Merry X-mas!

Buna, tuturor!
Vreau sa va urez inca de pe acum un Craciun cat mai fericit si sa va aduca Mosul tot ce va doriti.
Maine va fi o zi plina, asa ca am vrut sa fiu sigura ca mesajul meu pt voi este transmis.
Va pup si va urez sarbatori fericite!

Capitolul 8-Ma las, de data asta chiar ma las!

Visul ala...o, Doamne! Ma speriase atat de tare incat am aruncat toate prafurile pe care le mai aveam. Am hotarat sa nu mai pun mana pe droguri pentru mult timp.

Am mers ametita la baie, am facut un dus cu gandul sa cobor la micul dejun. In schimb, m-am intors in pat si am intrat intr-un somn profound.

 * * * 

Astarte P.O.V

Te-ai prins. Numele meu este Astarte si am…ei bine, nu stiu exact cati ani am. Stiu doar ca acum cinci sute de ani m-am trezit intr-o camera de hotel langa Andras si Lamia.

 Eu sunt demon. Si Andras la fel, iar Lamia este…n-am stiut niciodata cu exactitate ce. Ea ma considera o fiinta inferioara, un gandac de care se poate descotorosi. Si stiu ca si Andras are aceeasi parere despre mine, dar n-o arata. De-asta nimeni nu mi-a zis ce este Lamia. Stiu doar ca se poate transforma oricand intr-un sarpe urias si ca pana si lui Andras ii este frica de ea.

 Eu sunt un fel de marioneta pentru amandoi. Andras ma foloseste cand are chef de sex, iar pentru Lamia sunt doza zilnica de stres. Si eu am aceeasi parere despre ea, asa ca nu ma deranjeaza.

Am ramas cu ei doar pentru ca nu cunosc pe nimeni altcineva in toata lumea si desi sunt puternica, (doar sunt demon) nu m-a invatat nmeni cum ar trebui sa-mi folosesc puterile. Singura chestie pe care stiu c-o pot face este sa-mi creez un scut. Asta ma ajuta cand Lamia se pregateste sa ma muste. Fata aia e letala.

Desi ne stim de cinci sute de ani, cand eu nu stiam nimic inafara de numele meu, stiu doar foarte putine despre cei doi “binefacatori” ai mei. Ei mi-au spus ca sunt frati, dar mi se pare imposibil. Se comporta de parca s-ar uri, luptele fiind chestii care se intampla zilnic. Ciudat este ca se privesc foarte rar, iar atunci cand o fac, camera se umple de tensiune si pasiune. Am dat odata peste “frati” facand sex, dar nu mi-am facut simtita prezenta, pentru ca probabil diva mi-ar fi rupt capul. N-am vazut niciodata ceva mai salbatic, mai plin de pasiune.

Mi-am dat seama totusi ca Lamia poate fi capabila de sentimente adevarate, atunci cand s-a certat cu Andras si l-a Muscat. Probabil ar fi murit, dar ea i-a scos veninul, iar cand m-a observat m-a aruncat pe geam. Mi-am piersut cunostinta, iar dupa ce mi-am revenit am observat ca ea il privea-socant-duioasa, iar cand Andras s-a trezit l-a sarutat atat de dulce incat pentru o clipa n-am putut s-o dispretuiesc. Totusi, dup ace el s-a pus pe picioare, au reinceput sa se ignore.

E normal? Nu, nici n-ar fi trebuit sa ma astept.

Acum Andras e fascinat de o femeie cu parul rosu. E frumoasa, intr-adevar, dar este om. Lamia e cat se poate de indignata si de data asta chiar ii dau dreptate. Oameni? N-am nevoie. Dar cum parerile mele nu conteaza, aveam speranta ca diva ii va baga lui Andras mintile-n cap.

Si acum suntem in acelasi hotel cu roscata, spre surprinderea mea. Am vazut-o privindu-ne si la cat a enervat-o gestul acela pe diva, ma asteptam sa se transforme in restaurant si s-o muste de capul ei rosu.  N-a facut-o.  Si ea, ca si Andras pare atrasa.

Un om. Cred ca mai bine ma duc sa ma culc. Nu ma pot hrani din sentimentele altora fara sa-mi fac somnul de frumusete mai intai.

 * * *

Eva P.O.V

M-am trezit mlt mai tarziu decat planuisem, aproape de ora ceaiului. Am decis sa-l ratez, dar o menajera la vreo optsprezece ani mi l-a adus in camera. I-am dat un bacsis generos si am mers pe terasa pentru a admira Canterbury. Mai erau cateva ore pana la amurg iar eu eram epuizata si nu aveam chef sa ies.

M-am imbracat cu niste jeansi comozi si cu o camasa masculina si am luat “The woman in black” din valiza.

Dupa vreo ora, m-am plictisit si am decis ca vreau sa vad un film. Ma gandeam sa ma uit la filmul copilariei mele, Harry Potter, dar am decis ca putin aer curat mi-ar face bine si am plecat in oras sa gasesc un cinema.

Cand am ajns aproape de masina, mi s-a parut ca vad o silueta intunecata langa ea, dar  mi-am dat seama ca nu era nimeni acolo.

Uimita, am condus neobisnuit de prudent cautand umbre si ochi care sa ma priveasca malefic. Am decis ca innebunesc si ca nu e OK sa ma gandesc la astfel de tampenii.

Am intrat la Abduction, iar in semiobscuritatea salii de cinema imi puteam usor imagina un strain furisandu-se in spatele meu. Pe la jumatatea filmului am reusit sa ma relaxez si m-am bucurat de el.

Pe drumul spre hotel deja nu ma mai bantuiau ciudatele ganduri si ma simteam mai bine. Lumina alba si placuta a camerei mele m-a invaluit, iar dupa o baie fierbinte cu spuma m-am bagat in pat amintidu-mi promisiunea pe care mi-o facusem: ca inainte sa plec, sa o vizitez pe mama.

O lacrima mi-a ars obrazul, dar nu le-am mai simtit si pe urmatoarele, deoarece am intrat intr-un somn adanc si fara vise din care aveam sa ma trezesc mai tulburata decat fusesem.

 * * *

Andras P.O.V.

Cine e ea? O insipida muritoare? Sau nu. Daca-I asa, de ce-mi pierd eu vremea cu ea?

De ce nu i-o daruiesc Lamiei pentru amuzament? De ce simt ca, daca I s-ar intampla ceva, mi s-ar intampla si mie un lucru ingrozitor?...de ce? Shit. Oamenii sunt asa de prosti, cu o minte uman de simpla, dar totusi asa de complicati…

Azi am fost neatent, ma putea vedea…ma obsedeaza fata aia. Roscata mica, nesuferita si totusi…. Yep. O iau razna. Cred ca mai bine ii fac o vizita lui Astarte.

..............................................................................................

Hei, lume! Acest capitol este scris de ceva vreme dar pur si simplu n-am avut timp sa-l corectez si sa-l postez. Sper ca nu v-ati pierdut interesul, mai ales ca nu prea exista actiune. 

Am postat si la rubrica personajelor, aici.

Leapsa de Craciun

Am preluat aceasta leapsa de pe blogul Walking on Letters. Este foarte frumoasa si o daruiesc tuturor carora le place:X

1. Un banc despre (Moş) Crăciun
De ce e Mos Craciun mereu fericit?
Pentru ca stie unde stau fetitele rele...

2. Să spunem că ţi se îndeplinesc 3 dorinţe în ziua de Crăciun , ce dorinţe ai vrea să îţi fie îndeplinite ?
Mi-as dori ca unui "cineva" special sa nu-i mai pese ce cred altii si  sa nu se mai prefaca indiferent pt ca o femeie simt, iar eu simt ca nu e indiferent. O minune...
Mi-as dori sa mai ninga (a nins putin azi-noapte) pentru ca zapada e bucuria sufletului meu pustiu.
Mi-as dori ca in anul ce vinesa iesim din probleme (toti cei care le au, indiferent de natura lor)

3.Ce cadouri ai vrea să primeşti ?
Carti. Multe:)

4.Poți să alegi să ţi se facă un cadou de la o persoana iubită , dar nimic material. Ce ai alege ?
Sa recunoasca faptul ca ma iubeste.

5.Mai crezi în Moş Crăciun ?
Greu de zis. Exista, in fiecare suflet bun care daruieste cu bucurie de fiecare data cand are ocazia. Iar batranelul cu barba alba si costum rosu il gasesti in mall:)

6. Ai făcut vreodată îngeri de zăpadă ?
Normal, desi pe ascuns:)) Am fost senzibila si raceam foarte repede cand eram mica asa ca ma strecuram afara, faceam ingeri, apoi ma intorceam in casa fara ca mama sa se poata uita prea bine la mine si imi uscam hainele:)) Acum as fi potrivita ca spion=))

7.Unde îţi petreci Crăciunul şi cu cine ?
Cu familia, insa va fi probabil o zi acasa si una la bunici sau ceva de genul.

8.La ce vârsta şi cum ai aflat cine iţi lasă cadouri sub brad ?
Eram clasa intai sau a doua si m-am contrazis o zi intreaga cu o colega mai mare de la scoala in aceasta chestiune. Pe drum am bocit si cand am ajuns acasa mi-au fost spulberate visele. Mama a tinut cu colega-mea, nu cu mine:((

9. Împodobeşti tu bradul?
Yep. Imi place sa fac chestia asta si imi place sa o fac singura. Tata primeste arareori onoarea sa ma ajute. Altcineva, nu.

10.În sufletul tău, mai există spiritul sărbătorilor ?
Bineinteles, iubesc sa se reuneasca toata familia, sau sa ma trezesc in dimineata de Craciun in cautarea cadourilor si sa miroasa a sarmalute in bucatarie:X

10.De Crăciun îţi place să dai sau să primeşti ?
Ambele:)) Sunt o fire (cu parere de rau, marturisesc) egoista si imi place sa primesc cadouri, dar iubesc moaca pe care o fac altii cand eu sunt cea care daruieste.

Concurs

Concurs pe BookTown Lover! Intrati aici pentru detalii!

Bibliophile Mystery: CONCURS DE SARBATORI

Bibliophile Mystery: CONCURS DE SARBATORI: Ca sa impacam si Mos Nicolae si Mos Craciun, pentru ca ne plac amandoi si mai ales ca, Doamne fereste, am pierde o ocazie de a da si prim...

Campania Vrem o Romanie fara Fite!
UPDATE! Ca sa participati: trebuie sa dati copy la aceasta postare si sa o pui pe blog si daca vrei poti adauga un comentariul da-l tau + participati daca va pasa sau cv in genu. Multumesc ca participati!!!!!!!!!!nu uitati de poza campaniei

Participa si tu la campanie daca iti doresti o romanie fara fite si pitipoance cu botul pe sus(oricum nu vor disparea)Fa-le sa vada cat de urat le sta, sa se rusineze si sa o lase mai moale cu buzele de cal!
Aceasta este fotografia campaniei

Aceasta campanie a fost initiata de mine! Am nevoie de ajutorul vostru!
Puteti participa la campanie postand pe blog acest post http://justbelieveyuppy.blogspot.com/2011/12/totul-roz.html
+Update daca vreti!SI lasand un comm aici ca participati sau la celalalt post!
poate vi se pare o prostie si credeti ca nu se va intampla nimic dar nu e adevarat!Fa-le macar sa se rusineze cum au facut ele cu tara noastra!Stergeti-va pozele in care aveti bot de cal si faceti-va niste poze normale! daca[,] credeti ca asa sunteti mai frumoase va inselati cititi ce scrie pe poza! Ganditi-va la Romania!
Poate o sa spuneți ca sunt nebuna si ca aceasta campanie e stupida dar pote ca nu e asa, odata ce va fi raspandita voi face si o pag de facebook.
Le multumesc celor care participa!Va pup si sanatate!
Sau puteti lua aceasta postare una din doua :*

Bibliophile Mystery: Concurs Divergent

Bibliophile Mystery: Concurs Divergent: Asa cum spunea si Mona aseara, astazi dam startul unui nou concurs, sponsorizat de editura noastra preferata LEDA . Tradus în peste 25 de l...

Concurs

Concurs pe blogul alexei! Intrati aici pentru detalii.

Concurs!

Pe Nervi de toamna se organizeaza un concurs la care tot ce trebuie sa faci este sa scrii citatul favorit.
Detalii aici

World of Books: A very late contest

World of Books: A very late contest: Ma scuzati de intarzierea prea mare, scoala imi ocupa mult din timp! Macar am timp azi sa il postez! Termenul va fi un pic mai mare ca s...

Bibliophile Mystery: DE ZIUA MEA SI NU NUMAI

Bibliophile Mystery: DE ZIUA MEA SI NU NUMAI: Luna noiembrie e o luna plina la mine in familie. Pe 11 sarbatorim onomastica fiului (Sf Victor si aviz tizilor pe 31 ianuarie e Sf Victor...

500 days of Cristina: Concurs!

500 days of Cristina: Concurs!: UPDATE: Nici unul din lucrurile de mai jos nu sunt obligatorii sau scopul este să strîngeţi cât mai multe puncte. Bună, bună. Am deci...

Capitolul 7 Grupul Misterios

Am ieşit fără sa privesc în urma, nu era o despărţire permanentă.

Mergeam pe şoseaua pustie cu viteza mult  peste cea legală, avand în minte acel clişeu cu lăsatul gandurilor în urma.

Am mers timp de cateva ore, timp în care nu m-am oprit deloc, dar nu mai aveam multă benzina si aveam nevoie si de ceva de mancare.

Am găsit o benzinarie de unde mi-am luat un burger si l-am întrebat pe tipul dragut care se tot holba la mine unde găsesc un hotel. Mi-a dat indicaţii foarte amabil si m-a condus pana la maşină. Am demarat si am văzut prin oglinda retrovizoare cum se uita în urma mea. Am zambit; puteam cuceri chiar si cand nu eram pusa pe asa ceva.

După cateva zeci de minute de mers, am găsit si hotelurile. Erau aşezate din loc în loc, si m-am oprit la cel mai mare. Am plătit o camera si m-am convins ca am făcut alegerea buna. Înăuntru era spaţios, foarte luminos, o lumina albă si plăcută, iar pe măsuţa din colţ si pe dulap se aflau lavande care miroseau divin.

Eram în apropiere de Canterbury; mă tot gandeam ce sa fac: ies în oraş, sau raman la restaurantul hotelului?

Era ora 4 p.m. Mai era o ora pana la servirea ceaiului, un obicei cateodata plicticos, dar pe care l-am respectat întotdeauna. Mi-am făcut un dus si m-am dus spre valize. Noroc ca îmi ordonasem hainele după ocazie si îmi era mai uşor sa aleg.

Am luat o rochita colorata cu un sacou roz. Nu mă omoram după culoare, dar îmi plăcea combinatia.

 Am coborat si nu mare mi-a fost mirarea cand am văzut ca restaurantul era aproape plin.

“Ce-nseamnă sa fii bogat si sa n-ai ce face…” mi-am zis eu, după care mi-am dat seama ca si eu eram la fel ca ei.

M-am aşezat singura la o masa si am comandat un ceai verde si biscuiti. In timp ce savuram lichidul cald priveam discret oamenii: nu vedeai prea mulţi tineri, ci doamne purtand pălării in fel si chip si domni in costume scortoase.

Atunci, pe usa au intrat trei tineri. Erau doua femei si un barbat si erau superbi. Aveau pielea alba si oarecum transparenta si erau imbracati diferit, dar se vedea de la o posta ca erau un grup.

 Prima femeie avea parul saten deschis, de lungime medie si avea o atitudine regala, de diva. Era imbracata intr-o rochie alba, o geaca de piele neagra si sandale cu toc foarte inalt. Dupa ea, venea barbatul: era inalt, si cu o expresie absenta; se vedea totusi ca intre el si prima femeie se ducea o lupta tacita pentru suprematie in grup.

 Am incercat sa nu zambesc. Dupa ei venea cea de-a treia femeie. Aceasta avea parul lung, castaniu si ochii incredibil de albastri. Purta o rochie alba simpla, de zi si si nu parea la fel de importanta ca primii doi.

S-au asezat la o masa cu o eleganta imposibila. Ma simteam de parca vad o familie regala din secolul trecut. Nu vorbeau intre ei, priveau maiestuosi parca peste capetele celorlalti. Barbatul a fost singurul care a vorbit cu chelnerul si a comandat pentru toti.

M-am uitat la ei, fascinata, pana cand mi-am dat seama ca restaurantul incepea sa se goleasca. Am urcat la mine in camera si m-am asezat pe leaganul de pe terasa. Mi-am aprins o tigara si meditam privind la fumul ce iesea din ea. Era ceva ciudat cu acei tineri. Prea frumosi, prea nepasatori, de parca erau niste zei din vechime imbracati in trend, dar cu atitudinea pierduta in secole de ignoranta.

Un mister. Unul tocmai bun ca sa nu ma plictisesc, mi-am zis. Am aruncat tigara intr-un gest nepasator pe fereastra si m-am schimbat intr-o rochie scurta si sexy. Se facuse 7pm si seara incepuse sa coboare.  Eram pregatita pentru orice: cuceriri, petrecere pana dimineata sau urmariri ca in filmele cu James Bond. Imi doream cu disperare adrenalina, distractie, toate fara griji.

Am coborat cu mersul meu elegant de felina la clubul hotelului. Aici erau numai tineri snobi care luau cina pe muzica in genul celei pe care o asculta si Amanda:clasica. Booring! Am scuturat usor capul ca pentru a scapa de acel gand si m-am asezat si eu la o masa. Mi-am comandat o salata si am rotit ochii prin sala in timp ce mestcam.

Dupa jumatate de ora de plictiseala in care am baut numai apa, si-a facut aparitia si “grupul misterios”. Eram geloasa pe superbitatea lor. Cred ca m-am holbat prea insistent, pentru ca femeia ce parea “conducatoare” mi-a aruncat o privire ostentativa, iar barbatul s-a uitat la mine cu o curiozitate evidenta. Cealalta femeie a tinut capul sus, dar n-a privit spre nimic anume. La fel ca si prima data, mergea putin in spatele celorlalti doi si parea supusa.

Am aprins o alta ţigara enervată. Nu ştiam de ce, dar ma irita sa vad acea frumusete amestecata cu nepasare nedisimulata.

În timp ce imi calmam orgoliul, un pusti s-a aşezat langa mine si a încercat sa ma priveasca seducator. I-am zambit jovial si a parut multumit. Era drăguţ, dar nu părea mai mare de douazeci de ani; avea parul de un castaniu deschis, spre blond si ochii caprui. Prea comun pentru gustul meu..

-Iti pot oferi ceva de baut? Mă intreba el in timp ce am prins privirea barbatului din “grupul misterios” indreptata din nou catre mine.

-Multumesc; poate alta data, am zis rece si am plecat în camera mea. Acea privire ma facuse sa ma pierd si s a visez, iar dup ace m-am dezmeticit am observat mana lui pe piciorul fetei supuse; aceasta nu schita nimic, dar părea sa-i faca placere. Cealalta privise cu dispret catre ei, iar mie imi aruncase o privire care spunea foarte clar sa nu ma bag.

Ajunsă în camera, am mers furioasă spre depozitul meu secret cu prafuri si am ales sa-mi petrec seara fara sa ma gandesc la nimic.

 La un moment dat am adormit, sau poate doar mi-am imaginat  un şarpe uriaş ce se uita maliţios la mine. Şarpele a început sa rada, iar glasul era cu siguranţă al unei femei; alunecos si senzual, era cel mai înfricoşător lucru pe care îl auzisem vreodată. 
..............................................................................................
Am reusit in sfarsit sa termin acest capitol. A fost foarte greu pentru ca n-am vrut sa va zic prea multe despre noile personaje. Oricum, acum am ideile proaspete, asa ca e prbabil ca urmatorul capitol sa fie mai lung si mai curand decat va asteptati. 
App, mai citeste cineva? sau vorbesc singura aici? Dati-mi un comm, cat de scurt, ca sa-mi aratati ca va pasa. 
Va pup!

Walking on Letters: Concurs Leda (4)

Walking on Letters: Concurs Leda (4): Azi dăm startul unui nou concurs, și aveți ocazia să câștigați 1 volum din ”Capcană Mortală” , volumul 11 din seria ”Vampirii Sudului” de ...

Concurs pe Deea's Journal!
Se castiga Twilight BD si Noua si scurta viata a lui Bree Tanner.
Intrati aici pentru inscrieri:)

Walking on Letters: Concurs Rao (2)

Walking on Letters: Concurs Rao (2): Pentru că ştiţi cât ne place scrisul şi tot ce ţine de el , am decis să organizăm un nou concurs de creaţie, cu ajutorul sponsorului nostru...

Concurs!

Concurs Leda!
Se castiga Jurnalele Vampirilor-Miez de noapte si Vampirii Sudului-Capcana mortala.
Intrati aici pentru inscrieri!

Walking on Letters: Concurs de Fidelitate

Walking on Letters: Concurs de Fidelitate:          ~ YOU CAN ..                                                   ... WALK ON LETTERS ...                                   ...

Walking on Letters: Concurs Leda (3)

Walking on Letters: Concurs Leda (3): Pentru a vă mulţumi pe toţi, şi a acorda o şansă şi celor mai puţin nororcoşi la tragerile la sorţi, dar care sunt pasionaţi de această s...

Concurs

Concurs Leda pe Booktown Lover!
Se castiga Vampirii Sudului (vol 11) si Jurnalele Vampirilor (vol 7)
Intrati aici pentru inscrieri!

:D

Um...hey! Am gasit o poza super si am vrut sa o impartasesc cu voi:D

Cat despre capitolul urmator, cred ca il voi posta duminica.
See ya!

Bibliophile Mystery: Concurs VS 11 - Capcana Mortala

Bibliophile Mystery: Concurs VS 11 - Capcana Mortala: CAPCANĂ MORTALĂ, Volumul 11 din seria VAMPIRII SUDULUI de Charlaine Harris serie care stă la baza serialului TRUEBLOOD, o producţie origina...

Carti cu colti.....Books with bite....: Concurs LEDA

Carti cu colti.....Books with bite....: Concurs LEDA: CONCURS !Iti place seria Jurnalele Vampirilor?Vrei sa-i iei acasa pe Stefan,Elena si Damon?Atunci participa la concurs si ai sansa sa iei ...

Happy Halloween!

Sper ca ati petrecut un Halloween infricosator! (Ieri-seara)
Va pup, ne vedem in curand!

Concurs

Cuncurs pe Booktown Lover!
Inscrieti-va, aici, nu mai e mult timp!
Se castiga Eve de Anna Carey si Cele noua vieti ale lui Chloe King-Caderea de Liz Braswell.
Succes!

Concurs (2)

Mda. Iubesc concursurile!
De aceea, va propun si voua sa intrati aici si sa va inscrieti!
Concursul se desfasoara pe Bibliophile Mystery si se castiga Cele noua vieti ale lui Chloe King-Caderea.
Mult succes!

Capitolul 6 Mda. Plec.

M-am trezit cu mult dupa ora pranzului. Gandeam ceva mai limpede, desi nesiguranta ocupa unul din locurile fruntase.
Aveam de gand sa-i spun lui Valerie despre planul meu. Speram ca macar ea ma va sustine.
M-am imbracat in graba fara sa ma gandesc cu ce si am mers spre camera prietenei mele. Am reusit sa nu ma ciocnesc de usi, iar cand am ajuns, Val era pe jos, stand cu picioarele incrucisate, ochii inchisi, cu castile in urechi cu volumul dat la maxim, am banuit, pentru ca se auzea si in exterior destul de clar melodia celor de la AC/DC, Back in black.
Am batut-o usor pe umar, iar ea a deschis imediat ochii si a aruncat castile pe birou.
-Ma asteptam sa vii, zise ea pe un ton ingrijorat.
-Mda. Ce-a zis Anna m-a cam pus pe ganduri. Dar nu reusesc nicicum sa le descurc. Vreau sa...gandesc. Vreau sa fiu ibera si sa nu-mi pese de nimic. Vreau sa...
-...pleci. Te cunosc prea bine. Eram sigura ca vrei sa petreci un timp cu tine insati fara presiune sau priviri intrebatoare.

Oh, Doamne! O iubeam pe Val. Niciun repros, doar pura compasiune, intelegere. Stiam ca nu-mi va mai fi asa greu sa-i spun lui Ethan cu ea de partea mea.

Am luat-o de mana si am mers ca prin vis-ca nu stiu cum am ajun acolo-in camera iubitului meu. Era un fum gros si intunecat ca si norii ce se vedeau prin fereatra deschisa si parea ca se roteste in jurul lui Ethan, iesindu-i si din urechi.
M-am asezat langa el si i-am zis tot ce aveam in minte mecanic fara sa ma uit in ochii lui. Ii privisem atatia ani, dar dintr-o data simteam ca ma voi topi daca ii voi privi; eram ca o adolescenta care se indragosteste pentru prima oara si nu stie daca "el" o place. Si-l priveste pe ascuns, si-l doreste langa ea, vrea sa vada cum s-ar simti in bratele lui, cum i-ar simti buzele impletindu-se cu ale ei, dar de fapt, nici nu indrazneste sa-l priveasca in ochi.

Eu il tineam de mana, dar priveam catre ceea ce se putea numi o zi frumoasa: niste nori negri ce pareau razbunatori, ce pareau ca se pravalesc peste lume, o ceata care nu te lasa sa vezi la 5 metri in fata, te invaluia si numai daca scoteai capul pe fereastra. Era o zi frumoasa pentru ca nu ploua; era o zi inspaimantatoare pentru mine. O zi a deciziilor.

Ethan a acceptat decizia mea fara sa se planga; mi-a zis ca ma iubeste si ca ma va astepta chiar de ma voi intoarce peste 5 ani.

Am coborat si sub privirile dezaprobatoare ale Amandei mi-am recitat monologul, incercand sa pun si ceva sentimente in el, ca sa par mai convingatoare. Nu am reusit. Vocea imi era goala, pe fata mea nu se regasea nicio emotie, aratam ca un mort viu. Sau cel putin asa ma simteam; Goala si fara scop. De parca mergeam intr-un loc din care nu mai aveam scapare. Dar stiam ca asta trebuie sa fac si nu aveam de gand sa ma razgandesc.
Amanda nu a comentat. Desi mi se parea dezamagita, mi-a dat binecuvantarea si a recunoscut ca e mai bine sa--mi pun ordine in ganduri, sa fiu sigura de sentimentele si dorintele mele inainte de a face o gresala.

Astfel, oarecum usurata ca familia nu ava nimic impotriva, am luat-o pe Val de mana si am inceput sa-mi fac bagajul. Am luat o multime de haine. aproape doate pe care le aveam. Toate combinatiile ciudate, rochiile, blugii extrem de scurti sau stramti si bocancii...toate hainele de care eram indragostita. Am umplut cateva geamantane numai cu garderoba si accesoriile.Nu stiam cat va dura calatoria mea de regasire,asa ca voiam sa fiu pregatita pentru orice va urma.

Am coborat pregatita in sufragerie, unde se afla toata lumea. Ethan avea ochii umezi; n-am reusit sa-i privesc decat pentru un moment dupa care am zambit jenata si am mers sa ii imbratisez pe Amanda, Anna, Sophia si Daniel, care sosise in dimineata aceea. Toti ma priveau tristi si am vazut ca pana si cel mai rece membru al familiei, Anna, plangea. Mi-am luat la revedere de la Peter, bucatarul, si de la Dakota, menajera, si am mers spre garaj impreuna cu singurele persoane de la care nu imi luasem inca, nu putusem sa imi iau la revedere.

Ma imbracasem destul de gros, dar tremuram toata. Un fior rece mi-a strapuns inima cand am vazut lacrimile stralucitoare ce curgeau necontenit pe obrajii lui Valerie si mi-am dat seama ca si eu aratam la fel de distrusa. M-a imbratisat in cel mai sfasietor mod posibil: ne-am strans cat am putut de tare pentru cateva minute care pentru mine nu insemnasera decat un moment.
-Sa nu ma uiti, mi-a zis ea cu vocea ragusita.
Am zambit printre lacrimi.
-Promit. Mi-a facut cu ochiul si s-a dat la o parte. Acum Ethan se afla in fata mea. M-am fortat sa-l privesc in ochi si am gasit acel sentiment de pura adoratie si devotament.

S-a apropiat de mine si m-a sarutat cu disperare. Bratele sale puternice m-au strans iar buzele sale se impleteau intr-un mod violent, dureros, dar care ma faceau sa vreau mai mult, cu ale mele. S-a indepartat incet iar Valerie s-a asezat langa el. I-am imbratisat inca o data pe amandoi si fiecare mi-a dat cate un sarut pe frunte.
-Sa te intorci repede, mi-au zis in tandem.
Am tras aer in piept si am privit catre Impala pe care o iubeam atat de mult. Stand in continuare cu spatele la ei, am adunat toata forta pe care o mai aveam si am zis:
-Da. Atunci cand voi fi pregatita. Pana atunci, la revedere. Va iubesc.

Si zicand acestea, m-am urcat in masina fara sa mai astept raspuns, mi-am sters lacrimile si am iesit din garaj.
..............................................................
Scuzati, va rog marimea imaginilor, dar am vrut sa se vada bine:D
De asemenea, scuzati intarzierea cu care am postat capitolul.
Sper sa va placa! Va rog, comentati!

Walking on Letters: Concurs Leda (2)

Walking on Letters: Concurs Leda (2): Pentru că s-au adunat 400 like-uri pe Pagina de Facebook, ne ținem de cuvânt și dăm startul unui nou concurs, sponsorizat tot de  Editura L...

Concurs

Concurs pe Walking on Letters sponsorizat de editura Leda!
Se castiga "Cele noua vieti ale lui Chloe King-vol 1, Caderea" de Liz Braswell.
Aici va puteti in scrie! Eu sigur am s-o fac.
Succes tuturor!

Capitolul 5-In plasa gandurilor

-Ce? Am ramas cu gura cascata. Oi fi eu ametita dar stiu sigur ce inseamna “casatorie”.

Ethan facuse ochii mari si avea o expresie tampa.

Ethan P.O.V

Uhh casatorie?  Totusi…pentru o secunda chiar mi-o pot imaina pe Eva intr-o rochie alba si lunga desi ea a fost foarte clara ca daca se va casatori vreodata nu va purta rochie de mireasa. Imaginea imi persista in minte; e asa de frumoasa…parul ei roscat-aprins ii curge in valuri pe umerii acoperiti cu niste bretelute foarte subtiri. Rochia este de un alb imaculat, simpla, stransa pe talia ei perfecta si se continua dreapta pana la pamant. Un vis…asa de frumos si de real incat nici toata berea bauta in seara asta n-are importanta;sunt mai treaz decat niciodata. Sora mea mi-a deschis ochii.

Eva P.O.V

Am facut ochii mari la fel ca si Ethan si am incercat sa-mi imaginez cum ar fi. Eva+sotie=dezastru. Dar poate ca…ar fi o alta viata. Eu si sotul eu locuind singuri intr-o casa mica undeva langa un lac si cu flori la fereastra. Desi cred ca ne-ar invada albinele. Si tantarii. E o viziune frumoasa, o fetita cu parul blond si drept apare si imi zambeste de la fereastra. Obrajii ei sunt imbujorati, iar datorita zambetului larg I se vad toti dintisorii aceia mici. Langa ea mai apare si un baietel cu parul negru si cret. O ia pe dupa gat pe sora lui si o priveste, apoi se intoarce catre mine. Ambii copii au ochii albastri iar fetele le stralucesc de bucurie. De undeva din spate apare Ethan si ma cuprinde de dupa mijloc. In jurul ochilor sai incep sa se observe cateva riduri.

Cum ar fi, oare?

Am incercat sa ma dezmeticesc si iata o imagine nu tocmai placuta: Anna cu expresia ei furioasa privindu-ne insistent cand pe mine, cand pe Ethan.

-Oh, renunt! Zise ea dupa alte cateva clipe. Se duse sa achite nota de plata in timp ce noi ne pregateam de plecare. Ethan avea o expresie visatoare. Se gandea la acelasi lucru ca si mine?

Tot drumul pana acasa l-am tinut de mana pe Ethan si am privit pe fereastra masinii. Soarele incepea sa rasara si dadea un spectacol nemaipomenit pe cer. Nuantele de roz si portocaliu se impleteau cu negrul noptii care disparea treptat, lasand loc azuriului deschis al diminetii. Am privit fascinata cum soarele se trezeste si se inalta, cum razele sale calde ma invaluie si cum se joaca in parul iubitului meu creind reflexii aramii stralucitoare. El privea fix undeva unde eu nu puteam patrunde; chiar daca ma strangea de mana, parea ca nu mai este langa mine. Valerie m-a privit de cateva ori dar nu a spus nimic.

Cu mintea limpede de-acum, am coborat din masina si am mers fara sa vorbesc cu nimeni catre camera mea. Ajunsa acolo, am privit dezorientata cum soarele lumina fiecare colt al incaperii si ii dadea o stralucire aurie.

Am mers cu pasi mici spre baie, privind in gol. Privind in gol m-am dezbracat, am intrat in dus la fel si abia cand am simtit apa mult prea fierbinte pe pielea mea am realizat ca nu eram hotarata. Il iubeam pe Ethan, dar nu eram pregatita sa fac pasul. Voiam sa traiesc, voiam sa fiu salbatica, voiam sa fiu normala. Nu am primit niciodata biletele in liceu si chiar daca ocheade imi aruncau toti baietii, nu am flirtat cu nimeni, regret ca nu am trait o dragoste adolescentina. Si asta poate ca numai din cauza mea. Fusesem aroganta.

Eram sigura de Ethan; ma iubea, stiam sigur ca ar fi chiar dupa juramant: “pana ce moartea ne va desparti”. Dar nu voiam asta. Imi doream sa calatoresc, sa fiu singura, in fiecare noapte in alt oras, in fiecare noapte o alta aventura. Voiam sa conduc, sa gandesc, sa ma las prada sentimentelor, sa fiu o persoana diferita si nimeni sa nu ma acuze de falsitate.

Voiam romantism, un poet francez, poate, care sa ma trezeasca dimineata si sa ma duca pe malul marii, sa fim impresurati de petale de trandafir si sa ne iubim.

Voiam sa parasesc si sa fiu parasita, sa sufar din dragoste, sa ma indragostesc din nou si  sa nu duc grija zilei de maine.

Voiam sa merg cu gasca in camping si sa ne trezim la miezul noptii sa ne giugiulim.

Voiam o viata pe care n-am avut-o. Si nici n-as fi putut-o avea.

Dar mai intai voiam sa-i vorbesc mamei. Sa o las sa-mi spuna tot ce-I trece prin cap, sa arunce cu oala de supa dupa mine, sa ma jigneasca cum intotdeauna a facut-o. Mi-ar spune oare asta, dupa atatia ani, sau mi-ar spune ca ma iubeste?

Apa calda imi relaxa corpul, imi limpezea mintea, cotea tot alcoolul din mine si imi dadea certitudinea ca asta e ceea ce imi doresc. Picaturile se impleteau cu lacrimile de pe obrajii mei reci. Nu voiam sa-l parasesc pe Ethan, era viata mea. La ce m-as mai intoarce dup ace voi realize ce-mi doresc? Mi-ar spune Amanda ca este dezamagita si ma va izgoni, in timp ce  fiul sau se saruta pe veranda cu o alta femeie, sau ma va primi inapoica pe fiica ratacitoare.

Mai grea era sa decide daca relatia cu Ethan ar tebui incheiata, sau daca ar fi in regula doar o pauza. Probabil a doua varianta ar fi mai putin dureroasa pentru amandoi si ne-ar ajuta sa ne dam seama ce simtim cu adevarat.

Am iesit din dus si m-am uscat incet si cu grija fara sa ma gandesc la ce fac. Dupa 10 minute, timp in care eu mi-am uscat parul, am realizat ca din oglinda ma priveau ochii reci, verzi si inexpresivi ai fetei cu par nisipiu. Doar ca acum nu mai era nicio alta fata. Eram eu, singura diferenta fiind doar ochii. Cand am incercad sa privesc mai bine, am realizat ca inca nu eram complet treaza. In oglinda era reflexia unei Eva naturala, putin mahmura si nehotarata.

Nu asta eram eu! Nu asta era femeia puternica si independenta care imi dorisem mereu sa fiu.

Cu pasi nesiguri, m-am indreptat catre patul din camera mea. M-am rasucit de nenumarate ori cantarind situatia si gandindu-ma daca e doar un moft sau chiar asta trebuie sa fac. Privind cearsaful moale si mov si urmarind cu degetul modelele complicate si la fel de incurcate ca si gandurile mele, am reusit sa adorm.

 ..........................................................................

Asta e tot ce am putut scoate momentan de la mine. Saptamanile astea abia am timp sa respir cu toate testele initiale.

Va pup si sper sa nu va uparati daca postarile vor fi mai scurte (examene:(()

Concurs!

Concurs pe Walking on Letters!
Se castiga 3 carti, "A16-a luna" de Kami Garcia si Margaret Stohl; "Fior" de Maggie Stiefvater si "Evermore" de Alyson Noel.
Sfatuiesc pe toata lumea sa participe (eu asa am sa fac).
aici va puteti inscrie si afla mai multe despre concurs. Mult succes tuturor!

Back!

Hei, scuze tuturor ca n-am mai dat niciun semn de viata de atata timp, dar mi-am luat o mica vacanta, am avut si niste probleme cu sanatatea....si m-am trezit in a doua saptamana de scoala!
Am inceput capitolul 5, asa ca probabil il voi posta in curand.
Dupa cum vedeti, Bonnie Wright este castigatoarea de drept a rolului Evei asa ca voi edita si rubrica "Personaje". 
Sper ca mai intra cineva pe aici, si imi cer scuze de intarziere.

Leapsa

Deeeci, am luat si eu leapsa de la kyky. Sa vedem ce iese!
1)Luati cartea cea mai apropiata,deschideti la pagina 18 si scrieti aici randul al 4-lea.
"vaile superioare ale raului Anduin, intre poalele Marii Paduri" Fratia Inelului, Stapanul Inelelor, J.R.R. Tolkien
2)Fara sa verificati, cat e ora?
13:00
3)Verificati!
13:15
4)Cum sunteti imbracata?
In halat:D
5)Inainte de a raspunde la acest chestionar, pe ce va uitati?
Asteptam sa se incarce un episod din True Blood.
6)Ce zgomot auziti inafara calculatorului?
Nimic, am castile pe urechi (Daniel Merriweather-Change)
7)Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Am fost cam cu o saptamana in urma la o colega, iar cand am vrut sa iesim in oras, a inceput ploaia. Am  ramas la ea si am facut un Remi.
8)Ce ati visat ieri noapte?
Nu stiu. Foarte rar imi amintesc ce visez.
9)Cand ati ras ultima data?
Nu tin evidenta:)
10)Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Cam 50-60 de postere.
11)Daca ati deveni milionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
O insula pe care sa traiesc singura.
12)Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Film, nu mai tin minte. M-am uitat la True Blood-serial:)
13)Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Nu cred.
14)Ce parere aveti despre acest chestionar?
Simpatic.
15)Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.
Il vreau pe Ian Somerhalder=)):X
16)Care ar fi prenumele copilului dvs daca ar fi fetita?
Tria.
17)Care ar fi prenumele copilului dumneavoastra daca ar fi baiat?
Oryon.
18)V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Bineinteles.
19)Daca ati schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
As da dreptul la permis de coducere de la 14 ani.
20)Va place sa dansati?
Nu in mod special.
21)George Bosh?
Dansa conga?
22)Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
5 minute din emisiunea lui Mircea Badea.
23)Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia aceasta leapsa?
Tata lumea care o citeste:)

Furtuni...

Cam asta e in interiorul capului meu acum...

Mai este cineva pe aici?
Am un mic anunt pentru voi...noul capitol se va lasa asteptat ceva mai mult pentru ca mai am vreo 70 de compuneri de facut pentru scoala (nu exagerez) iar creierasul nu ma lasa sa mai lucrez si la Eul din oglinda.
Cred totusi ca intr-o saptamana voi termina si cu temele si voi relua povestea. In speranta ca nu ma veti parasi, va pup si sper sa ne auzim cat mai curand.
Va las si una din melodiile mele preferate...

...ca sa va amintiti sa reveniti pe blogul meu.

See you soon!

Capitolul 4-Prin oras

Am aruncat o privire la fereastra si am observat cu stupoare ca incepuse sa se insenineze.

Am hotarat sa nu ma mai agit atat si sa ma imbrac lejer…cum nu ma mai imbracasem de mult. Am scotocit dupa blugii mei cu turul lasat si maioul alb identic cu cel al lui Ethan. M-am uitat prin dulapul de pantofi si am gasit exact ce imi trebuia: o pereche de tenesi clasici in alb si negru. Mi-am prins parul intr-o coada si m-am dus plina de speranta in fata oglinzii; speranta ca ma voi vedea numai pe mine si speranta ca dupa atata timp in care ma imbracasem mai mult pe gustul Amandei, look-ul imi va fi reusit.

Aveam ochii inchisi de teama. Am deschis unul si vazand ca in oglinda se reflecta numai expresia mea caraghioasa, l-am deschis si pe celalalt. Aratam bine. Numai ca, parca prea ingrijita. M-am apucat sa-mi ciufulesc coada si am deschis din nou dulapul in cautarea a ceva ce mi-ar intregi imaginea. Dupa ceva cautari am descoperit un siret foarte lung-probabil de hanorac. L-am pus la talia blugilor, acolo unde in mod normal era pozitionata cureaua, iar apoi am mai gasit alte cateva sireturi mai mici pe care le-am legat la o mana. M-am machiat foarte putin si am constatat satisfacuta ca eram gata.

Am iesit din camera fara geanta-imi pusesem telefonul in buzunar-si m-am indreptat spre cea a lui Val. Am intrat fara a ma mai obosi sa bat, dar prietena mea ciudata si maestra in disparitii nu era acolo. In schimb, din baie se auzea dusul.

 Dandu-mi seama ca voi mai avea de asteptat m-am dus spre laptopul ei deschis. Am vazut o fereastra de youtube pornita. Am dat play melodiei de acolo; nu imi era cunoscuta. O voce masculina foarte sexy canta despre un nene pe nume Orsen Brawl care avea o fiica si-a numit-o Rock’n roll. Desi versurile nu erau Shakespeare, melodia era chiar simpatica. Am batut cu mainile pe genunchi in ritmul melodiei pana cand am decis ca Val adormise in cada. 

Tocmai cand m-am ridicat, a iesit si ea din baie. Corpul ei zvelt era acoperit cu un prosop alb ca neaua ce abia ii acoperea “secretele”

-Era frumos sa-l fi luat si pe Ethan cu mine, am zis eu printre chicoteli. S-a strambat in directia mea si s-a indreptat spre tinuta asezata cu grija pe pat. Era…ciudat de normala. A luat-o inainte sa ma uit mai bine si a fugit cu ea catre baie.

In cateva minute s-a intors. Am ramas cu gura cascata. Nu stiam ca prietena mea putea sa nu exagereze. Era frumoasa. Culori calde, nimic tipator, tinuta era hippie si dulce.

Se parea ca de data asta eu eram ciudata. Am zambit gandindu-ma la asta, am luat-o pe Val de mana si am pornit catre camera lui Ethan. Nu am observat hainele lui, ci doar privirea. Ma topeam cand vedeam devotamentul, dragostea de acolo. L-am luat si pe el de mana si am mers spre sufragerie.

Aici se aflau Anna, cu o expresie foarte plictisita, Amanda, care sporovaia langa Sophia, iar cea din urma arata ca si cum avea sa adoarma in orice clipa. Cand ne-au vazut, ochii lor s-au facut cat farfurioarele de la setul de ceai.

-Mama, noi iesim in oras…zise Ethan calm.

 Amanda ne privea cu buzele stranse ca si cum ar fi obligat-o cineva sa manance lamaie*. Mi-a analizat tinuta cu aceeasi mutra acra, dar fara sa zica nimic. A evaluat-o si pe cea a lui Val, iar fata i s-a mai inseninat.

-Hei, zise Anna timid. Pot sa vin si eu cu voi? Apoi mai incet: mama ma plictiseste de moarte cu prelegerile despre cum trebuie sa amesteci in ceai sau despre pozitia corecta a calcaielor.

-Sigur, An am spus eu si i-am facut cu ochiul.

-Aaaa duceti-va copii. A facut o pauza si a continuat: Cand veniti?

Ethan ofta exasperat si izbucni:

-Mama! Dar i-am tras un cot in coaste, iar asta l-a calmat. Venim tarziu. De fapt, nu stiu cand venim. Poate ne desteptam si nu mai venim deloc. Daca nici poimaine nu suntem acasa, poti sa incepi sa-ti faci griji. A ranjit si a zis cat a putut de dulce: La revedere, mama!

Anna chicotea de mama focului. Ce-i drept, toti eram veseli in fata posibilitatilor. Dar mai intai, veam o dilema: a cui masina o luam?

Eu pusesem mana pe un superb Chevy Impala din ‘67, Ethan avea un Jeep negru, iar Val avea  o decapotabila gri-metalizat. Anna impartea o masina cu Amanda.

 Am decis sa luam masina lui Ethan deoarece era cea mai mare si cea mai comoda.

-Ia ziceti, domnisoarelor, unde sa mergem?

Ca raspuns la expresia fetei lui, am raspuns:

-Zic sa nu o imbolnavim pe Amanda, asa ca…mai bine ramanem in Londra.

-Bine, zise el imbufnat. Am inceput sa rad si la fel au facut si Val si Anna de pe bancheta din spate.

 M-am aplecat peste centura de siguranta nefolositoare si l-am sarutat. Buzele sale erau ca un val de aer proaspat. Daca inchideam ochii in timp ce il sarutam, as fi putut jura ca sunt pe o plaja din Caraibe unde briza calda imi mangaie fata.

Dar l-am lasat sa conduca, am dat play curioasa sa aud ce muzica asculta acum si am inchis ochii.
Era Bad things-Jace Everett. Iubeam melodia aia. Am inceput cu totii sa fredonam “I wanna do bad things with you! I wanna do real bad things with you!”

 Am oprit la o pizzerie oarecare si am intrat. Cum afara era destul de cald, aerul conditionat dinauntru era relaxant. Ne-am asezat veseli la masa si am inceput sa sporovaim. In timpul discutiei animate in care vorbeam toti si nimeni nu asculta, am simtit cum ceva umed mi se prelinge pe fata. Am fugit la baie fara ca macar sa ma scuz; m-am dus direct la oglinda. Pe ea scria “I’m still here.” Nu era asa inspaimantator, mesajul putea fi pentru oricine, dar in partea dreata a oglinzii foarte jos, scria “to Eva J.”

Am luat repede cateva servetele si am sters oglinda. Pe obraz imi stralucea o lacrima. Am sters-o repede sperand sa nu mai apara si altele. Usa baii se deschise, iar Val era in cadrul ei.

-Hei, ce-ai patit? ma intreba ea ingrijorata.

-N-n-am nimic, am zis. Vocea imi tremura. Mi-am dres-o si am continuat relaxata: mama, nu pot sa merg singura la baie de-acum?

Val rase. Dar in ochi ii puteam citi curiozitatea. Dar nu era o curiozitate nesuferita, ea chiar era ingrijorata.

Am ignorat-o si am zambit in continuare. Cred ca aratam stupid. Oricum, am mers catre masa. Mica mea “escapada” nu fusese observata asa ca m-am asezat nonsalanta la masa incercand sa ignor sentimentul de neliniste. Am reusit pe deplin; in 10 minute uitasem complet de griji.

*  *  *  

Ziua a trecut repede. Ne-am rugat de pizza aia vreo doua ore, iar cand am decis ca nu mai putem manca am mers catre parc. Era foarte frumos acolo. Era o mica padure in centrul orasului. Exista si un lac acolo, pe marginea caruia am stat cu totii mult timp.

Priveam apa de paca acolo ar fi ascunse rezolvarile tuturor problemelor mele…de parca acolo ar fi secrete nebanuite sau comori nepretuite. Undele apei erau in concordanta cu gandurile mele ciudate. Se miscau lin, in acelasi timp ca mai apoi sa se piarda si sa se formeze altele. Eram hipnotizata de ele si nu am observat cum cerul se intuneca incet, incet, racoarea serii infiltrandu-se adanc in corpul meu amortit.

O mana calda imi atinse umarul si ma facu sa tresar. Era Ethan. Se aseza langa mine tacut privind catre apa.

-Pot sa vad ce te atrage asa mult la ea, zise. E misterioasa, parca ar ascunde mii de secrete. E frumoasa. Exact ca tine.      

Mi-am indreptat fata catre el.

-Cred ca miile secrete pe care le pastreaza sunt de fapt miile de ganduri ale miilor de oameni care au fost aici.

Zambi si se ridica.

-Haide. Trebuie sa trecem mai intai pe la magazin si apoi mergem la un club.

Familia Kennedy avea un magazin modern de haine. Era de asemenea locul perfect pentru noi cand ieseam in oras. Daca era cald afara primeam un pahar cu apa limpede si rece, daca era frig, un ceai fierbinte ne incalzea, toate astea fara ca vanzatoarele sa se uite chioras la noi, cum se obisnuieste. Nu. Aici erau doua femei vesele. Una era de vreo treizeci si ceva de ani, iar cealalta avea in jur de cincizeci.

Am mers pana acolo veseli si galagiosi. Cred ca eram cel mai galagios grup de englezi aristocrati pe care ii vazuse Londra pe ziua respectiva sau chiar mai mult.

Odata ajunsi, m-am simtit normala din nou. Magazinul familiar ma inveseli si am mers senina  printre standuri cautand o tinuta potrivita. Valerie mi se alatura in scurt timp. Parea ca a uitat de comportamentul meu ciudat si am comentat amandoua vesele pe marginea hainelor probate  pana le-am gasit pe cele potrivite.Val isi alese o tinuta ciudat de eleganta pentru ea “all black”. Eu mi-am luat un top lejer, niste pantaloni scurti din piele, jampiere, bocancei si...gata.

Am observat-o pe Anna aproape de noi. Isi luase si ea o rochita eleganta si scurta, iar Ethan avea o camasa simpla. Ferchezuiti cu totii, ne-am urcat in masina si ne-am dus la club pe care il stia el.

 Eu aveam de gand sa ma imbat. Nu mai facusem asta de o multime de timp, asa ca un gest necugetat ma atragea. Am decis sa le impartasesc idea mea si celorlalti. Ethan mi se altura, la fel si Val. Noroc cu Anna, careia nu-i placea deloc sa bea. Avea cine sa conduca pana acasa. Nici  eu nu puteam zice ca imi place sa beau. Nu. Dar cateodata e amuzant sa nu mai gandesti si sa te porti diferit sub influenta alcoolului.

Ne-am asezat la o masa in timp ce Ethan a mers sa comande ceva de baut.

Aveam noroc si cu muzica. Era o trupa ce canta al naibii de bine. Pe cand iubitul meu se intorcea cu berile noastre eu vroiam sa dansez. El zicea ca n-are chef de dans acum asa ca am luat-o pe Val. Am inceput sa ne miscam amandoua pe melodia ritmata pana cand un baiat a venit sa ni se alature. I-am predat-o pe Val si m-am dus la Ethan tarandu-l pana in milocul ringului. Si lui ii placea sa danseze asa ca distractia a inceput.

Un tip a invitat-o si pe Anna dar nu ma interesa asa de tare cine era ca sa ma apuc sa-l analizez.

Eu si Ethan am decis sa nu mai bem si am iesit afara sa ne limpezim creierele.

El si-a aprins o tigara zicand ca fumul il va ajuta sa–si revina. Eram putin sceptica in legatura cu asta dar l-am lasat in pace. Nu era un copil, nu avea nevoie de dadaceala cuiva, cu atat mai putin de a mea.

A avut dreptate, totusi. A devenit mai coerent, iar aerul curat m-a ajutat si pe mine.

 Am intrat inapoi si ne-am uitat dupa fetele noaste. Anna avea un suc in fata si vorbea cu o tipa pe care nu o stiam, iar Val dansa de mama focului cu un baiat brunet. Nu il stiam, si nici Ethan. Spre mirarea mea, niciunul din ei nu parea beat, dar n-o vazusem niciodata sa danseze asa liber si mai ales cu un necunoscut.

 Am luat-o putin afara si am vorbit cu ea. Era ok, nu era nici beata si nici drogata cum m-as fi asteptat. Ea imi zambea smechereste.

-Dragut tipul, am zis incercand sa par nonsalanta.

-Da, e chiar simpatic, zise. E american. Nu stiu de ce, dar raspunsul ei nu m-a mirat. Ma asteptam sa nu fie de pe aici.

Fata ei se schimba putin si zise:

-Totusi nu stiu ce e de capul lui. Poate sunt prea suspicioasa, dar mi-a facut nu stiu cate invitatii afara dupa ce vedea ca mai beam o bere. Si tu nu erai aici ca sa ma pazesti, zise ironic.

-Asta-i fata mea! Fa-l praf! Hai sa mergem.

Am intrat, dar frumuselul lui Valerie nu se vedea pe nicaieri.

-L-am pierdut…zise ea cu falsa tristete. Apoi, un ranjet ii aparu pe fata si zise simplu: Let’s party!

Pe la ora 4:00 AM eu si gasca eram la masa. Parca eram niste ingersi, toti aveam in fata sucuri naturale ca sa nu mirosim a bautura cand ajungem acasa. Ma rog, doar daca Amanda e asa disperata sa ne astepte.

De parca mi-ar fi citit gandurile, Ethan zise:

-Ce-ar fi sa nu ne mai intoarcem acasa dimineata? Sa-si streseze mama putin capsorul ala coafat. Am ranjit; Val rase; Anna se incrunta. Stai. Ceva nu se potrivea.

-De ce se incrunta mezina noastra?

-Ganditi-va putin! Zise ea calm. Ethan era nervos cand a plecat de acasa, ati baut toata noaptea…credeti ca n-are motive sa se ingrijreze?

-Haide, Ann, zic eu distrata. Ne ducem si noi la un hotel, maine vedem noi ce mai facem…Suntem tineri. Avem dreptul la distractie, nu?

-Stii ce? Se enerva ea. Daca vrei sa petreci mai mult timp cu fratele meu, da-i drumul! Dar faceti-o cum trebuie si nu ne obligati si pe noi sa fim martori. Tonul ei era din ce in ce mai ridicat.

-Mmm unde vrei sa ajungi cu asta? Am zis eu confuza. Chiar daca efectul bauturii mai trecuse, eram ametita si nu imi dadeam seama ce vrea sa zica.

-Offff trebuia sa-mi las marele discurs pentru cand veti fi mai treji…dar nu inteleg ce mai asteptati. Adica, zise ea sfioasa trecandu-si mana prin par, de ce nu va…casatoriti?
......................................................................
Aici este capitolul 4. Scuze, unele fraze sunt cam seci, dar astazi am scris cam trei patrimi din el si imaginatia mea nu a cooperat prea bine in unele locuri.
Comentati, va rog! si daca va place, si daca nu.
Aici sunt melodiile din capitol:

Evanna Johnson

Hey, all! dupa cum vedeti, am pus un sondaj deoarece sunt foarte nehotarata in privinta presonajului principal. Va implor sa votati acolo cea mai potrivita Eva. Aici aveti doua poze in cazul in care nu sunteti familiarizati cu cele doua.
Aceasta este Bonnie Wright

Aceasta este Ebba Zingmark

Va rog, votati! Ne vedem curand, cand voi posta cap 4. Pupici!

Capitolul 3-Oglinda

...mirarea si spaima mi-au tras cate-o palma. In oglinda nu era reflexia mea…tot eu eram, dar cu o expresie suferinda. Aratam ca naiba; parca fusesem torturata toata viata.

Am intins mana pentru a atinge suprafata lucioasa, dar in loc de asta, degetele mi-au trecut prin material; era ceva in genul apei, dar foarte rece. Am retras speriata mana, dar in loc sa fug de acolo, curiozitatea m-a impins sa ating sticla-apa sau ce-o fi din nou. De data asta am atins-o cu ambele maini. Un fior rece m-a trecut si m-am simtit trasa, ciudat intr-un amalgam de ganduri. Erau de-ale mele, imi cunosteam esenta, dar erau si despre mine din prisma altcuiva.

Gandurile au continuat sa ma atace, sa ma traga in neant, pana cand nu am mai simtit nimic. Ca si cum as fi fost moarta. Am incercat sa-mi deschid ochii, dar in jur era o ceata de nepatruns. Speriata, am incercat sa disting ceva, orice, fara nicio izbanda, insa.

-Esti atat de naiva! Calmitatea vocii din spatele meu ma uimi. Cum poti fi calm intr-un loc ca asta?

-Este campia cetii, prostuto! Cum vrei sa vezi ceva?vocea era una feminina, de-asta sunt sigura. Era subtire, ca un clopotel si imi dadea fiori.

O mana rece ca gheata imi lua usor incheietura si ma trase in ceata. N-aveam nici puterea si nici dorinta sa ma retrag. Ma simteam bine acolo si nu ma puteam gandi la nimic altceva. Mintea mea era ametita, de parca bausem prea mult vin la una dintre petrecerile simandicoase ale Amandei; ca si cum ceata din camp;ie imi intrase prin urechi si imi afectase creierul.

M-am lasat dusa intr-o directie, fara sa am habar unde, si m-am pomenit dintr-o data intr-o vale infioratoare. Copaci nu existau, iar iarba parea sa fi fost arsa. Arata ca si cum nimeni nu mai trecuse pe acolo de cateva sute de ani. M-am uitat mirata in jur. Nici urma de ceata, doar un vant al carui vuiet sinistru iti dadea fiori. Am cautat silueta imbracata in alb, darn u se vedea nicieri. La a treia rasucire a aparut in spatele meu; avea o expresie senina. Parea dusa cu pluta.

Parul ei era lung si drept, la fel ca si al meu, doar ca nu era rosu, ci nisipiu. Ochii ii avea de un verde-smarald si era mai scunda decat mine. Era frumosa trecand peste expresia de sminteala, dar trasaturile erau identice cu ale mele.

M-am speriat: semana cu mine, dar nu eram eu. S-a apropiat de mine cu un zambet trist pe fata si mi-a atins obrazul. Atunci mi-a trecut intreaga viata prin fata ochilor: certurile cu mama, intalnirea cu familia Kennedy, noptile petrecute cu Ethan...aveam sa mor? Cum am putut fi atat de idioata? Orice om normal ar fi fugit din fata oglinzii, dar eu cu atractia mea pentru belele, m-am incapatanat sa vad ce e acolo.

Cand si-a luat mana de pe fata mea, am putut vedea ca avea ochi inchisi, iar sub ei niste cearcane uriase. A intins mana spre a mea, dar m-a ferit repede; intr-o miscare ce parea de balet combinata cu una de lupta mi-a luat mana. Pe fata ei se citea iritare.

“Nu irita un om ce locuieste intr-o oglinda, Eva!” mi-am notat eu. “S-ar putea sa nu iasa tocmai bine…ar trebui sa invat si eu miscarea aia” am continuat sa debitez pana cand n-am mai putut suporta stransoarea ce se intesea. Cand am crezut ca imi va rupe mana, o alta durere ma cuprinse; de data asta era diferita. Simteam frustrare, desi parca nu era a mea. In fata mea aparu o imagine. Desi disparu instantaneu nu am putut san u-mi dau seama al ciu era chipul infatisat. Mama.Cea biologica. O tristete subita, de data asta a mea, ma cuprise. Ce legatura avea ea cu toata tarasenia asta cu oglinda?

Ea era dura, realista…n-as fi putut niciodata vedea-o amestecata intr-o chestie parca scoasa dintr-un film SF. Am realizat cu o oarecare uimire ca imi lipsise. Femeia care pe masura ce cresteam imi arata din ce in ce mai putina iubire, pana cand am simtit ca ma uraste si am fugit de acasa. Nu o mai vazusem de 9 ani. Niciodata in acest timp nu m-am gandit la ea cu setimente prea frumoase. De fapt, rareori m-am gandit la ea.  

Cu tata m-am intalnit de cateva ori; el chiar imi simtea lipsa. La un momentdat a incercat sa ma convinga ca mama s-a mai schimbat, ca e mult ma dulce acum si ca ii este dor de mine. I-am zis adevarul: acela ca nimeni si nimic nu ma mai poate face sa ma intorc acasa, ca nu-mi doresc asta. Dupa acea intamplare ma mai intalnisem de doua sau trei ori cu el. Apui a inceput sa calatoreasca in strainatate (probabil din dorinta de a scapa de mama si de amintirile altor zile mult mai putin tensionate). Cu toate acestea, nu m-a uitat niciodata. Imi telefona de cate or putea, de Craciun unul dintre cadourile de sub brad era de la el, iar de ziua mea venea in persoana la casa Kennedy. Ma privea cu dragoste si regret, dar niciodata nu a mai incercat sa ma convinga sa ma intorc.

O simpla imagine fugara a mamei fu de ajuns pentru a-mi creea toate acele ganduri…amintiri. Mult prea triste pentru un om tanar, care iubeste viata. O sa-i fiu in veci recunoscatoare Amandei. Probabil ca daca ea nu ar fi aparut  ai mei m-ar fi convins sa ma intorc, iar acum as fi avut sufletul negru si nu as fi stiut ce inseamna sa te bucuri de viata. Ma intreb ce s-ar intampla daca as vedea-o cu adevarat, daca i-as face o vizita. Bineinteles, daca mai scap din cosmarul asta.

Atunci un alt chip imi invada mintea. Al lui Ethan. Am uitat toata tristetea si regretele care ma stapanisera, acum era numai el. Frumosul lui chip palid contrastant cu albastrul ochilor. Acei ochi care ma fermecasera. Il doream atat de mult, incat sufeream fizic. Vroiam sa-i ating buzele moi si carnoase, sa le sarut pana ramaneam amandoi fara rasuflare; vroiam sa-i mangai parul blond cu reflexii castanii, mereu atat de ciufulit incat imi strecuram degetele printre suvitele rebele incalcindu-i-le si mai rau.  Voiam sa ma stranga in bratele lui musculoase pana simt ca ma topesc, sa fie mereu langa mine, sa-mi sopteasca dulcegarii la ureche sau sa-mi dea ideile geniale care ma bagau mereu in belele. Il iubeam; niciodata nu realizasem cu cata intensitate si cat de sfasiata as fi daca mi-ar fi rapit. Acum mi-am dat seama. Fusesem iubita si nu oferisem nici pe jumatate cat imi fusese oferit mie. Totusi n-am ramas niciodata singura. Fusesem atat de norocoasa…voi mai fi si de-acum incolo? Poate.

Dintr-o data singurul lucru pe care-l mai vedeam era fata enervant de senina a fetei in alb. Ea ma privea de parca tocmai castigase la loto.

Hopa, are de gand sa ma manance? Nu cred, mi-am raspuns tot eu. La cat de slaba e, ai crede ca n-a mancat carne niciodata. Fata ma tot fixa cu privirea ei victorioasa insistenta; am incercat sa nu-i trag una.

Am incercat sa-mi indrept atentia spre altceva. Tinutul acela pustiu ini facea in ciuda, dar am continuat sa ma holbez in gol de parca viata mea depindea de asta. Ciudata nu a reactionat, asa ca am inceput sa ma invart pe acolo. Sunetul vantului care batea era sinistru; parca era vaietul unui om nenorocit. Mi se facu pielea de gaina si am incercat sa nu ma mai gandesc la asta. Era foarte greu, asa ca am decis sa o privesc iar pe…ea. Inca se uita la mine cu expresia aceea tampa si enervanta. Era prea mult. Voiam acasa. Hotarata sa-mi infrang teama, am deschis gura; nu mai trecuse niciodata atata timp fara ca eu sa vorbesc.

-Mmm scuze dar…pot sa stiu ce caut aici?

Nebuna ma priveste.

-As vrea sa ma intorc acasa…am incercat eu din nou.

Nimic. Nebuna ma priveste.

Enervata, am decis ca voi gasi drumul spre oglinda singura. La jumatatea primului pas, insa, am inghetat. Ma prinsese de mana. Cand m-am intors s-o privesc plangea.

-Daca vrei atat de mult sa te intorci acasa, du-te. Pe masura ce vorbea, culoarea limpede a lacrimilor sale se transforma intr-un rosu sangeriu.

Speriata, mi-am retras mana si am zis:

-Da, sigur…

…si am luat-o la fuga intrand in ceata aceea groasa. Imi dadea fiori; era foarte rece si imi parea ca nu voi reusi sa mai ies de acolo.  Senzatia de vid ma innebunea, imi active claustrophobia. Pe masura ce alergam, insa, m-am rostogolit direct in patul meu.

Uimita, am ridicat capul dintre pernele pufoase. Fusese un vis? M-am tras mai aproape de oglinda, dar neindraznind sa ma uit in ea. Am coborat din pat, iar cand am ridicat privirea, am paralizat de frica. Eram plina de sange coagulat. Pe fata mea se aflau cateva pete, dar pe rochia galben deschis arata de parca as fi fost injunghiata in zece locuri diferite. Era infiorator, culoarea aceea de rosu care se inchidea semanand din ce in ce mai mult cu maro-ul imi intoarse stomacul pe dos. Am fugit spre baie si m-am aplecat deasupra W.C-ului. Nu se intampla nimic. Confuza, ma ridicai in picioare; eram bine. Putin ametita, dar stomacul meu era in regula.

Trecui repede pe langa oglinda fara sa-i arunc nicio privire sigura ca daca voi vedea din nou petele de pe hainele mele mi se va face rau. Am intrat in cada si am dat drumul la dus. Am setat apa fierbinte si am incercat sa ma relaxez. Mi-am desfacut incet nasturii de la cardiganul meu distrus, unul cate unul. Aveam sange pana si pe sub unghiile mele lungi pictate. Am incercat sa nu-l bag in seama si m-am concentrat pe scoaterea hainelor. Am dat jos cardiganul si mi-am desfacut incheietoarea de la sutien, apoi fermoarul rochiei.. Pantofii ii dadusem jos ininte sa intru in baie.

Gandindu-ma ca mai relaxata decat devenisem nu puteam fi, am oprit apa si am strans un prosop pe langa mine. Nu am aruncat nicio priivire gramezii de haine, ci m-am dus direct catre dulapul din camera mea. Mi-am luat de acolo o rochita foarte colorata, cu maneci scurte, cu un decolteu care nici nu putea fi numit asa, in schimb, foarte scurta. Mi-am luat si niste jampieri negri lungi pana la genunchi si o pereche de bocancei. Mi-am infoiat parul si eram gata.

 Am cotrobait prin sertare dupa o punga destul de mare, iar cand am gasit un sac menajer am mers in baie si am strecurat hainele murdare acolo, incercand sa nu le ating.   

Cand am trecut pe langa oglinda baii, obisnuinta m-a facut sa privesc intr-acolo. M-a uimit imaginea; eu plangeam. Nu mai aratasem asa vulnerabila de ani buni, de pe vremea in care ma certam cu mama si ma ascundeam dupa masina de spalat din baie. Stateam acolo cu orele, pana cand venea tata dupa mine si incerca sa ma calmeze. Statea langa mine pana imi potoleam lacrimile si ma spalam pe fata. Apoi pleca pe furis ca sa nu-l vada mama. Cat de vesela ma facea…

M-am sprijinit cu mainile de marginea chiuvetei in incercarea de a-mi opri lacrimile. Am respirat adanc gadindu-ma ca in cateva minute il pot vedea pe Ethan. Am zambit fals, dar pe masura ce chipul iubitului meu imi invada mintea, surasul imi deveni unul natural.

Am legat sacul bine ca sa fiu sigura ca menajera nu-si poate baga nasul. L-am luat fara sa ma gandesc la ce continea si am coborat. Dakota se prefacea ca sterge praful cu o ceasca de cafea alaturi. S-a ridicat speriata pierzandu-si echilibrul si fu cat pe ce sa verse ceasca,  dar nu i-am zis nimic, ba chiar i-am zambit in timp ce ii dadeam instructiunile:

-Te rog sa duci sacul acesta direct la gunoi, fara sa-ti bagi nasul acolo,; daca vei face asta, exista riscul de a ti-l prinde si sa ramai fara el. Am plecat, cu mersul meu gratios lasand-o cu gura cascata.

-Buna dimineata tuturor, zisei.

Era un peisaj familial pe care il iubeam…il adoram chiar: Valerie stand la masa alaturi de Ethan. Am chicotit cand am vazut cu ce era imbracata. Avea o bluza flower-power, o fusta alba foarte scurta, margele, niste pantofi albi cu sosete roz si o funda foarte mare si roz in parul usor ciufulit. 

Amanda nu agrea exagerarile de niciun fel, mai ales la fiicele sale, dar…Val era Val. Nebunatica, impotriva regulilor, nu-i pasa daca o accepti sau nu, inteligenta si cu un pas inaintea oricui. Si imi placea. Fratele ei statea alaturi si se juca absent cu mancarea. Asteptandu-ma pe mine, am dedus eu. Amanda tragea de umerii Sophiei pentru a o face sa tina spatele drept. Din cate mi-am dat seama, erau inca la micul dejun. Dar cum? Mi se paruse ca am petrecut ore in oglinda aia nenorocita…

-Ah, Evanna, scumpo ce rochie frumoasa! Imi zise Amanda. Ia un loc, acum a coborat si Valerie.

-M-multumesc am zis eu mirata de normalitatea tuturor. Ethan se uita lung la picioarele mele in timp ce Val isi inabusea rasul iar Amanda incerca sa-i distraga atentia Sophiei; doar nu voia sa vada un copil de 14 ani cum fie-su se holbeaza la picioarele fiicei adoptive.

M-am asezat gratios la masa si am asteptat ca Dakota sa se intoarca. I-am cerut o cafea si niste briose cu ciocolata. Le-am mancat pe indelete ignorand bazaitul din urechi. Da Doamne sa nu mi se faca rau!  

Cand am terminat, i-am facut semn lui Ethan sa ma urmeze. Am ajuns pe terasa inaintea lui si am privit cerul; era innorat, dar nu mai ploua. Norii aveau din nou culoarea aceea stranie de cenusiu inchis care ma ingrijorase cu o zi in urma.

Am auzit cum usa a scos un click in urma lui Ethan. Acesta ma lua de mana fara sa spuna nimic. Am intors capul, privindu-l in ochi. Acestia ardeau si am simtit ca ardeau numai pentru mine. Mi-am inclestat mainile in jurul gatului sau iar el mi-a infasurat talia cu bratele musculoase si m-a sarutat usor pe gat. L-am sarutat inhalandu-I aroma; vroiam sa ma stranga si mai tare, nu mai conta nimic inafara de noi doi.

* * *   

Stateam in leaganul de pe terasa tinandu-ne de mana si privind la frumusetea Londrei si a parcului Richmond langa care locuiam.

-Stii ce? Zise Ethan.

-Nu, ia uimeste-ma, am raspuns sarcastica.El a scos limba la mine si a continuat:

-Hai sa iesim…sa scapam de mama si de plictiseala de aici. O luam si pe Val…In ultima vreme am fost ca la puscarie. Si a fost cu acordul nostru. Poate vine si Michael…

-De acord, am zis repede, nestiind cine e Michael dar dornica sa scap de misterul oglinzii ce ma urmarea. I-am dat drumul la mana si am fugit pe scari. Cu o viteza uimitoare am ajuns la camera prietenei mele si i-am dat vestea:

-Ethan a propus sa iesiiiiim! urlam eu.

-Super! zise Val la fel de entuziasmata ca si mine. Fug sa ma schimb! mai zise si disparu.

Am mers si eu repede catre dulapul de la mine din camera si am inceput sa cotrobai dupa tinuta perfecta.

...........................................................................

Aici este capitolul 3. Scuzati orice fel de greseala. Va rog, comentati chiar daca va place, chiar daca nu. De personaje ce parere aveti?

See you soon!:-*:-*:-*:-*