Sunday, September 25, 2011

Capitolul 5-In plasa gandurilor

-Ce? Am ramas cu gura cascata. Oi fi eu ametita dar stiu sigur ce inseamna “casatorie”.
Ethan facuse ochii mari si avea o expresie tampa.

Ethan P.O.V
Uhh casatorie?  Totusi…pentru o secunda chiar mi-o pot imaina pe Eva intr-o rochie alba si lunga desi ea a fost foarte clara ca daca se va casatori vreodata nu va purta rochie de mireasa. Imaginea imi persista in minte; e asa de frumoasa…parul ei roscat-aprins ii curge in valuri pe umerii acoperiti cu niste bretelute foarte subtiri. Rochia este de un alb imaculat, simpla, stransa pe talia ei perfecta si se continua dreapta pana la pamant. Un vis…asa de frumos si de real incat nici toata berea bauta in seara asta n-are importanta;sunt mai treaz decat niciodata. Sora mea mi-a deschis ochii.

Eva P.O.V
Am facut ochii mari la fel ca si Ethan si am incercat sa-mi imaginez cum ar fi. Eva+sotie=dezastru. Dar poate ca…ar fi o alta viata. Eu si sotul eu locuind singuri intr-o casa mica undeva langa un lac si cu flori la fereastra. Desi cred ca ne-ar invada albinele. Si tantarii. E o viziune frumoasa, o fetita cu parul blond si drept apare si imi zambeste de la fereastra. Obrajii ei sunt imbujorati, iar datorita zambetului larg I se vad toti dintisorii aceia mici. Langa ea mai apare si un baietel cu parul negru si cret. O ia pe dupa gat pe sora lui si o priveste, apoi se intoarce catre mine. Ambii copii au ochii albastri iar fetele le stralucesc de bucurie. De undeva din spate apare Ethan si ma cuprinde de dupa mijloc. In jurul ochilor sai incep sa se observe cateva riduri.
Cum ar fi, oare?
Am incercat sa ma dezmeticesc si iata o imagine nu tocmai placuta: Anna cu expresia ei furioasa privindu-ne insistent cand pe mine, cand pe Ethan.
-Oh, renunt! Zise ea dupa alte cateva clipe. Se duse sa achite nota de plata in timp ce noi ne pregateam de plecare. Ethan avea o expresie visatoare. Se gandea la acelasi lucru ca si mine?

Tot drumul pana acasa l-am tinut de mana pe Ethan si am privit pe fereastra masinii. Soarele incepea sa rasara si dadea un spectacol nemaipomenit pe cer. Nuantele de roz si portocaliu se impleteau cu negrul noptii care disparea treptat, lasand loc azuriului deschis al diminetii. Am privit fascinata cum soarele se trezeste si se inalta, cum razele sale calde ma invaluie si cum se joaca in parul iubitului meu creind reflexii aramii stralucitoare. El privea fix undeva unde eu nu puteam patrunde; chiar daca ma strangea de mana, parea ca nu mai este langa mine. Valerie m-a privit de cateva ori dar nu a spus nimic.

Cu mintea limpede de-acum, am coborat din masina si am mers fara sa vorbesc cu nimeni catre camera mea. Ajunsa acolo, am privit dezorientata cum soarele lumina fiecare colt al incaperii si ii dadea o stralucire aurie.
Am mers cu pasi mici spre baie, privind in gol. Privind in gol m-am dezbracat, am intrat in dus la fel si abia cand am simtit apa mult prea fierbinte pe pielea mea am realizat ca nu eram hotarata. Il iubeam pe Ethan, dar nu eram pregatita sa fac pasul. Voiam sa traiesc, voiam sa fiu salbatica, voiam sa fiu normala. Nu am primit niciodata biletele in liceu si chiar daca ocheade imi aruncau toti baietii, nu am flirtat cu nimeni, regret ca nu am trait o dragoste adolescentina. Si asta poate ca numai din cauza mea. Fusesem aroganta.

Eram sigura de Ethan; ma iubea, stiam sigur ca ar fi chiar dupa juramant: “pana ce moartea ne va desparti”. Dar nu voiam asta. Imi doream sa calatoresc, sa fiu singura, in fiecare noapte in alt oras, in fiecare noapte o alta aventura. Voiam sa conduc, sa gandesc, sa ma las prada sentimentelor, sa fiu o persoana diferita si nimeni sa nu ma acuze de falsitate.
Voiam romantism, un poet francez, poate, care sa ma trezeasca dimineata si sa ma duca pe malul marii, sa fim impresurati de petale de trandafir si sa ne iubim.
Voiam sa parasesc si sa fiu parasita, sa sufar din dragoste, sa ma indragostesc din nou si  sa nu duc grija zilei de maine.
Voiam sa merg cu gasca in camping si sa ne trezim la miezul noptii sa ne giugiulim.
Voiam o viata pe care n-am avut-o. Si nici n-as fi putut-o avea.

Dar mai intai voiam sa-i vorbesc mamei. Sa o las sa-mi spuna tot ce-I trece prin cap, sa arunce cu oala de supa dupa mine, sa ma jigneasca cum intotdeauna a facut-o. Mi-ar spune oare asta, dupa atatia ani, sau mi-ar spune ca ma iubeste?

Apa calda imi relaxa corpul, imi limpezea mintea, cotea tot alcoolul din mine si imi dadea certitudinea ca asta e ceea ce imi doresc. Picaturile se impleteau cu lacrimile de pe obrajii mei reci. Nu voiam sa-l parasesc pe Ethan, era viata mea. La ce m-as mai intoarce dup ace voi realize ce-mi doresc? Mi-ar spune Amanda ca este dezamagita si ma va izgoni, in timp ce  fiul sau se saruta pe veranda cu o alta femeie, sau ma va primi inapoica pe fiica ratacitoare.

Mai grea era sa decide daca relatia cu Ethan ar tebui incheiata, sau daca ar fi in regula doar o pauza. Probabil a doua varianta ar fi mai putin dureroasa pentru amandoi si ne-ar ajuta sa ne dam seama ce simtim cu adevarat.

Am iesit din dus si m-am uscat incet si cu grija fara sa ma gandesc la ce fac. Dupa 10 minute, timp in care eu mi-am uscat parul, am realizat ca din oglinda ma priveau ochii reci, verzi si inexpresivi ai fetei cu par nisipiu. Doar ca acum nu mai era nicio alta fata. Eram eu, singura diferenta fiind doar ochii. Cand am incercad sa privesc mai bine, am realizat ca inca nu eram complet treaza. In oglinda era reflexia unei Eva naturala, putin mahmura si nehotarata.
Nu asta eram eu! Nu asta era femeia puternica si independenta care imi dorisem mereu sa fiu.

Cu pasi nesiguri, m-am indreptat catre patul din camera mea. M-am rasucit de nenumarate ori cantarind situatia si gandindu-ma daca e doar un moft sau chiar asta trebuie sa fac. Privind cearsaful moale si mov si urmarind cu degetul modelele complicate si la fel de incurcate ca si gandurile mele, am reusit sa adorm.
 ..........................................................................
Asta e tot ce am putut scoate momentan de la mine. Saptamanile astea abia am timp sa respir cu toate testele initiale.
Va pup si sper sa nu va uparati daca postarile vor fi mai scurte (examene:(()

5 comments:

Law said...

faain:X
ma bucur ca ai postat:D
cam naspa situatia lor...

♥MIM said...

Superb<3

Suflet de curva said...

si o fraza conteaza, asa ca... nu conteaza cat scrii...ci ca scrii

Stephany said...

Hei ! Am revenit asa cum am promis , si am reinceput sa citesc ficul .


Eu una tot nu pot sa o inteleg pe deplin ficul si chestia cu oglinda , insa sper ca ma voi lamuri pana la urma ! :)

KittygoesFoxy said...

Ma bucur sa te regasesc printre cititorii mei.
Fic-ul este unul fantasy, asa ca oglinda&co nu sunt tocmai normale. Oricum, nici macar pana in prezent n-am dezvaluit ce e cu ea. O sa ma tradez singura spunand ca veti afla atunci cand va veti astepta mai putin.