catre camera mea, lasand-o  pe Val in urma. Avea un zambet superior, dar i se putea citi cu usurinta fericirea.

Am intrat in dormitorul meu tinandu-ne de mana. Stiam ca gandurile Evei erau…cuminti. Niciodata nu isi facea iluzii d-alea scarboase cum au unii. La ea era doar iubirea pentru mine si faptul ca prin unirea noastra o faceam mai puternica.

Mi-am indreptat usor fata catre a ei si am sarutat-o usor. Nu si-a dorit sa ma opresc, de asta eram sigur. Mi-a tras capul mai aproape de al ei, si-a incurcat degetele prinre suvitele mele de par si m-a sarutat cu mare pasiune. Am tras-o usor spre pat, stand in fata ei, dar ea s-a opus. Hmm se pare ca de data asta voia control.

-Bine, controleaza-ma! I-am raspuns zambind. Sunt numai al tau.

A zambit si ea si a inceput sa-mi desfaca nasturii de la camasa, unul cate unul. Am sarutat-o pe gat in timp ce ii aruncam camasa si ii desfaceam sutienul. Ce a urmat au fost clipe superbe. Doar atat,  restul e pierdut in ceata. Nu prea gandeam in momente dinalea.

Eva P.O.V.

M-am trezit mangaiata de razele soarelui-ciudat,patul meu nu era orientat spre fereastra; dar mi-am amintit de noaptea trecuta. Desi nu a fost prima petrecuta cu Ethan, fusese cea mai frumoasa. Ma intoarsei usor spre el, sperand sa nu-l trezesc. Fata lui era adorabila: parul ii era ciufulit in toate directiile si avea o expresie ingereasca-specifica somnului. Pacat ca treaz o afisa, special pentru mama lui, pe cea draceasca. Era superb si cu aceea, dar asa…in momentul acela, mi-a trecut prin tartacuta “ideea”: sa-i fac o poza. Am luat telefonul lui de pe noptiera si blitzul acela nenorocit mi-a trezit motivul de admiratie.

-La naiba! Am mormait in timp ce Ethan incerca sa-si deschida ochii. Nereusind prea bine,asputea zice. Am  profitat de momentul nepretuit si i-am surprins moaca obosita in alte cateva imagini.

Cand a reusit sa-si deschida ochii, eu deja facusem un folder cu pozele respective si le trimisesem la mine in telefon. M-a privit ca pe o zeita, ceea ce m-a facut sa ma simt mandra de mine, dar mai important, o privire ca aia si-mi era de ajuns sa ma simt iubita.

Am zambit si i-am dat un sarut pasional, dar scurt de “buna dimineata”, cand un ciocanit in usa ne-a intrerupt. Nici macar nu a asteptat sa-i raspundem ca Dakota, menajera, a intrat cu o tava si niste cafea in maini. Arata ca si cum ar fi castigat la loterie. Ups, am gandit eu putin prea tarziu, pentru ca fata pleca din camera cu obrajii arzand. Ciudat, nu i-a fost rusine cand a dat buzna peste noi.

-Menajerele astea sunt ca niste vulpi, zise Ethan ca un raspuns la gandurile mele.

-Putin imi pasa.am raspuns razand. Si asa era. Toata lumea din casa stia ca noi doi suntem impreuna asa ca ma durea-n cot.

Asaaa, eu ce fac acum? Sa ies asa dezbracata pe hol pana in camera mea? Putin probabil. Nu voiam sa fiu vazuta de toti locatarii casei in toata splendoarea. Desi habar n-am ce-ar cauta la etaj, unde locuiam doar noi si Val. Ma rog, eu nu ies asa de aici.

I-am zis si lui Ethan de uriasa problema ce se ivise. El, desi cu o fata de ziceai ca-i mahmur, s-a dovedit a fi mai treaz decat mine. S-a dus tinta catre telefon si a sunat-o pe Valerie sa-mi aduca un halat de la ea. Se imbraca si el repede. Pe la jumatatea procesului l-am oprit. Voiam sa-i admir abdomenul perfect…sculpturalitatea aceea care imi dadea fiori…

Dar am fost intrerupta de un alt ciocanit la usa. De data aceasta era difetrit:lenes si cu un zgomot abia imperceptibil.

-Valerie…am spus amandoi intr-un glas. Cea numita intra gratios in camera cu un halat negru din matase pe mana. Si ea era imbracata cun halat identic aceluia adus mie.

-‘Neatza dragilor! Spuse ea dulce. Ne vedem la micul dejun. Iesi ca prin transa, lasandu-ne ca la dentist. Era chiaaar somnoroasa.

Am tras halatul pe mine si am fugit catre camera mea. Ajunsa in fata dulapului, mi-am ales o tinuta cumparata de Amanda:o rochie lunga si vaporoasa stransa cu o curea lata in talie. Stiind ca ploaia isi va face si azi simtita prezenta mi-am luat si un cardigan descheiat pe deasupra. Mi-am lasat parul sa “curga” pe spate-asa ii placea lui Ethan. Se pare ca voi mltumi pe toata lumea azi.

M-am indreptat catre uriasa mea oglinda sa vad rezultatul, dar cand am ajuns in fata ei…

.......................................................................................

So, here's the 2nd chapter! Sper sa va placa scurta perspectiva a lui Ethan. Stiu ca treaba cu "serviciul" e trasa de par, dar nu mi-a venit nimic altceva in minte. Sper ca acest capitol sa fie la fel de bine-primit ca si primul, comentati si va multumesc pentru sustinere!

Imi place melodia asta foarte mult. Gandurile lui Ethan catre Eva.

                                                      ‪