New blog

Mda, stiu. Alt blog...nu ma pot abtine. Am vrut ca Life, fanfics and stuff sa ramana doar cu Eul din oglinda (la care, by the way, n-am de gand sa renunt, dar nu stiu cand voi mai posta) si am creat Nyx's fanfics pentru ce voi scrie in continuare. Dat fiindca nu sunt in stare sa compun nimic, am ales sa traduc un fan-fic Harry Potter, numit All's Well That Ends Well. Daca va place cum scriu, vizitati-l, pentru ca povestile pe care le voi traduce vor avea sigur amprenta mea, stilul meu de exprimare.
http://fanfictionbynyx.blogspot.ro/

Gandurile unui visator

Dragi pretini si pretine,:)) vreau sa va anunt ca mi-am facut blog personal, dar datorita faptului ca nu prea i-am facut publicitate, n-are vizitatori. Deci...daca va place de fatza mea, sau mai degraba, de ce scriu eu, intrati cand aveti timp pe-aici: http://gandurileunuivisator.wordpress.com/. Si, de-acum lepsele pe care le voi primi le voi completa tot acolo, ca acest sa fie blog de literatura si acela personal.
Va pupiiic!
P.S. Acolo postez mult mai des decat aici:D

Leapsa Liebster

Am primit o leapsa tare de la Bibb (BibbyEllen, formal). Multam, sweetie!

REGULI
1. Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi
4. Nominalizează 11 persoane (+ link) care să realizeze acest tag
5. Mergi pe pagina lui şi anunţă-i
6. Nu da tag-ul înapoi!


11 lucruri despre mine:
1. imi este teama de inaltimi
2. sunt putin egoista
3. cartile sunt motivul pentru care nu innebunesc
4. imi plac zilele ploioase
5. lipsa tenesilor e o problema majora
6. imi place marea mai mult decat muntele
7. mi-as dori sa locuiesc in Canada
8. sau Irlanda
9. sunt obsedata de Supernatural
10. imi place sa desenez, desi nu ma pricep
11.imi plac cartile din epoca victoriana

Întrebările la care trebuie să răspund:


Ştii să minţi bine?
Nu prea.
Planifici chestii... sau îţi place ineditul?
Ineditul, desi este nevoie si de planificari (gen...maine ma trezsc la 9 am ca sa ma inscriu la liceu)
Respecţi vreun tipar anume, în general?
Huh? Umm...cred ca da, desi pana n-am citit intrebarea asta nu mi-am dat seama. Citesc zilnic, stau pe net zilnic...dar e un tipar propriu si nu ma gandesc la el ca la un program...nu ma gandesc la el deloc, mai degraba.
Ai vreo fobie?
Mi-e teama de inaltime, mi-e teama de oameni si de a lega prietenii cu ei, imi e frica de esecuri, imi e frica de mine insumi.
Cărţile sau netul? *întrebare capcană*
Cartile online:P
Lenevitul sau excursiile?
Greu de zis...sa lenevesc in masina (care merge, logic, catre destinatia excursiei)
Cum vezi tu prietenia adevărată?
Nu stiu. Nu am avut niciodata prieteni adevarati, inafara de jurnalul meu.
Cazi des? (şi la propriu şi la figurat)
La propriu doar daca ma apuc de facut ceva ce ma depaseste (patinat, de exemplu). La figurat...am caderi, nu neaparat dese, dar care ma marcheaza.
Cum descrii ziua perfectă?
Cum nu am avut niciuna pana acum, nu stiu cum ar putea fi.
Renunţi des?
Nu stiu daca des, dar usor.
Optimism sau pesimism?
Pesimism.

Merge la: oricine o vrea. Nu am starea necesara pentru a posta link-uri, mai ales ca blogul meu nu are prea multi follow-eri.

............................................................................................................

Acum...Bianca, simt ca ai scris aceste intrebari cu dedicatie. Gasesc in ele si repros. Spune-mi paranoica, daca nu e adevarat. Nu am renuntat, doar ca...lasa-ma sa-ti relatez cate ceva din viata mea. Am fost de mica un copil ciudat. La 8-9 ani, visam sa am prietena perfecta, care sa-mi fie confidenta, blah, blah, blah. Problema e ca daca spuneam un secret cuiva, acea persoana, inconstienta probabil din cauza varstei, de importanta acelui lucru pentru mine, il spunea tuturor. Au fost multe experiente in urma carora am devenit mai retrasa, mi-am pierdut increderea in oameni, dar mai ales in mine insumi. Simt ca nu ma ridic la nivelul asteptarilor, parintii mei au intotdeauna ceva de criticat la fizicul si comportamentul meu, desi i-am ascultat si n-am fost genul de adolescent rebel care sa fuga de acasa pe fereastra, sau sa-i jigneasca, ori sa sparga lucruri. Eu doar imi primesc loviturile (in trecut, erau la propriu) la figurat si dupa ce se termina ma duc undeva si plang. Nu-mi place faptul ca mi-am expus problemele aici, dar cum nu exista nimeni care sa le cunoasca, nu m-am mai putut abtine. Oricum, in urma atator experiente neplacute, am ramas o persoana cu probleme emotionale, sunt constienta de asta, iar acest lucru im iafecteaza si relatiile timide cu alte persoane, cum a fost tentativa de a ma imprieteni cu tine. Apoi, dintr-o data, ai trantit vestea ca eu am castigat concursul si dupa atatea esecuri mi-a fost teama sa nu dau gres si sa nu te dezamagesc.

Poti sa gandesti o rice despre mine, eu as zice ca sunt patetica, dar te rog sa nu-mi spui in fata. Nu cred ca as suporta.

Eu iti multumesc pentru leapsa. Mi-e dor de tine, Bibb, desi nu te cunosc aproape deloc.

Capitolul 12-The road so far (capitol aniversar)

Capitolul 12-The road so far

Eva P.O.V.

Barbatul acela frumos se zgaia la mine de parca as fi fost o raritate de la gradina zoologica; nu, mai degraba o friptura apetisanta. Oare aveam si garnitura?

Am izbucnit in ras cand mi-am dat sema cat de absurda eram si l-am privit din nou. Oceanele intunecate din ochii sai imi transmiteau ingrijorare. Puteam spera ca pentru mine, sau avea acasa un catel bolnav?

I-am zambit si l-am tras mai aproape de mine. Nu s-a impotrivit si a indurat cu stoicism sa fie tarat pe podeaua dura-statea in genunchi in fata patului. Amuzat, mi-a soptit:

-Mai bine nu. Uita-te, nu suntem singuri.

Dintr-o ocheada, am vazut-o pe Natasha dormind intr-un fotoliu cu picioarele intinse pe pervaz. Ascunzandu-mi cu maiestrie dezamagirea, mi-am continuat drumul catre buzele sale, iar in ultimul moment le-am ghidat catre urechea lui si am soptit un “multumesc” amarat.

-Stii…am continuat eu pe jumatate adormita. Ne cunoastem de cateva zile, dar nu mi-ai spus inca numele tau.

-E Andras.

-Hai, nu, pe bune?

Avea o mutra sincera care m-a facut sa-l cred.

-Andras…e un nume frumos, am soptit folosindu-mi ultimele puteri; nu stiu daca mi-a raspuns, pentru  ca deja adormisem.

 * * * 

 Nu mai vazusem de mult timp o zi atat de frumoasa precum aceea. Prin fereastra deschisa intrau razele puternice ale soarelui, alaturi de o briza racroasa.

Natasha inca dormea in cea mai ciudata pozitie pe care mi-o puteam inchipui si parea ca nu are de gand sa se trezeasca. 

M-am uitat curioasa in jur. Dupa dezordinea placuta si culorile vii ale hainelor ce se vedeau iesind din valiza am dedus ca este camera prietenei mele.

Multitudinea de fotografii de pe noptiera m-a convins ca am dreptate. In ele era infatisata Natasha alaturi de doi caini uriasi, tot ea, doar ca mai tanara intr-un copac si una de la mare alturi de un baiat chipes.

Am coborat din pat incercand sa ma intind in liniste si am iesit pe culoar sa-mi caut camera. Am observat cu stupoare ca era chiar vis-à-vis de cea in care dormisem. Ce facea fata asta? Ma spiona?

Am descoperit ca inca aveam cheia in inchizatoarea sutienului; am descuiat si m-am strecurat fara galagie precum un hot profesionist.

Dupa ce m-am asigurat ca usa e inchisa, am fugit spre baie, mi-am aruncaat rochia intr-un colt si am intrat in dus. Ziceai ca sunt  una dintre machetele de racheta pe care le construia Ethan in liceu.

Apa era aproape rece si m-a ajutat sa ma trezesc; am tras pe mine niste haine sport si mi-am facut bagajele. Dupa 10 minute, eram gata de plecare.

Am deschis geamul si m-am asezat pe pervaz, fara sa imi pese ca eram la etajul 5 sau ca aveam un balcon de unde puteam admira privelistea. Am scos o tigara din pachet, am aprins-o si m-am cufundat in ganduri. Pana sa-mi amintesc eu sa trag, se fumase jumatate. 

Imi era dor de Ethan. Fum. Fara Val ma simteam ca un peste pe uscat. Fum. Imi era dor de autoritatea maternala a Amandei. Fum. Vreau sa merg in Irlanda. Fum. Imi doresc sa merg la mare. Fum.

La un momentdat, dupa ce imi afumasem creierul  bine de tot am simtit ca hotararea e deja luata. Trebuia doar sa o accept.

Am scos telefonul din geanta si am format un numar pe care aproape il uitasem.

-Maine dimineata vei fi in picioare la 6:00 am, ca de nu, va fi vai si-amar de fundul tau.

Ethan, caci pe el il sunasem, a inspirat brusc si puteam vedea, practic, usurarea de pe fata lui. I-am auzit socul cand mi-a replicat un “bine” si am inchis. Urasc sa stau de povesti la telefon.

Nu aveam chef sa fiu servita de cineva, asa ca mi-am luat singura bagajele si m-am indreptat spre parcare.

Natasha statea linistita pe capota unei masinute mici, asteptandu-ma pe mine, cel mai probabil.

-Hei. Sper ca nu voiai sa pleci fara sa-ti iei ramas-bun.

-Scuze…viata pe drumuri nu e de mine.

Era o replica patetica, dar cat se poate de adevarata. I-am zambit stramb, iar ea m-a surprins cu o imbratisare care m-a emotinat.

Nat nu a mai scos niciun cvant, ci m-a privit cu intensitate. Brusc, mi-a venit idea salvatoare: imi puteam pastra amica. Am mazgalit pe o bucata de hartie adresa familiei Kennedy si i-am dat-o.

-Uite. Urmeaza-ma, daca vrei. A vrea sa fii alaturi de mine diseara. Va fi ciudat sa ma intorc la familia mea. Daca nu…poti veni sa ma vizitezi cand vrei.

Am imbratisat-o inca odata si m-am urcat in masina fara sa scot un cuvant.

Prin oglinda retrovizoare nu se vedea nicio masina venind dupa mine, asa ca m-am gandit ca n-are chef de noi cunostinte.

Pe drum  m-am oprit si i-am luat un inel lui Ethan. De obicei baietii ofera asa ceva, dar voiam ca ziua lui din acest an sa fie speciala.

Gandul mi-a zburat la Andras. Era un barbat minunat, desi abia il cunoscusem. Am zambit melancolica…as fi putut chiar sa ma indragostesc de el.

Mi-a atras atentia o masina neagra, de teren care parea ca ma urmareste. Nu era Natasha, eram sigura de asta.

...............................................................................

Hei, dragilor! Astazi blogul meu implineste un an si desi am avut perioade foarte lungi in care nu am scris niciun cuvant sunt fericita ca am continuat cu povestea. In acest ultim an s-au schimbat cateva lucruri, eu mai ales, probabil si stilul meu de a scrie, dar un lucru a ramas neatins:dragostea mea pentru literatura.

Mda...cum nu sunt foarte buna la mesaje aniversare...va urez si voua la multi ani si sper ca ati ramas alaturi de poveste.

Summer reads

Am preluat aceasta idee de pe blogul Walking on Letters. Aici este lista cartilor pe care am de gand sa le citesc in aceasta vara. Nu cred ca poate fi numita completa, probabil ca daca voi gasi vreo carte care sa ma atraga, o voi include si pe aceasta.
Here are the nominees:))
 



Voi face un update mai incolo sau maine pentru ca mai am cateva titluri dar nu se incarca deloc:D Voi ce planuri aveti pentru vacanta?

Baaaaaack!

Imi cer mii de scuze pentru marea perioada in care nu am dat niciun semn de viata. Astazi a fost ultima zi de stres (evaluarea nationala), eu am facut tot ce am putut, mai ramane doar sa vad rezultatul. Imi voi da o pauza (nu foarte lunga-doar cateva zile) si ma voi intoarce la povestea mea. Dati-mi un semn daca mai intrati pe aici, sa stiu daca mai postez sau continui doar in fisierele calculatorului meu:)

Va pup si sper sa ne mai intalnim pe-aici.:*:*:*:*

Ce faceti? Sper ca nu vegetati la fel de mult ca si mine:D

Hei, lume! Eram curioasa cu privire la activitatile voastre din putinele (prea putine) zile ce au mai ramas din vacanta. Eu iubesc timpul liber si cand voiam sa dau o tura prin parc, a venit ploaia. Oricum, iubesc ploaia si nu ma deranjeaza sa stau cu fereastra deschisa si sa privesc in gol.
Aici am niste poze ce ma inspira, imi plac foarte mult. Voi pe care le-ati alege, daca ar fi sa faceti un top?
1.

2.

3.

 4.

 5.

 6.

 7

 8.

 9.

Nu sunt puse intr-o anumita ordine, mie imi plac toate. Ce ziceti? Ar trebui sa-mi pun una din ele la profil, sau e frumoasa cea de acum?;;)

Hugs and kisses>;D<

Leapsa de Paste:X:X

Am preluat de pe blogul Walking on Letters aceasta minunata leapsa. Va multumesc, fetelor!!!

1.Un banc cu iepurasul.

Iepurasul intra in farmacie:
 -Dati-mi,va rog,un kilogram de morcovi!
 -Bai,smechere,aici e farmacie,NU aprozar.dispari imediat,ca ma enervezi!
 A doua zi,iepurasul intra iar in farmacie:
 -Va rog frumos,dati-mi si mie un kilogram de morcovi!
 -Faci pe nebunul,da?!Daca te mai prind ca vii o data sa-mi ceri morcovi et agat de urechi pe perete,ai inteles?
 A treia zi aceeasi poveste:
 -Va rog frumos,vreau si eu niste morcovi!
 Iepurasul se trezeste luat pe sus si agatat pe perete.Cand se dezmeticeste,pe peretele opus vede poza lui Ceausescu.
 Zice iepurasul:
-Si pe tine tot pentru morcovi te-au agatat aici?

2.Eu am o traditie in familie de Paste, fiecare isi alege cate un ou pe care il ciocneste, iar daca nu se sparge, il pastreaza si mai da cioc cu el. Astfel, la final, ramane un singur ou invingator. E un fel de concurs. Voi ati facut asta vreodata?
Da, dar cum am o familie mica (doar eu, mama si tata) competitia nu e foarte haioasa.

3.Mie nu prea imi plac ouale, dau cioc, le sparg, si le las sa le manance altcineva. Voi mancati toate ouale pe care le ciocniti?
Mananc si eu unul in dimineata de Paste. Apoi raman ciocnite in cosul de gunoi pentru ca nimeni nu le mai mananca:))

4.La noi e traditia sa iti cumperi haine noi pe care sa le imbraci in prima zi de Paste. Altii au adoptat traditia cu daruirea cadourilor de iepuras. Voi pe care din ele o tineti?
Mai strangem cate-o familie la fel de numeroasa:)) ca si a noastra-de obicei rude-si luam pranzul ori cina impreuna.

5. Mergeti sa luati lumina in noaptea de Inviere?
Da, dar cum parintii mei nu au servicii permisive, nu am stat niciodata la slujba:( Singura nu merg pentru ca stau mult prea depare de biserica si nu vreau sa-i fur masina tatei:))

6.Eu anul asta am impartit: stau in noaptea de Inviere cu prietenii si in ziua de Paste cu familia. Voi cu cine va petreceti sarbatorile?
Alaturi de parintii mei.

Paste fericit inca odata!>;D<

Hristos a inviat!

Ce mai faceti, dragilor? Vreau sa va urez un Paste cat mai fericit, sufletele sa va fie pline de credinta si iubire!

Leapsa!

Am primito super-leapsa de la Law! Merci mult, este foarte draguta:X:X:X:X

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu indoiesc niciodata paginile, folosesc orice altceva!

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Da, am primit de la tata "Uimitoarea aventura a misiunii Barsac". Are tendinta de a-mi lua carti care ii plac mai mult lui, decat mie:))

3. Citiţi în baie?
Am cateva reviste acolo...:))

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
De fiecare data cand ma gandesc la "Eul din oglinda", imi imaginez o carte, desi sunt constienta ca mai am foarte mult de lucru. Cred, totusi, ca as fi cel mai priceputa la scrierea unei biografii.

5. Care este cartea preferată?
Greu de zis...cred ca Harry Potter si Printul semipur. Impuscati-ma, dar "once a potterhead, always a potterhead"XD

6. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Pai...am un ritual. De fiecare data cand mi se face dor, ma apuc de seria Harry Potter. Momentan sunt la finalul unui astfel de maraton, citesc DH. De asemenea, obisnuiesc sa recitesc seria Twilight sau LotR.

7. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Pai, de cand eram mica mi-am dorit sa iau un ceai cu J. K. Rowling. As vorbi ore intregi despre HP si probabil ea ar fi singurul om care m-ar putea asculta.

8. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Fuck. Ok, voi dezvalui ceva ce s-ar putea sa va amuze, ori sa va sperie in asa masura incat sa nu mai intrati niciodata la mine pe blog...vorbesc singura. De fapt, nu vorbesc de-a binelea, doar tin discutii interminabile in minte-momente in care am o expresie pierduta si in care ii amuz cumplit pe cei din jur. Il mai am pe tata cu care vorbesc despre carti, dar...destul de rar.

9. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Coperta, intr-o mare masura si apoi descrierea si prefata.

10. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
O sa radeti, dar DEX-ul!:)))) Pentru ca multi vor sa para inteligenti si nu stiu nici macar sa scrie ori sa citeasca (stiu ca toti facem grseli on-line, insa sunt unele peste care nu pot trece).

11. Care este locul preferat pentru lectură?
Cred ca in pat, desi in ultima vreme citesc foarte mult in fata calculatorului.

12. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Depinde. Daca este o carte pentru scoala care nu ma prea atrage, dau 30 second to mars la maxim ca sa ma relaxez. Daca e ceva in care sa ma regasesc, sa ma scufund, atunci imi place sa fie liniste.

14. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Carti sa fie! De la biblioteca, de la prieteni, cumparate sau descarcate ilegal=))

Leapsa o primeste oricine o vrea! Multumesc inca o data, Law!:*:*:*

Capitolul 11-Hotarata sa trec peste

Evanna P.O.V.

Barbatul si-a luat imediat mainile de pe mine si a zambit vinovat, raspuns la expresia contrariata de pe chipul meu.

-Ar fi trebuit sa-mi dau seama, murmuura el putin dezamagit. Apoi, ca si cum il intrerupsesem din adanci cugetari, isi drese vocea.

-Scuze, vina mea, continua el amabil. Nu poti avea incredere in niciunul dintre ei.

Imi scapase mie ceva? Despre ce naiba vorbea? Ar fi trebuit sa stiu cine erau acei “ei”? Se astepta sa-i raspund, insa dupa cateva clipe in care n-am putut deschide gura, si-a continuat sirul aberrant de afirmatii neobisnuite.

-Singura care te poate ajuta ese femeia cu parul rosu.

-Prietene, tu realizezi ca eu sunt roscata, nu?

Ma privi de parca nu isi daduse seama de asta pana acum. In ochii lui era o lumina ciudata-un amestec de mila, compatimire si iubire-nimic romantic, totusi.

-Tine minte ce-ti spun: raspunsurile sunt la femeia cu parul rosu. Incerca sa continue, dar vocea ii disparu; puteam vedea incercarea disperata de a-mi mai spune ceva.

Un puternic miros de gaz m-a facut sa tresar; imi intepa nasul, iar ochii imi lacrimau. Am coborat alarmata din masina, insa pretioasa mea bijuterie nu patise nimic. Dezorientata si putin iritata pentru ca nu gaseam motivul mirosului neplacut, am urcat inapoi si am pornit motorul. Am murmurat cateva injuraturi la adresa visului. Ma lasase mahmura si cu o dorinta de nestavilit sa aflu cine era tipul de acolo.

Picuri de ploaie timizi au inceput sa inmoaie trotuarul. Mergeam fara sa stiu unde anume; confuzia plutea ca un nor in aerul inchis din interiorul masinii.

Mi-am dat seama ca voiam sa ajung la hotel inainte sa se insereze. Cerul mohorat nu imi arata momentul zilei, insa ceasul de pe bord m-a facut atenta: dormisem mai putin de jumatate de ora.

Si mai dezorientata, am sporit viteza incercand sa scap de gandurile ce mi se roteau in jurul piulitelor.

Pe cand ma alaturam traficului foarte aglomerat al unei dupa-amieze de marti, visul avut cu doar cateva minute in urma a iesit pe nesimtite din mintea mea, lasandu-ma sa ma buur de privelistea creata de ploaie. Putinii pietoni ce probabil sperau la o zi insorita fugeau care-ncotro sa se adaposteasca.

Am dat drumul la radio, insa muzica nu era pe placul meu. Am lovit in butonul de stop putin cam prea tare si am incercat sa fredonez; nu prea aveam voce buna.

La urmatorul semafor o coada intreminabila de masini se desfasura in fata-mi, asa ca mi-am permis sa rascolesc printre CD-uri pana am gasit o compilatie multumitoare. M-am cufundat in ritmul celor de la Thiry Seconds to Mars si pana am ajuns eu insami la stop, dadeam un adevarat concert in masina.

Cand am coborat, am observat ca aerul era ceva mai rece decat de dimineata. In timp ce imi scoteam pungile pline de cumparaturi, am remarcat si cenusiul ingrijrator al cerului. Norii erau mari, iar vantul gemea infiorator printre crengile copacilor ce se inclinau jalnic.

Parca de fiecare data cand confuzia si nelinistea isi faceau loc in sufletul meu, vremea se transforma intr-o oglinda. Asa era si inainte sa plec de la familia Kennedy.

Scuturand din cap, am fugit inauntru si am trecut pe la bar sa-mi iau cele trebuincioase penru prepararea unui cocktail.

Pe un scaun mult prea inalt pentru ea se afla Natasha. Privirea mi-a zburat in mod involuntar la nuantele sangerii ale parului ei salbatic strans intr-o impletitura neobisnuita.

Era atenta la tigara ce aproape-i aredea pielea de creta, asa ca am reusit sa o evit fara sa-i dau notive de ingrijorare.

Cand am ajuns in apartament, m-am schimbat si am inceput sa fluier vesela. Ploaia se oprise, iar cateva raze de soare isi faceau loc timid printre nori.

Mi-am preparat mai binedispusa decat in ultima vreme bautura si am savurat-o lasandu-mi mitea sa zburde.

Un ciocanit usor in usa m-a trezit din visare. Inainte ca eu sa ma ridic, sau ca macar sa spun “Intra!”, musafirul meu a intrat in camera cu nepasare. Altadata, o astfel de nepolitete m-ar fi enervat, insa acum singurul sentiment ce ma-ncerca era unul de curiozitate cronica.

Nimeni nu s-ar fi incumetat sa intre in casa altcuiva fara sa fie invitat, cu exceptia unui hot. Tutusi, hotii nu bateau la usa.

M-am linistit cand claia roscata a Natashei s-a ivit de dupa usa; avea o sacosa uriasa ce probabil era mai mare de doua treimi din suprafata corpului sau in maini.

S-a servit din bautura preparata de mine fara menajamente in timp ce eu ma uitam prin lucrurile aduse. Erau filme, muzica si dulciuri exact pe gustrul meu.

-Stii ce? Am intrebat pe un ton jucaus care m-a uimit pana si pe mine. Nu mai vreau sa stau aici.

Ochii exoftalmici ai roscatei stralucira si scoase-habar n-am de unde-un pachet ce parea sa contina haine. A cotrobait printe ele si si-a ales o rochita foarte scurta peste care si-a pus o camasa alba, simpla. A trantit si cateva accesorii si si-a trecut o perie prin par, iar in 10 minute a fost gata.

Eu mi-am ales o rochie dintre cele cumparate de mine. Era rosie si in ea paream mult mai imbracata decat Natasha.

M-am asezat langa ea, astfel incat in oglinda incadrata de lemn sculptat sa ne vedem amandoua. Eu aratam ca o femeie, cu rochia scurta, dar eleganta, iar prietena mea arata precum o liceana abia iesita de pe bancile clasei a 10a.

Dupa ce ne-am pregatit, am retusat si am coafat ca niste adolescente fitoase, am iesit spre noi cuceriri.

Spre surprinderea mea, noaptea deja se instalase. Era intunecata ca onixul, iar cerul parea de catifea brodata cu stele de argint. Luna, regina tuturor sperantelor nefaste create de intuneric ne privea demna si tacuta, dar cu o paloare specifica mortii. Natura era linistita, insa la fiecare pas, o nazarire ca o falfaire de aripi mi se asternea in fata ochilor.

Desi era turista, Natasha cunostea destul de bine orasul. M-a dus intr-un club in care se asculta muzica buna si mi-a cumparat numai ea de baut.

Intr-un colt era barbatul cel frumos pe care il vedeai intotdeauna insotit de cele doua femei si mai frumoase. Acum era singur si parea ca vrea sa se innece in paharul din fata-i.

Cand m-a vazu, m-a luat la dans. Natashei nu i-a convenit, am putut vedea pe fata ei, din usoara apropiere a sprancenelor si din subtierea buzelor. Nu a comentat nimic, totusi. Aveam de gand sa-i multumesc mai tarziu pentru asta; era seara mea de come-back si nu voiam sa imi fie stricata plus ca nu eram destul de coerenta in acele momente.

Amintirile mele din acea noapte sunt vagi. Imi amintesc cum la o oarecare ora, cand soarele se trezea cascand si intinzandu-se, am fost dusa acasa. Urmatorul lucru pe care l-am vazut au fost doi ochi incredibili de negri cercetandu-mi chipul cu luare-aminte.

.................................................................................................

Finally! Am reusit sa-mi tin in sfarsit promisiunea. E luni, am postat si sunt multumita ca mi-a revenit cheful de scris. Stiu ca "cin' se scuza se acuza", dar ma simt datoare sa dau socoteala pentru perioada mare in care am lipsit. Am fost si bolnava, timp in care pur si simplu am suferit de un blocaj al scriitorului, apoi au venit simularile si saptamana altfel, care a fost chiar mai extenuanta decat zilele de scoala.

Sper ca noul capitol sa fie pe placul vostru si sa-mi dati un comment, cat de mic. 

Hugs and kisses!!!!

I'm back! (2)

Deeeeeci, m-a parasit tanjeala! Am facut o pagina de facebook si sper sa ma ajutati sa o dezvolt cu cate un like sau share. O gasiti aici:

http://www.facebook.com/pages/Bonnie-Wright-Fans/313892742010093?ref=ts

In sfarsit am scris si noul capitol si cred ca il voi finisa si posta cel mai tarziu luni. Sper ca inca mai sunteti interesati. Dati-mi, va rog de stire printr-un comentariu. Macar un smile, sa stiu ca va pasa.
Va multumesc ca ati avut atata rabdare cu mine! Mai jos va impartasesc ceva ce m-a emotionat pana la lacrimi. Pupici si imbratisari!

CB-m-am luat iar cu vorba:)

Buna tuturor!
As vrea sa mai palavragesc putin astazi! De data asta, despre blogul Comunitate Bloggers. Acesta este infiintat de BeTo si are rolul de a face blogurile noastre mai cunoscute si de a stabili relatii de prietenie intre bloggeri. Din pacate, cei ce au fost incantati de idee si s-au inscris au fost foarte putini. Mie insa imi place foarte mult si nu as vrea sa fie inchis. Daca vreti sa ne ajutati sa il dezvoltam, cititi-ne articolele, comentati si inscrieti-va!
Va garantez ca acolo veti gasi tot felul de postari, de la povesti scrise de noi, pana la concursuri si informatii despre SEO.
http://comunitate-blogger.blogspot.com/
Pupici!

Biblioteca prafuita

Stau si privesc butoanele negre ale tastaturii batand ritmic cu unghiile in mouse. Un articol despre Biblioteca Prafuita...ar fi foarte usor sa "vars" minciuni de mult fumate si aprecieri false, insa nu sunt genul.
Ma gandeam sa afirm ca BP e un blog perfect, dar nu e asa. Este un blog ce se apropie de inima iubitorilor de carte, unde poti gasi multe, chiar multe chestii: de la poezii, recenzii si articole, pana la carti online si ajutor pentru al tau site. BeTo se ocupa de administrarea acestui blog, el e "seful":D si sta la dispozitia oricui, aproape tot timpul. A se citi ("ori de cate ori ai nevoie").
La ce s-a gandit el cu ale sale piulite ce nu iau pauza nici cand doarme?  Sa organizeze un concurs! Aici sunt mai multe detalii despre acesta. Mie, una, mi se pare genial! Nu am mai vazut un asemenea concurs, asa ca pentru mine e super-original. Daca nu-i adevarat, nu ma luati in seama! Poate ca bujiile mele au ruginit din cauza atator incercari de a iesi prin urechi:))
Daca sunteti interesati, BeTo isi cauta colegi "prafuiti" pentru echipa sa.
Aceasta este adresa la care puteti descoperi voi insisi mai multe despre blogul nu perfect, insa minunat, Biblioteca Prafuita.

Leapsa

Hello, guys! Am primit o leapsa super de la Law (multumesc mult, e super) si...here iti is!

1. Daca vi s-ar propune sa va scrieti biografia, carui scriitor i-ati incredinta sarcina aceasta?
Greu de zis...cred ca J. K. Rowling.

  2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lui sarcina aceasta?
 E unul dintre cei mai geniali oameni de pe pamant:D

  4. Cum arata pentru dvs. pauza ideala pentru a citi o carte?
Citesc oricand, problema nu e "unde". Probabil in pat.

 5. Dacă ati avea puterea de a « sterge » un personaj de roman, care ar fi acesta?
Imi plac personajele negative, deci n-as sterge niciunul. Iar cele pozitive sunt de obicei principale, deci n-ar mai exista cartea fara ele.

 6. Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?
...

 7. Cati kilometri ati merge pentru a gasi o carte ?
Ah, kilometri nu sunt o problema. Atata timp cat nu e foarte frig afara, as merge oricat.

 8. Daca ar fi posibil sa va intoarceti in trecut, ce scriitor ati vrea sa intalniti ?
Charlotte Bronte, cred.

  9. Care ar fi primele cuvinte care i le-ati adresa (In afara de « Buna ziua ») ?
M-as chinui vreo 10 minute sa-mi gasesc cuvintele, dar cred ca as teroriza-o co rugamintile pentru sfaturi.

 10. Descrieti biblioteca visurilor voastre.
Ah, nu conteza cum arata, atate timp cat contine multe volume. Cartile pot fi asezate si pe podea; doar o perna imi trebuie (racesc repede):))

Leapsa merge la toata lumea care o citeste si/sau o vrea.

P.S. Stiti ca acum vreo...1500 de ani:)) v-am zis ca am scris o ciorna a noului capitol, etc, etc. Well, de atunci n-am mai scris un cuvant, insa ieri am deschis fisierul, am sters tot si am luat-o de la capat, lovita de un val de inspiratie. Doamne-ajuta sa-l termin si postez repede! Va pup!!!!

Am primit un premiu si o leapsa de la Stephany. Multumesc foarte mult, imi plac enorm:)

1. 5 cuvinte care-mi aduc aminte de momente speciale din viaţa mea, pline de amintiri:
Craciun
Vacanta
Vara
Vecina
Colt

 2. Persoana care mi-a dat premiul:Stephany

3. Răspunde întrebărilor care însoţesc premiul!
a.Care e desertul tău preferat?
Orice contine ciocolata:D
 b. Culoarea preferată?
Negru (desi e non-culoare)
c. Care este prenumele tău?
Oana-Stefania
d. Care este ultima melodie pe care ai ascultat-o?
Sia-Breathe me
e. Pisici sau caini?
Pisici:D De unii caini imi este frica.

4. Ceva despre mine, ce nu am mai spus nimănui pe blog:
Imi doresc sa am o librarie:)

5. bloguri care cred eu ca merita premiul :
Multe, insa date fiind problemele mele cu conexiunea, ofer leapsa tuturor care o vad:)

Little change

Hey, lume! Dupa cum vedeti, am schimbat putin aspectul blogului, am mai redus din darkness:)) De asemenea, am schmbat si poza de profil si sper sa raman cu ea.
Urmatorul capitol...nu stiu cand o sa-l postez, am un ceva scris, dar necesita timp sa il editez si tot:D

Leapsa

Am primit-o de la Ramona, careia ii multumesc foarte mult!

5 lucruri/persoane care te scot din sarite:
1. oamenii care vorbesc despre altii in necunostinta de cauza
2. profesorii care imi spun ca am citit prea mult.
3. orele de biologie
4. cand lumea imi spune ca petrec prea mult timp in fata calculatorului (4 ore e mult???)
5. obsedatii pe care nu ii cunosc, nu ma cunosc, dar totusi suna la orice ora sa ma intrebe: "Ce faci draga/papusa?"

5 lucruri/persoane care te calmeaza cand esti nervos/suparat:
cafeaua
ciocolata
Muse (trupa)
caietul meu de creatie
Edward Cullen:D

5 motive pentru care iti place iarna:
cafea calda/cacao
pentru ca nu ies din casa decat pentru a ma duce la scoala sau deloc
bulgareala
ingeri de zapada
pentru ca pot privi ore in sir cum ninge

5 motive pentru care vrei, totusi, sa vina vara:
vacanta
mai putine haine (implicit, mai putin timp in care sa ma imbrac)
plaja
plimbarile lungi la caderea serii
pot sa sar in baltile formate pe strada dupa ploaie fara sa racesc>:)

5 lucruri pe care le-ai invatat de la prietenii tai:
ca nu poti avea incredere intr-un om care nici macar nu a incercat sa ti-o castige
ca desi telurile noastre sunt diferite, visele pot fi aceleasi
ca numai un prieten adevarat poate sa fie sincer in orice privinta
ca numai un prieten adevarat renunta la planuri pentru a fi langa tine cand ai o zi proasta
ca orice distanta ne-ar desparti, prietenia nu moare, ci se lupta cu valurile vietii si devine mai puternica.

Multumesc, Ramona, inca odata pentru aceasta leapsa minunata. Ea merge la urmatoarele:
Crisa
LoStInDr3aMs
Miruniky
©Ramonaa ‹з

allexandrra
Christyna
CCAM
◦kyky™♥◦
Oanaaa.
Stephany
Law
...si oricine o mai doreste!

Concurs pe Bibliophile Mystery

Dupa cum am mentionat si in titlu, pe BM s-a dat start unui concurs sponsorizat de Leda/CorinTeens. Premiul oferit este Paranormal de Kiersten White. Aici va puteti inscrie.

Capitolul 10-Shopping si chestii ciudate

Masinuta mea cea frumoasa mi-a fost adusa de un portar tanar si dragut si…asa de tanar. Avea un zambet putin cam tamp pe fata atunci cand mi-a pus cheile in palma si cred ca daca as fi scos un zambet stralucitor s-ar fi facut aparitia si balele pe chipul lui simpatic.

Am incercat sa nu-l fac sa lesine si m-am dojenit mintal pentru parerea exagerat de buna pe care o aveam despre sine. Cu toate astea, nu eram rea, sau egoista. Nu foarte mult.

Automobilul meu cerea atentie, nu mai petrecusem atat de mult timp fara sa urc la volan, asa ca am luat viteza fara sa-mi pese de radar. Din fericire, niciun politist nu mi-a stat in cale si am ajuns in mall fara intamplari nedorite.

Cel mai mare mall era…foarte mare, in fericire. Nu imi placea sa petrec mult timp la cumparaturi, preferam sa citesc o carte, insa aveam nevoie sa ies din rutina.

Am gasit haine, slava domnului, desi ma revolta faptul ca marimile existente erau numai pentru modele si pentru cele ca mine, cu forme. Pai si daca venea aici o fata superba, cu portofelul plin, dar cu 5 kilograme in plus o dadeau afara? In timp ce eu imi framantam creierii pentru o problema care nu era a mea, o multime de fete care chiar shopping-uiau, nu ca mine, se uitau urat la lungimea fustei mele si la decolteul care nu arata decat foarte putin.

 Aveam in fata o revista, dar mintea imi umbla aiurea. Ochii, totusi le-am putut vedea pe fetele roz si un ranjet mi-a aprut pe fata. Erau multe diferente intre noi, insa am preferat sa nu imi obosesc in vreun fel mintea cu ele, am ingaimat o banala constatare despre vreme si am intrat intr-o librarie din apropiere.

Ce-o fi in capul lor? Era o enigma a carei rezolvare n-o puteam gasi si am decis ca e mai bine sa nu-mi bat tartacuta cu asa treburi neimportante. 

Printre rafturile acestui univers in care ma aflam, al cartilor, o fetita ce nu parea mai mare de 11 ani, admira cu tristete o carte. Am recunoscut imediat coperta, era Hobbitul, volum al copilariei mele. 

-Salut, am zis eu prietenoasa. Cartea e super, face toti banii.

M-a privit cu niste ochi mari ciocolatii si in care puteam citi dezamagirea.

-Mersi, a spus ea cat a putut de calma, insa mama nu-si permite sa dea bani pe carti ca aceasta.

-Cum asa? Cartile sunt investitii foarte bune, mai ales cele scrise de Tolkien.

-Si tie iti place? A sarit ea vesela. Am citit Roverandom in doua zile, iar domnisoara Everret zice ca sunt un copil destept si ca pot citi si romane sau beletristica, dar n-am habar ce-nseamna asta. Cred totusi ca…

Daca n-o intrerupeam ar fi continuat sa turuie pana la inchidere, dar am oprit-o ca sa o felicit pentru pasiunea ei pentru carti. Fata ii straluci de bucurie si puse cu sovaiala cartea inaapoi pe raft.

-Hei, mama ta e prin apropiere?

-Da, e undeva la standul de legume.

-Ok, nu vrei sa ma astepti afara? Am ceva de cumparat si apoi putem merge impreuna la ea.

Fetita pleca, iar parul ei de culoarea caramelului impletit in codite flutura in urma-i ca nisipul purtat de vant. Mi-am luat Maitreyi si am dat-o la casa alaturi de Hobbitul. La iesire, cand aceasta ajunse unde trebuia sa fie, in mainile mici ale fetei, nici nu parea ca exista un alt loc mai bun pentru carte.

Am zambit si am condus-o la mama sa, care, la inceput n-a vrut sa accepte, dar am convins-o vorbind despre fericirea fiicei sale. Ultima picatura de indoiala s-a topit in ochii sai si acum numai multumire se putea gasi acolo.

Fericita ca am facut si un lucru altruist, am mers la restaurant unde m-am infruptat dintr-o friptura cu cartofi. In timp ce mestecam, ma uitam la oamenii ce isi luau pranzul alaturi de prieteni sau colegi. Eu eram singura. Telefonul suna: ca si cum era o legatura mistica intre noi, am observat numarul lui Val pe ecran. Tocmai cand ma gandeam la singuratate, ea a vrut sa-mi insenineze ziua. Am raspuns fericita:

-Vaaaaaalerie!

-Si eu ma bucur sa te aud, gagico, glumi ea. Cum e viata de puscarias evadat?

-Super, ma simt excelent neavand pe nimeni pe cap. Dar imi e dor de voi, am adaugat mai incet. Foarte.

-Banuiesc ca de mama cel mai tare, nu?

-Da, sigur. Val, ti-a pus Ethan ceva in ceai?

-Nu, mi-am pus singura. Glumesc. Dar Ethan i-a pus mamei ieri si a adormit de la 5 dupa-amiaza si noi am petrecut toata noaptea prin oras fara ca ea sa stie.

Am zambit amintindu-mi de poznele facute alaturi de iubitul si prietena mea cea mai buna. Acum trio-ul trebuia reintregit.

-De ajuns despre noi, zise ea dupa o scurta pauza. Tu? Ce faci, ai gasit oameni mai nebuni decat tine?

-Inca nu, desi e o tipa care are multe sanse sa-ti ia locul. Nu uita ca eu sunt doar pe locul doi.

-Si acum ai picat pe trei? Nuuuuuuu! Te bat! Cu toate ca as vrea sa cunosc femeia care indrazneste sa-mi pretinda locul pe podium.

Am continuat sa trancanim vesele in timp ce-mi infulecam pranzul. Ma simteam din  nou ca mine si, desi eram inconjurata de straini, atmosfera era calda, era ca si cum m-as fi aflat in sanul familiei.

Val mi-a povestit despre absolut tot ce se intamplase: cum Amanda se plangea ca ai sai copii ii faceau riduri, cum Anna se inchisese in sine de cand plecasem eu-ciudat, niciodata nu mi s-a parut ca ma place-si cum o tipa ii tot face curte lui Ethan. Cred ca mi-a spus asta doar ca pedeapsa pentru ca am plecat. Imediat dupa, tonul i s-a mai indulcit si mi-a zis ca de fapt, el fugea de ea mai ceva decat vedetele de paparazzi.

-Mi-e dor de tine, am spus oftand. De voi toti.

-Noua crezi ca nu ne este? Suntem ca niste zombie fara ocupatie.

-Imi pare rau, am soptit pe cand niste afurisite de lacrimi amenintau sa-mi inunde obrajii.

-Nu face asta, nu te invinovati pe tine din cauza rutinei nenorocite. Din cauza ei ai plecat, te-a fortat sa faci asta. Nu plange din cauza mea, stii ca nu-mi pot tine gura. Draga mea, te iubim cu totii si ne dorim ca tu sa te intorci, stii bine. Dar nu te vom ruga sa faci asta, nu pana cand nu vei fi pregatita.

-Multumesc. Apreciez, am ingaimat scapand repede de lacrimile ce nu cadeau, dar nici nu dispareau.

-Pentru asta am fost creata, pisi, a spus ea pe un ton jucaus. Suna-ma cand ai nevoie de mine, eu sigur asta o sa fac.

-Normal. Te iubesc.

-Pa, zise cu vocea stinsa. Suna de parca abia isi putea tine lacrimile. Neah, n-are cum; Val nu plange niciodata.

Am plecat de la restaurant cu un gol in stomac. Imi trecuse cheful de shopping si parca nu vroiam nici sa ma intorc acasa. M-am intors la masina si m-am asezat pe scaunul din stanga (NA: in UK  masinile au volan pe drapta). Norocul meu era ca automobilul avea geamurile fumurii, chiar daca nu era in concordanta cu legea. Obosita psihic, am dat capul pe spate si am intrat in ceva ce a insemnat cel mai neobisnuit vis pentru mine.  

 * * *

Astarte P.O.V.

Ceata din capul meu se mai subtia si in curand am reusit sa deschid ochii. Eram in camera in care asistasem la lupta Lamiei si a lui Andras. Cel din urma statea pe un scaun in coltul cel mai indepartat al camerei si ma privea cu dezaprobare.

-Astarte…zise el pe un ton oboist, dar care nu accepta raspuns. De ce te-ai bagat? Mai murmura ceva despre belele si pleca din camera.

M-am simtit ca o proasta. De fapt, asta si eram. Traiam de un car de ani impreuna cu acesti doi ciudati si nu incercasem niciodata sa aflu de ce erau asa. De ce eram la fel ca ei. Il lasasem pe Andras sa ma foloseasca, si nici macar acum nu ma deranja asta. Ma simteam bine cand eram impreuna si nu-mi pasa ca el simte pentru mine exact ce simte cap-rosu pentru cascavalul pe care il mananca la micul dejun. 

In acea cilpa Lamia intra in camera. Am crezut ca o face pentru a-si cere scuze. Da, imi demonstrez singura cat de inteligenta sunt.

-Tu. Sa. Te. Duci. Dracului. Am spus pe un ton egal si am fost uimita de curajul meu.

Un zambet si-a facut aparitia pe fata ei incredibil de frumoasa.

-Si tu la fel, iubire, a zis incredibil de calma. Dar, daca te gandesti la propriul bine, mai bine taci din gura aia frumoasa. Nu cred ca vrei sa mori.

Oare ce secret se putea ascunde pe aici? Adica…Andras era dragut, chiar daca nu-i pasa de mine. Cum putea sa iubeasca o vipera-la propriu-ca ea? Cum ma putusera vindeca de muscatura aceea letala? Atatea intrebari stupide, si eu mai stupida decat ele, ma asteptam sa pice niste raspunsuri din cer., ultimul loc din care puteam astepta ajutor. Eram un demon, trebuia sa accept asta, desi in ultimii cinci sute de ani nu ma gandisem la natura mea. 

Am decis ca nu ma intereseaza. Nu vreau ca viata mea sa se complice mai mult decat o facuse deja. Relatia nesuferitei de Lamia cu partenerul meu de pat nu ar trebui sa fie problema mea. Si nici nu urma sa fie; cel putin asa speram.

Am mers la baie si m-am spalat pe fata; eram mai palida decat de obicei. Dupa, mi-am schimbat pijamaua pe care mi-o pusese cineva, probabil Andras, si am mers spre bucatarie. De acolo se auzea glasul Lamiei, aproape uman.

-Nu stiu ce ne vom face cu acest copil, zicea ea. Mi-am dat seama imediat ca vorbeau despre mine. Femeia aia letala putea vorbi la adresa cuiva fara sa fie nervoasa, sau fara sa vrea sa ucida. Interesant…

Un oftat ce denota oboseala se auzi exasperat-Andras.

-Ai dreptate, spuse ele cu tristete. Dar nu o putem lasa in urma. Ea nu stie nimic din ce o poate astepta afara. 

-Asa rau crezi ca e? Adica…ea nu a iesit niciodata, nu s-a luptat cu nimeni…nu are dusmani, nu-i asa?

-Da, insa stii la fel de bine ca si mine, in lumea asta dusmanii nu sunt neaparat ai tai.

Aici discutia celor doi se incheie si eu am vazut prin gaura cheii cum erau inlantuiti intr-o imbratisare cat se poate de dulce avand pe chipuri aceeasi expresie de profunda de ingrijorare.

Uf! Chiar cand speram ca pot ignora totul, a trebuit sa ma apuc de ascultat pe la usi. Cu toate ca toate astea imi dadeau un subiect de gandire.

 * * *

Eva P.O.V

Ploua cu galeata si ma aflam pe un camp, undeva la tara. Eram imbracata intr-o rochie neagra, cu maneca lunga si care ajungea pana la pamant. Picioarele imi erau desculte si pe cap aveam ceva. O coronita de flori, mi-am dat seama, pe care am aruncat-o nervoasa. Imi era foarte frig, dar nu se vedea nicio casa, campul pe care ma aflam intinzandu-se dincolo de orizont, asa ca nu aveam unde sa ma duc. O silueta imbracata la fel ca mine, doar ca in alb, ma privea din departare. Am stiut instinctiv ca e ciudata pe care o vazusem in oglinda, acum catva timp. 

Intr-o secunda fu langa mine si avea o expresie de regret, de avertizare.

-Stai departe de…dar nu mai apuca sa-mi spuna de cine sa stau departe, ca un zgomot de sugrumare se auzi si silueta eului meu disparu. 

Din spate, doua brate puternice ma prinsera intr-o imbratisare; nu era Ethan, nici macar Andras. Tipul arata bine, dar era cu vreo zece ani mai mare decat mine si arata cum mi-as fi dorit sa fie fratele meu mai mare. Deschise gura si zise intr-o maniera cat se poate de sexy:

-Buna, draga mea.


.................................................................................................
Aici este noul capitol! Va rog comentati, sper sa va placa. 
Va las, ca de obicei, si o melodie super:D
XOXO

Concurs

Concurs Libris pe Bibliophile Mystery! Click aici pentru inscrieri!

Capitolul 9-Ganduri gri si reveniri

Eram ametita. Ceasul imi arata 6:00 am si ma gandeam ca visez. Nu m-am trezit niciodata atat de devreme. Ciudat era faptul ca mintea imi era limpede, dar totusi eram confuza.

Mi-am facut o cafea tare si n-am pus niciun pic de zahar. Am luat-o pe terasa. Era o dimineata cu multa ceata si stropii foarte marunti de ploaie te infiorau. 

M-am imbracat destul de subtire si mi-am pus si niste ochelari de soare tocmai ca sa-i arat vremii ca nu-mi pasa.

Clar, nu mai aveam mult pana la nebunie. Am luat o inghititura de cafea si m-am starmbat. Prea…pura pentru gustul meu. Am baut-o incet in timp ce fumam o tigara; atunci am observat ca mai era un om la fel de nebun ca si mine; de fapt, o fata. Eram singurele care stateau afara pe vremea aceea, numai ca ea se plimba pe langa straturile ce odata continusera flori. Acum pareau la fel de mohorate ca si restul tabloului, in care, iritata, am observat ca ma potriveam. 

Cu tot cu ochelarii mei de soare, melancolia ce razbatea din fiecare por al pielii mele ma aducea fortat in acea penibila imagine de care imi doream cu toata fiinta  sa scap.

Am coborat repede curioasa si am descoperit cine se plimba pe afara. Era o fata cu parul chiar mai de rosu decat al meu, lung. Pe capul ei parea ca scrie FLACARI! STINGE-MA! Si era micuta, mult mai scunda decat mine. Desi era imbracata ciudat, puteam obsreva cu usurinta ca liniile corpului sau erau delicate. Avea o tigara in mana si tragea cu nesat. Scotea fum ca si un horn. Atunci m-am gandit ca la varsta ei n-ar trebui sa fumeze. Dar abia acum imi dau seama ca eu fumez de la 16 ani. Dar chestia e ca roscata nu avea 16 ani, dupa cum aveam sa aflu ulterior.

M-am asezat la una din mesele cele mici si am continuat sa o privesc. Isi ridica din cand in cand privirea catre cer si ofta. Nu stiu daca ma vazuse si ma ignora, sau era atat de cufundata in ciudatul ritual incat nu ma observase, dar nu a dat semne ca este constienta de prezenta altei fiinte pana cand ploaia aceea marunta s-a transformat intr-una mai puternica. Atunci am strigat catre ea:

-Hei! Iti plangi de mila?

-Nu toti facem asta? M-a surprins ea cu un glas ragusit. Pana atunci nu mi-as fi putut imagina cum o astfel de voce poate iesi dintr-un corp atat de mic. Statea acolo, in bataia ploii si ma privea.

-Haide, vino aici, nu cred ca vrei sa te uzi, am spus surprinsa. Asta mica parea nebuna de-a binelea.

A venit cu un aer foarte natural si s-a asezat langa mine.

Vazand ca o pereche de ochi mari, negri si foarte frumosi ma privesc fara caldura, fara expresie, am spus cat am putut de rece:

-Ma numesc Evanna. Tu…

-Natasha.

Am facut ochii mari. Era un nume destul de neobisnuti in Anglia, rusesc din cate stiam. Probabil expresia fetei mele chiar era haioasa, pentru ca Natasha a zambit senina si mi-a zis ca e rusoaica. M-am uitat mai bine la ea si am descoperit o frumusete enorma, dar pamanteana, nu ca a trioului al carui formatanti pareau aterizati de pe alta planeta. Noua mea prietena mignona avea trasaturi foarte frumoase: nasul ii era mic, ochii, desi negri ieseau in evidenta prin adancimea lor. Buzele, nu foarte mari, se potriveau perfect fetei sale.

 Mi-o puteam imagina cu usurinta coafata elegant si band un ceai cu regina, desi hainele ei aratau clar nonconformism si o oarecare nepasare.

-Vrei sa vii cu mine? A zis ea vesela. Imi amintea de cineva, la fel de diafana, si cu acelasi aspect de “fugit de la nebuni”, dar nu imi puteam da seama cu cine.

Hotarata sa scap de mine si de gandurile care nu-mi dadeau pace, am hotarat sa-i fac pe plac. Calatoria mea nu avea sa fie facuta degeaba. 

-Daca-mi zici si unde…

-…ai sa razi, insa habar n-am. Am chef de ceva, insa nu ceva anume. Nu sunt nebuna, daca asta aveai in minte, adauga ea vesel. Surprinzator, sau poate nu, nu ma gadeam la asta.

-Cati ani ai? Porumbelul mi-a iesit din gura inainte sa apuc sa ma gandesc la el; nu-mi prea placeau intrebarile directe. Mi se parea ca te inlantuie si incomoditatea intr-o relatie (de orice fel) abia creata este total inutila.

-Doua’sapte, zise ea sec. Chestia asta imi aminti de Orphan. Brusc, zambetul ii reveni pe fata si zise:

-Nu vrei sa…ne cunoastem mai bine? Nicio schimbare, niciun muschi al fetei nu fusese miscat, insa mie intrebarea asta mi se paruse cel putin ciudata.

-Nu esti lesbi, nu? I-am trantit-o eu din nou. Gosh!!! Ochii aia negri ma facusera sa nu pot ascunde nimic.

-Nope. Se inrosise putin si am reusit sa mormai o scuza.

-Imi place spontaneitatea, asa ca nu ma deranjeaza intrebarile tale. Iesim deseara in oras? Girls night, alea alea. Conduc eu:D

De parca puteam refuza. Am ales sa accept, un colt al mintii mele fiind speriat ca roscata  ar putea sa ma atace cu un cutit la miezul noptii urland si scotand din bobocul de trandafir ce-i alcatuia gura un mwahaha ca si in desene. Pana si mie imi venea sa rad. 

Am gonit acel gand si am mers spre alimentara din apropiere, iar Natasha, spre camera ei. “Sau…poate merge sa ingroape un cadavru” zise vocea din capul meu. Nu mi-am putut inabusi un chiot. Daca ma vedea cineva razand singura si, poate raspunzandu-le intr-o zi vocilor din cutiuta mea cea roscata n-ar fi zis nici pas, ci m-ar fi bagat direct in camasa de forta.

Mi-am compus o expresie serioasa si am intrat in magazinul ordonat si de pe rafturile caruia ma atragea varietatea de vinuri. Era o idee buna sami innec amarul. Amintindu-mi de experienta neplacuta cu prafurile, am alungat acel gande din minte si mi-am indreptat privirea catre laditele cu legume si am cules de acolo niste castraveti si cativa kiwi din care aveam de gand sa fac o super salata. Puteam sa pariez ca nu as fi gasit asa ceva la restaurant. 

Am iesit din mini-market cu capul in jos incercand sa ma feresc de burnita care inca pica sacadat dintre norii cenusii ce acoperisera soarele. Mergand repede dornica sa ajung in camera mea calda si uscata, m-am lovit de cineva. Nu, nu genul acela de lovitura cand protagonista cade si i se imprastie cumparaturile, ci o lovitura in urma careia protagonista-eu-ramane cu sacosa in brate, dar e la numai un pas de a se lovi cu capul de ciment. Numai ca amabila persoana de care ma lovisem m-a prins de o mana si m-a pus pe picioare. 

Dupa ce m-am redresat, m-am uitat la chipul celui ce ma ajutase. Era baiatul reprezentant al grupului super. Ochii sai erau incredibil de frumosi. Aratau ca doual tuneluri intunecoase, nesfarsite. Raceala lor patrunse pana in adancul sufletului meu si ma facu sa ma gandesc la Ethan. La imensa iubire ce ne lega, ochii lui albastri ca safirul, stralucitori ca doua astre; la parul sau blond in care se jucau atat de fascinant razele soarelui si la expresia sa blanda in timp ce dormea. Totul, toate aceste amintiri erau in antiteza cu superbitatea ce se infatisa inaintea ochilor mei.

Si dintr-o data am devenit constienta de cat de caraghios aratam. Imbracata cu haine de vara si ochelari de soare, nemachiata intr-o zi innorata si cat se poate de mohorata.

El zambi. Era…superb.

-Scuze, am reusit eu sa articulez. Ar trebui sa fiu mai atenta.

Pana atunci ma analizase cu o expresie amuzata si vedeam cum incerca sa-si stapaneasca rasul.

-Nu-I nimic, si eu sunt cu capul in nori.

 * * * 

Andras P.O.V.

-Scuze a zis ea putin jenata. Era adorabila, asa cu o expresie de caprioara speriata si imbracata de parca nu stia pe ce planeta aterizase.

Incercand sa nu rad, i-am marturisit ca al meu cap nu prea vrea sa se dezlipeasca de nori si a clipit incurcata, dar doar pentru un moment. Imediat isi seta o privire rece, de luptatoare, intimidanta pe care nici macar eu n-o puteam induiosa sau stapani. Fascinant…prea multe chestii fascinante la un simplu om. De la parul ei rosu natural dar care nu ascundea o fata plina de cosuri sau aparat dentar, la ochii sai de culoarea cerului si pana la vocea calma ce intra in antiteza cu purtarea nepasatoare; de la respiratia ei calda, pana la aroma de lavanda ce o invaluia si pe care o puteam simti de la metri distanta. Totul era fascinant si invaluit intr-o oarecare aura de mister…si foarte enervant.

-Ar cam trebui sa plec, zise ea calma. Nu vroiam s-o las, mai ales acum cand era atat de aproape de mine. Ii puteam usor atinge tenul alb, tanjeam sa fac asta, sa simt acea catifea transparenta sub reaceala degetelor mele. In schimb, am reusit sa ma eliberez de vraja safirelor din ochii sai si m-am dat un pas in spate.

-Sigur, poate…dar ea plecase deja. Nu mergea prea repede, insa nici nu dadea semne ca-si regreta plecarea. Prezenta mea nu o afectase deloc…O alta enigma fascinanta. In minte imi rasuna numele sau, ca si cum cineva striga de acolo, de la mansarda “Evanna! Evanna, Eva…Si totul devenea mai negru, mai trist. Sufletu-mi se stranse si o amaraciune ce nu putea fi descrisa il inconjura, construi noi ziduri in juru-i, ziduri de ceata groasa ce nu puteau fi patrunsa de nicio minte. Poate doar de a ei. 

Incepu sa ploua si eu simteam ca pur si simplu imi lipsea vlaga pentru a opri acest fenomen nesuferit. Stateam pur si simplu nemiscat si priveam in urma ei, desi fugise demult si acum proabil se incalzea in camera ei cu miros de lavanda.

Eram indragostit? Imposibil. Nu stiam ce inseamna asta, desi ceea ce simteam acum nu mi se mai intamplase niciodata. Atatea intrebari fara raspuns, atatea enigme in ochii azurii si reci, atatea dorinte. Se pare ca imi gasisem nasa.

Am mers spre apartamentul nostru si acolo am dat de o Lamia ce aproape ca scotea fum pe nas.

 * * *

Astarte P.O.V.

Un zgomot m-a trezit. Si asta spune ceva, deoarece demonii, cand dorm, intra intr-o transa foarte andance si se despart de trupurile lor. Atunci colinda peste tot si patrund in corpurile slabe, de unde fura vitalitatea.

Asa ca, probabil zgomotul acela putea trezi si mortii, insa noroc ca Andras protejase fonic apartamentul imediat ce l-a cumparat. Am mers tiptil, iar in sufragerie era o scena de toata frumusetea.

 Lamia era transformata intr-un sarpe. Ochii ii erau rosii si imi inspirau o frica mult mai mare decat de obicei. Era o cautatura salbatica ce nu zabovea ncic macar 30 de secunde intr-un loc. Capul uriasului sarpe facea miscari sacadate intr-o incercare disperata de a-l musca pe Andras. Acesta din urma isi crease un scut puternic insa vedeam cum vitalitatea lui scadea si, implicit, puterea. Speriata, am incercat sa ignore oribilele zgomote facute in lupta celor doi si m-am concentrate pe scutul meu. O miscare foarte proasta, pentru ca din pricina ei, Lamia m-a observat. Asta paru sa ii creasca furia si se avanta inainte sa ma pot apara in vreun fel.

 M-a muscat de gat. Simteam cum veninul imi arde pielea, cum imi ameninta vitalitatea si cum imi intuneca simturile.

Simteam ca de data asta nici macar Andras nu ma poate salva, eram in agonie pura, venele imi zvacneau si simteam cum sangele se prelinge intunecat pe pielea mea alba.

 * * *

Eva P.O.V.

Uimita de ciudata intalnire si de cum acel baiat parea hipnotizat de mine, am mers acasa, mi-am mancat linistita salata si am scos netbook-ul din valiza. Primisem un mail de la Val. Imi spunea ca le lipsesc si ca Amanda era sa faca infarct din cauza unei petreceri-monstru date de Ethan. Da, chiar se potrivea.

Alaturi erau atasate cateva fotografii: Una cu prietena mea, din nou uimitoare prin lipsa de…haine ciudate si una cu Ethan in masina. Lacrimi stateau sa-mi ude obrazul, dar mi-am facut curaj si le-am indepartat. Nu era o despartire permanenta si aveam sa-i revad. Cat de curand insa, nu stiam.

O alta fotografie ma infatisa pe mine. Mi-o facuse Val in prima primavara petrecuta  la familia Kennedy. Pe atunci era pasionata de fotografie, iar eu eram modelul sau. Aveam cam saptesprezece ani pe atunci insa chipul meu trada mai putini.

Ceasul meu de masa gotic arata ora 9 am. Aveam o intreaga zi la dispozitie si nu stiam ce pot face: sa citesc un roman lung cat o zi de post, sa ma uit la un film si sa risc sa ma plictisesc, sau sa fac o plimbare. Toate acestea imi dadeau un sentiment de melancolie.

 Am decis ca nu mai vreau sa lancezesc, asa ca mi-am luat o rochita vesela, imuna fiind la vremea urata. Eram rezistenta si puteam sa ma imbrac asa si in iezul iernii.

Cu zambetul pe buze, am mers la baie, mi-am facut un dus rece, iar cand am trecut prin fata oglinzii am privit imaginea mirata. De obicei aratam perfect, insa acum pielea mea aducea cu cenusiul cerului si parul imi era neingrijit.

 Am fugit contrariata la valiza si in timp ce scotoceam dupa produsele mele de ingrijire am descoperit o fotografie din vremea in care mergeam la scoala. Cred ca aveam in jur de 11 ani cand fusese facuta poza si expresia mea nu trada nicio grija.

Am clipit si, cuprinsa de amintiri, m-am aranjat si am imbracat rochita in dungi. Am combinat-o cu niste sandale cu toc inalt.

M-am intors in baie si am inceput sa ma machiez. Uram culorile ostentative, mai ales in timpul zilei, asa ca m-am aranjat pentru a arata bine, sa fiu din nou stralucitoare. Cu toate ca nu era campleta frumusetea mea fara superbul Ethan care sa ma acompanieze. Totusi, imi puteam face un nou prieten care arata superb, si asta numai socializand.

Am zambit numai la gandul superficialitatii mele. Intotdeauna judecam omul dupa aspect, desi deseori nu vedeam paiul din propriul ochi. 

Fereastra infatisa in cer mai senin decat acum jumatate de ora. Norii se retrageau parca speriati, fiind in concordanta cu starea mea de spirit. Razele soarelui isi faceau aparitia sfioase si imi incalzeau fata prin fereastra deschisa.

In acel moment mi-am dat seama ca viata e frumoasa, este usoara. Trebuia doar sa traiesc clipa, sa stiu sa pretuiesc fiecare moment, sa fiu vesela si a ma gandesc numai la partile pozitive.

Senina, mult mai binedispusa, am luat o geanta mare din uriasa mea colectie, am cules cheile din buzunarul gecii si am iesit fericita aproape alergand catra Impala mea cea draga. 

..............................................................................................

Hey! Am muncit din greu la acest capitol, cel mai lung de pana acum Sper sa nu fi exagerat si sa va placa. Va rog, comentati,  imi face placere sa va citesc criticile sau aprecierile.

Pana la urmatorul capitol va las un super cantec:

Va pup dulce!
UPDATE: am adaugat-o pe Natasha la rubrica personajelor: aici