Friday, August 5, 2011

Capitolul 2-Sophia si...dupa

Soneria ne-a facut atente, iar in scurt timp Dakota, menajera, ne anunta ca a venit musafirul.
La usa era o adorabila fetita cu bucle castanii si pistrui pe amandoi obrajii. Nu avea acea frumusete izbitoare care caracteriza familia Kennedy si pe mine, dar nasul putin carn, silueta micuta si ochii aceia mari creeau un efect de dragalasenie absoluta.
Coborara si ceilalti somnorosi, Anna si Ethan in intampinrea noii-venite. Anna arata bine, se trezise de mai mult timp dupa cum am banuit dar iubitul meu…abia putea tine ochii deschisi.
Cu toate ca dormisera pana tarziu, cei doi aratau dichisiti.Anna avea o rochita neagra foarte scurta si un tricou alb, iar Ethan era…ei bine, cat de dichisit poate fi un baiat ca el.

-Bine ai venit, draga Sophia, zise Amanda. Sper ca ploaia nu ti-a incomodat calatoria.
-Multumesc foarte mult, dar imi place ploaia asa ca nu mi-a creeat niciun fel de discomfort.
Am ramas tablou la auzul vocii aceleia ca de clopotel, atat de necoapta si dulce. M-am uitat in jur si am observat mutra lui Valerie. Mi-a venit sa rad, dar am realizat ca si eu aratam la fel. Ma uitai si la Ethan. Arata adorabil. Parul ii statea in toate directiile, ca in fiecare dimineata, ochii erau pe jumatate inchisi iar uimirea de pe fata lui intregea imaginea. Val si cu mine nu ne-am mai putut abtine si am dat drumul hohotelor de ras.

-Hm-hm. Amanda arata pe jumatate ca si cum ar fi fost la priveghiul unui prieten drag si pe jumatate ca si cum se abtinea sa nu izbucneasca si ea in ras.
-Scuza-i draga mea, continua ea amabila. Isi folosesc libertatea intr-un mod…dar fu intrerupta de exclamatia indignata a lui Ethan
-Libertate???Mama, am 24 de ani iar Valerie si Evanna au 26. Am zambit. Nu mi-a mai spus tot numele de cand am hotarat sa fim impreuna.
-Of, ma dau batuta spuse Amanda zambind. Sophia, ei sunt copiii mei. Nu sunt foarte politicosi, dar…cred ca va veti intelege.

Am facut cunostinta si apoi, printre saluturi si bun-venituri m-am strecurat in camera mea fara sa ma observe nimeni. Inafara de Val, desigur. M-a privit pentru numai o secunda si mi-a dat de inteles ca vine si ea imediat.
Ajunsa in dormitor, habar n-aveam ce cautam aici. Am asteptat-o pe Val uitandu-ma pe fereastra. Norii aceia amenintatori din timpul diminetii nu mai erau; un ger gri-albastrui le luase locul. Am privit fascinata cum ploaia isi dadea duhul-cel putin pentru azi. Incepusem sa ma pierd in marea cerului, cand un sarut pe cap ma itrerupse. Era sa-i dau una lui Valerie si sa-i spun ca nu e momentul pentru glume, dar am observat ca ajunsese in fata mea.

-Baaaw, zise Ethan imbratisandu-ma. Val mi-a zis ca nu ai o zi prea buna si m-am gandit sa te inveselesc. Brusc am uitat motivul ingrijorarii mele si l-am sarutat pasional. Pentru ce ma ingrijorasem toata ziua? Doar niste nori idioti? Cateodata nici eu nu ma inteleg.
Prietena mea ne privea amuzata dar cu o uriasa afectiune. O afectiune care nu isi facea aparitia decat daca eram singure.

-Haideti sa coboram pentru ceai, zise ea. Sophia trebuie sa fie flamanda. Mama ar fi trebuit sa-si dea seama ca unii mai iau si pranzul.

Amanda isi incepuse deja treaba. In sufragerie se alfla o noua Sophia Bledel. Aerul aristocratic deja isi facuse aparitia. Era imbracata intr-o superba rochita din brocart mov, buclele erau aranjate si sustinute cu o bentita si isi arata dintii catre toata lumea.
-Asa, drag mea, zicea Amanda. Trge umerii in spate si ocupa-te si de zambet. Nu trebuie sa iti expui dintii prin ranjetul acela, arata-ne un zambet distins!
-Biata fetita, soptii eu catre Val. Cand ma gandesc ca si noi am trecut prin asta…
-Ce tot trancanesti acolo, Evanna Johnson? zise perfectionista noastra mama.
-Nimic, draga Amanda, zisei dulce, apoi cu un zambet dinala de milioane si cu o gratie pentru care m-ar invidia si Natalie Portman ma asezai pe canapea. Ethan ma privea ca traznit in timp ce se aseza alaturi de mine.
 -Perfect! radie “mama” la fel de uimita ca si iubitul meu. Poti lua exemplu de la verisoara ta mai mare, Sophia. Uite ce inseamna eleganta.

Anna, sora noastra mai mica isi facu si ea aparitia cu un mers lin si gratios care o facu pe Amanda sa-si aleaga un nou exemplu pentru experimentul sau. Fata asta e…putin diferita de noi. Banuiesc ca si din cauza varstei nu si-a prea petrecut timpul liber cu noi, a preferat sa stea cu Amanda. Anna e de treaba, in felul ei. Politicoasa, niciodata nu m-a privit ca pe o intrusa in familia ei, ba chiar ne-am inteles bine in primii ani. Cu trecerea timpului insa, a devenit mai retrasa. Ochii ei albastri dar diferiti de ai mei ii spuneau clar sa nu te apropii prea mult. Nici nu m-am deranjat; si nici fratele si sora sa. M-au preferat pe mine, visatoare, naiva, neastamparata in locul surorii lor, realista, rece, prea cuminte pentru un copil-chiar si pentru unul model.

In timp ce reflectam la calitatile si defectele Annei, o durere de spate si-a facut loc catre mine. Cred si eu, stateam de parca mi-ar fi bagat cineva un bat in fund. Usor de tot, aproape imperceptibil m-am lasat in bratele lui Ethan, dar Amanda-uf, maica-sa trebuia s-o numeasca Samantha-mi-a daruit o privire cu mii de cutite in ea. Stiind ca singurul motiv pentru asta era Sophia, mi-am luat iubitul de mana si am iesit pe terasa.

-Auzi, zise el…
-Da sa stii ca aud din ’85  am spus sarcastica
-Bine, bine zambi Ethan.Ma gandeam sa…iesim.N-am mai scapat de privirile mamei de o gramada de timp. M-am plictisit rau de tot de rutina asta idioata. Noroc cu Val si tata care s-a-nsurat cu afacerile ca de nu erau ei, te luam si fugeam de mult.
-Daca te-ar auzi Amanda…am ras in timp ce-mi scoteam o tigara. Stai linistit, am meditat eu cu voce tare, am un sentiment ca totul se va schimba.

Stateam in bratele lui si priveam amandoi cum amurgul isi facea aparitia. Priveam fumul de tigara ce-mi amintea interminabil de gandurile incetosate pe care le nutream cateodata…iar alteori, viata curgea atat de usor si-mi doream sa nu se mai termine.

   * * *

Stateam alaturi de Valerie cu laptopul in brate si incercam sa termin nenorocitul ala de program-era un fel de slujba-trebuia sa compun discursuri importante, sau sa traduc texte importante…sa fac ceva ce se termina in “important”.
Val era la fel de lenesa ca si mine, dar inteligenta fiind o chestie de care niciuna nu ducea lipsa, ne-a bucurat aceasta slujba. Banii erau o nimica toata, dar placerea era ca nu traiam degeaba, ca nu faceam umbra pamantului.

-La naiba cu proiectul lor! Ma pricep la portugheza, dar sa compui un speech in limba asta e una din cele mai plictisitoare chestii.
Valerie facea misto de mineee…Ea avea un discurs de tradus din engleza in romana si nici acum nu il terminase.
-Doamne Sfinte! Am zis eu in timp ce tastam ultimele fraze. Tot nu ai terminat ala?Isi ridica privirea si un ranjet aparu pe fata ei.
-Oh, am terminat de mult dar esti tare haioasa cand te plangi. Am deschis gura sa-i raspund insa am fost intrerupta:
-Pisicutele mele se cearta? Era Ethan intr-un prosop si cu parul ud. Probabil voia sa-mi provoace infarct.Val isi dadu ochii peste cap.
-Nu ne certam, discutam pe marginea nenorocitelor de proiecte pe care trebuie sa le facem.

Dar Ethan nu o mai asculta. Ma privea intr-un fel in care ma mai privise numai cand eram singuri in dormitorul lui.

Ethan P.O.V.

Valerie bolborosea ceva despre proiecte nenorocite, dar eu nu mai eram atent la ea. O priveam pe Eva si erm mandru ca era a mea. Imbracata intr-o camasa alba si niste pantaloni bleumarin care ii scoteau formele perfecte in evidenta, ma facea sa ma gandesc la chestii pentru care mama m-ar fi spanzurat. Hehe, ce noroc ca nu-mi putea afla gandurile.

Eva ma privea si ea de parca am fi fost singuri pe pamant.. Vedeam dorinta in ochii ei de albastrul acela infinit, dorinta care probabil se vedea si in ai mei, tot albastri. Cat de mandru eram ca ne potrivim!
M-am apropiat usor de ea, privind-o in ochi. M-am bucurat ca nu era nicio urma de ezitare in ei si am luat-o de mana. Am tras-o zambind catre camera mea, lasand-o  pe Val in urma. Avea un zambet superior, dar i se putea citi cu usurinta fericirea.
Am intrat in dormitorul meu tinandu-ne de mana. Stiam ca gandurile Evei erau…cuminti. Niciodata nu isi facea iluzii d-alea scarboase cum au unii. La ea era doar iubirea pentru mine si faptul ca prin unirea noastra o faceam mai puternica.

Mi-am indreptat usor fata catre a ei si am sarutat-o usor. Nu si-a dorit sa ma opresc, de asta eram sigur. Mi-a tras capul mai aproape de al ei, si-a incurcat degetele prinre suvitele mele de par si m-a sarutat cu mare pasiune. Am tras-o usor spre pat, stand in fata ei, dar ea s-a opus. Hmm se pare ca de data asta voia control.

-Bine, controleaza-ma! I-am raspuns zambind. Sunt numai al tau.
A zambit si ea si a inceput sa-mi desfaca nasturii de la camasa, unul cate unul. Am sarutat-o pe gat in timp ce ii aruncam camasa si ii desfaceam sutienul. Ce a urmat au fost clipe superbe. Doar atat,  restul e pierdut in ceata. Nu prea gandeam in momente dinalea.

Eva P.O.V.

M-am trezit mangaiata de razele soarelui-ciudat,patul meu nu era orientat spre fereastra; dar mi-am amintit de noaptea trecuta. Desi nu a fost prima petrecuta cu Ethan, fusese cea mai frumoasa. Ma intoarsei usor spre el, sperand sa nu-l trezesc. Fata lui era adorabila: parul ii era ciufulit in toate directiile si avea o expresie ingereasca-specifica somnului. Pacat ca treaz o afisa, special pentru mama lui, pe cea draceasca. Era superb si cu aceea, dar asa…in momentul acela, mi-a trecut prin tartacuta “ideea”: sa-i fac o poza. Am luat telefonul lui de pe noptiera si blitzul acela nenorocit mi-a trezit motivul de admiratie.

-La naiba! Am mormait in timp ce Ethan incerca sa-si deschida ochii. Nereusind prea bine,asputea zice. Am  profitat de momentul nepretuit si i-am surprins moaca obosita in alte cateva imagini.

Cand a reusit sa-si deschida ochii, eu deja facusem un folder cu pozele respective si le trimisesem la mine in telefon. M-a privit ca pe o zeita, ceea ce m-a facut sa ma simt mandra de mine, dar mai important, o privire ca aia si-mi era de ajuns sa ma simt iubita.

Am zambit si i-am dat un sarut pasional, dar scurt de “buna dimineata”, cand un ciocanit in usa ne-a intrerupt. Nici macar nu a asteptat sa-i raspundem ca Dakota, menajera, a intrat cu o tava si niste cafea in maini. Arata ca si cum ar fi castigat la loterie. Ups, am gandit eu putin prea tarziu, pentru ca fata pleca din camera cu obrajii arzand. Ciudat, nu i-a fost rusine cand a dat buzna peste noi.

-Menajerele astea sunt ca niste vulpi, zise Ethan ca un raspuns la gandurile mele.
-Putin imi pasa.am raspuns razand. Si asa era. Toata lumea din casa stia ca noi doi suntem impreuna asa ca ma durea-n cot.

Asaaa, eu ce fac acum? Sa ies asa dezbracata pe hol pana in camera mea? Putin probabil. Nu voiam sa fiu vazuta de toti locatarii casei in toata splendoarea. Desi habar n-am ce-ar cauta la etaj, unde locuiam doar noi si Val. Ma rog, eu nu ies asa de aici.
I-am zis si lui Ethan de uriasa problema ce se ivise. El, desi cu o fata de ziceai ca-i mahmur, s-a dovedit a fi mai treaz decat mine. S-a dus tinta catre telefon si a sunat-o pe Valerie sa-mi aduca un halat de la ea. Se imbraca si el repede. Pe la jumatatea procesului l-am oprit. Voiam sa-i admir abdomenul perfect…sculpturalitatea aceea care imi dadea fiori…

Dar am fost intrerupta de un alt ciocanit la usa. De data aceasta era difetrit:lenes si cu un zgomot abia imperceptibil.
-Valerie…am spus amandoi intr-un glas. Cea numita intra gratios in camera cu un halat negru din matase pe mana. Si ea era imbracata cun halat identic aceluia adus mie.

-‘Neatza dragilor! Spuse ea dulce. Ne vedem la micul dejun. Iesi ca prin transa, lasandu-ne ca la dentist. Era chiaaar somnoroasa.

Am tras halatul pe mine si am fugit catre camera mea. Ajunsa in fata dulapului, mi-am ales o tinuta cumparata de Amanda:o rochie lunga si vaporoasa stransa cu o curea lata in talie. Stiind ca ploaia isi va face si azi simtita prezenta mi-am luat si un cardigan descheiat pe deasupra. Mi-am lasat parul sa “curga” pe spate-asa ii placea lui Ethan. Se pare ca voi mltumi pe toata lumea azi.
M-am indreptat catre uriasa mea oglinda sa vad rezultatul, dar cand am ajuns in fata ei…
.......................................................................................
So, here's the 2nd chapter! Sper sa va placa scurta perspectiva a lui Ethan. Stiu ca treaba cu "serviciul" e trasa de par, dar nu mi-a venit nimic altceva in minte. Sper ca acest capitol sa fie la fel de bine-primit ca si primul, comentati si va multumesc pentru sustinere!
Imi place melodia asta foarte mult. Gandurile lui Ethan catre Eva.
                                                      

3 comments:

Law said...

'dar cand am ajuns in fata ei..'
ce e??ce vede??iti place sa ne chinui,huh?:))
oricum...ei doi sunt draguti ca cuplu.
Next-ul mai repede:>:D

Antonia said...

si cand a ajuns in fata ei......???? Stefyyyyyyyyyyy, nu face asta cu mine......

apropo, cand postezi un nou capitol, te rog, lasa-mi si mie un mesaj pe mess :*

pupici si ai grija de tine :X

stephany said...

NUUUUU!!!!!!!!!!!!!!!! M-ai lasat asa ...... Cum voi mai dormi la noapte ?
Oricum , spor la scris . Si sa ne dai nextul cat mai curand !
XOXO Stephany