Personaje

Am sa va rog sa ignorati culoarea ochilor. Nu ma pricep la editat poze, asa ca am preferat sa le pastrez asa cum sunt.Deci...
(later edit-am schimbat-o pe Eva, cea noua se potriveste mai bine viziunii mele de femeie vesela, dar puternica; sper.)
2nd later edit: am schimbat-o din nou pe Eva, dupa votul vostru:

...aici, Valerie Kennedy

...aici, Ethan Kennedy

aici, Anna Kennedy

aici, Sophia Bledel

...Amanda Kennedy

...Daniel Kennedy

si menajera, Dakota:D

Noile personaje:

 

Aici sunt personajele. Voi mai aduga altele pe masura ce vor aparea.

Daca aveti vreo adaugire, critica, nu ezitati sa-mi spuneti!

Capitolul 2-Sophia si...dupa

Soneria ne-a facut atente, iar in scurt timp Dakota, menajera, ne anunta ca a venit musafirul.

La usa era o adorabila fetita cu bucle castanii si pistrui pe amandoi obrajii. Nu avea acea frumusete izbitoare care caracteriza familia Kennedy si pe mine, dar nasul putin carn, silueta micuta si ochii aceia mari creeau un efect de dragalasenie absoluta.

Coborara si ceilalti somnorosi, Anna si Ethan in intampinrea noii-venite. Anna arata bine, se trezise de mai mult timp dupa cum am banuit dar iubitul meu…abia putea tine ochii deschisi.

Cu toate ca dormisera pana tarziu, cei doi aratau dichisiti.Anna avea o rochita neagra foarte scurta si un tricou alb, iar Ethan era…ei bine, cat de dichisit poate fi un baiat ca el.

-Bine ai venit, draga Sophia, zise Amanda. Sper ca ploaia nu ti-a incomodat calatoria.

-Multumesc foarte mult, dar imi place ploaia asa ca nu mi-a creeat niciun fel de discomfort.

Am ramas tablou la auzul vocii aceleia ca de clopotel, atat de necoapta si dulce. M-am uitat in jur si am observat mutra lui Valerie. Mi-a venit sa rad, dar am realizat ca si eu aratam la fel. Ma uitai si la Ethan. Arata adorabil. Parul ii statea in toate directiile, ca in fiecare dimineata, ochii erau pe jumatate inchisi iar uimirea de pe fata lui intregea imaginea. Val si cu mine nu ne-am mai putut abtine si am dat drumul hohotelor de ras.

-Hm-hm. Amanda arata pe jumatate ca si cum ar fi fost la priveghiul unui prieten drag si pe jumatate ca si cum se abtinea sa nu izbucneasca si ea in ras.

-Scuza-i draga mea, continua ea amabila. Isi folosesc libertatea intr-un mod…dar fu intrerupta de exclamatia indignata a lui Ethan

-Libertate???Mama, am 24 de ani iar Valerie si Evanna au 26. Am zambit. Nu mi-a mai spus tot numele de cand am hotarat sa fim impreuna.

-Of, ma dau batuta spuse Amanda zambind. Sophia, ei sunt copiii mei. Nu sunt foarte politicosi, dar…cred ca va veti intelege.

Am facut cunostinta si apoi, printre saluturi si bun-venituri m-am strecurat in camera mea fara sa ma observe nimeni. Inafara de Val, desigur. M-a privit pentru numai o secunda si mi-a dat de inteles ca vine si ea imediat.

Ajunsa in dormitor, habar n-aveam ce cautam aici. Am asteptat-o pe Val uitandu-ma pe fereastra. Norii aceia amenintatori din timpul diminetii nu mai erau; un ger gri-albastrui le luase locul. Am privit fascinata cum ploaia isi dadea duhul-cel putin pentru azi. Incepusem sa ma pierd in marea cerului, cand un sarut pe cap ma itrerupse. Era sa-i dau una lui Valerie si sa-i spun ca nu e momentul pentru glume, dar am observat ca ajunsese in fata mea.

-Baaaw, zise Ethan imbratisandu-ma. Val mi-a zis ca nu ai o zi prea buna si m-am gandit sa te inveselesc. Brusc am uitat motivul ingrijorarii mele si l-am sarutat pasional. Pentru ce ma ingrijorasem toata ziua? Doar niste nori idioti? Cateodata nici eu nu ma inteleg.

Prietena mea ne privea amuzata dar cu o uriasa afectiune. O afectiune care nu isi facea aparitia decat daca eram singure.

-Haideti sa coboram pentru ceai, zise ea. Sophia trebuie sa fie flamanda. Mama ar fi trebuit sa-si dea seama ca unii mai iau si pranzul.

Amanda isi incepuse deja treaba. In sufragerie se alfla o noua Sophia Bledel. Aerul aristocratic deja isi facuse aparitia. Era imbracata intr-o superba rochita din brocart mov, buclele erau aranjate si sustinute cu o bentita si isi arata dintii catre toata lumea.

-Asa, drag mea, zicea Amanda. Trge umerii in spate si ocupa-te si de zambet. Nu trebuie sa iti expui dintii prin ranjetul acela, arata-ne un zambet distins!

-Biata fetita, soptii eu catre Val. Cand ma gandesc ca si noi am trecut prin asta…

-Ce tot trancanesti acolo, Evanna Johnson? zise perfectionista noastra mama.

-Nimic, draga Amanda, zisei dulce, apoi cu un zambet dinala de milioane si cu o gratie pentru care m-ar invidia si Natalie Portman ma asezai pe canapea. Ethan ma privea ca traznit in timp ce se aseza alaturi de mine.

 -Perfect! radie “mama” la fel de uimita ca si iubitul meu. Poti lua exemplu de la verisoara ta mai mare, Sophia. Uite ce inseamna eleganta.

Anna, sora noastra mai mica isi facu si ea aparitia cu un mers lin si gratios care o facu pe Amanda sa-si aleaga un nou exemplu pentru experimentul sau. Fata asta e…putin diferita de noi. Banuiesc ca si din cauza varstei nu si-a prea petrecut timpul liber cu noi, a preferat sa stea cu Amanda. Anna e de treaba, in felul ei. Politicoasa, niciodata nu m-a privit ca pe o intrusa in familia ei, ba chiar ne-am inteles bine in primii ani. Cu trecerea timpului insa, a devenit mai retrasa. Ochii ei albastri dar diferiti de ai mei ii spuneau clar sa nu te apropii prea mult. Nici nu m-am deranjat; si nici fratele si sora sa. M-au preferat pe mine, visatoare, naiva, neastamparata in locul surorii lor, realista, rece, prea cuminte pentru un copil-chiar si pentru unul model.

In timp ce reflectam la calitatile si defectele Annei, o durere de spate si-a facut loc catre mine. Cred si eu, stateam de parca mi-ar fi bagat cineva un bat in fund. Usor de tot, aproape imperceptibil m-am lasat in bratele lui Ethan, dar Amanda-uf, maica-sa trebuia s-o numeasca Samantha-mi-a daruit o privire cu mii de cutite in ea. Stiind ca singurul motiv pentru asta era Sophia, mi-am luat iubitul de mana si am iesit pe terasa.

-Auzi, zise el…

-Da sa stii ca aud din ’85  am spus sarcastica

-Bine, bine zambi Ethan.Ma gandeam sa…iesim.N-am mai scapat de privirile mamei de o gramada de timp. M-am plictisit rau de tot de rutina asta idioata. Noroc cu Val si tata care s-a-nsurat cu afacerile ca de nu erau ei, te luam si fugeam de mult.

-Daca te-ar auzi Amanda…am ras in timp ce-mi scoteam o tigara. Stai linistit, am meditat eu cu voce tare, am un sentiment ca totul se va schimba.

Stateam in bratele lui si priveam amandoi cum amurgul isi facea aparitia. Priveam fumul de tigara ce-mi amintea interminabil de gandurile incetosate pe care le nutream cateodata…iar alteori, viata curgea atat de usor si-mi doream sa nu se mai termine.

   * * *

Stateam alaturi de Valerie cu laptopul in brate si incercam sa termin nenorocitul ala de program-era un fel de slujba-trebuia sa compun discursuri importante, sau sa traduc texte importante…sa fac ceva ce se termina in “important”.

Val era la fel de lenesa ca si mine, dar inteligenta fiind o chestie de care niciuna nu ducea lipsa, ne-a bucurat aceasta slujba. Banii erau o nimica toata, dar placerea era ca nu traiam degeaba, ca nu faceam umbra pamantului.

-La naiba cu proiectul lor! Ma pricep la portugheza, dar sa compui un speech in limba asta e una din cele mai plictisitoare chestii.

Valerie facea misto de mineee…Ea avea un discurs de tradus din engleza in romana si nici acum nu il terminase.

-Doamne Sfinte! Am zis eu in timp ce tastam ultimele fraze. Tot nu ai terminat ala?Isi ridica privirea si un ranjet aparu pe fata ei.

-Oh, am terminat de mult dar esti tare haioasa cand te plangi. Am deschis gura sa-i raspund insa am fost intrerupta:

-Pisicutele mele se cearta? Era Ethan intr-un prosop si cu parul ud. Probabil voia sa-mi provoace infarct.Val isi dadu ochii peste cap.

-Nu ne certam, discutam pe marginea nenorocitelor de proiecte pe care trebuie sa le facem.

Dar Ethan nu o mai asculta. Ma privea intr-un fel in care ma mai privise numai cand eram singuri in dormitorul lui.

Ethan P.O.V.

Valerie bolborosea ceva despre proiecte nenorocite, dar eu nu mai eram atent la ea. O priveam pe Eva si erm mandru ca era a mea. Imbracata intr-o camasa alba si niste pantaloni bleumarin care ii scoteau formele perfecte in evidenta, ma facea sa ma gandesc la chestii pentru care mama m-ar fi spanzurat. Hehe, ce noroc ca nu-mi putea afla gandurile.

Eva ma privea si ea de parca am fi fost singuri pe pamant.. Vedeam dorinta in ochii ei de albastrul acela infinit, dorinta care probabil se vedea si in ai mei, tot albastri. Cat de mandru eram ca ne potrivim!

M-am apropiat usor de ea, privind-o in ochi. M-am bucurat ca nu era nicio urma de ezitare in ei si am luat-o de mana. Am tras-o zambind catre camera mea, lasand-o  pe Val in urma. Avea un zambet superior, dar i se putea citi cu usurinta fericirea.

Am intrat in dormitorul meu tinandu-ne de mana. Stiam ca gandurile Evei erau…cuminti. Niciodata nu isi facea iluzii d-alea scarboase cum au unii. La ea era doar iubirea pentru mine si faptul ca prin unirea noastra o faceam mai puternica.

Mi-am indreptat usor fata catre a ei si am sarutat-o usor. Nu si-a dorit sa ma opresc, de asta eram sigur. Mi-a tras capul mai aproape de al ei, si-a incurcat degetele prinre suvitele mele de par si m-a sarutat cu mare pasiune. Am tras-o usor spre pat, stand in fata ei, dar ea s-a opus. Hmm se pare ca de data asta voia control.

-Bine, controleaza-ma! I-am raspuns zambind. Sunt numai al tau.

A zambit si ea si a inceput sa-mi desfaca nasturii de la camasa, unul cate unul. Am sarutat-o pe gat in timp ce ii aruncam camasa si ii desfaceam sutienul. Ce a urmat au fost clipe superbe. Doar atat,  restul e pierdut in ceata. Nu prea gandeam in momente dinalea.

Eva P.O.V.

M-am trezit mangaiata de razele soarelui-ciudat,patul meu nu era orientat spre fereastra; dar mi-am amintit de noaptea trecuta. Desi nu a fost prima petrecuta cu Ethan, fusese cea mai frumoasa. Ma intoarsei usor spre el, sperand sa nu-l trezesc. Fata lui era adorabila: parul ii era ciufulit in toate directiile si avea o expresie ingereasca-specifica somnului. Pacat ca treaz o afisa, special pentru mama lui, pe cea draceasca. Era superb si cu aceea, dar asa…in momentul acela, mi-a trecut prin tartacuta “ideea”: sa-i fac o poza. Am luat telefonul lui de pe noptiera si blitzul acela nenorocit mi-a trezit motivul de admiratie.

-La naiba! Am mormait in timp ce Ethan incerca sa-si deschida ochii. Nereusind prea bine,asputea zice. Am  profitat de momentul nepretuit si i-am surprins moaca obosita in alte cateva imagini.

Cand a reusit sa-si deschida ochii, eu deja facusem un folder cu pozele respective si le trimisesem la mine in telefon. M-a privit ca pe o zeita, ceea ce m-a facut sa ma simt mandra de mine, dar mai important, o privire ca aia si-mi era de ajuns sa ma simt iubita.

Am zambit si i-am dat un sarut pasional, dar scurt de “buna dimineata”, cand un ciocanit in usa ne-a intrerupt. Nici macar nu a asteptat sa-i raspundem ca Dakota, menajera, a intrat cu o tava si niste cafea in maini. Arata ca si cum ar fi castigat la loterie. Ups, am gandit eu putin prea tarziu, pentru ca fata pleca din camera cu obrajii arzand. Ciudat, nu i-a fost rusine cand a dat buzna peste noi.

-Menajerele astea sunt ca niste vulpi, zise Ethan ca un raspuns la gandurile mele.

-Putin imi pasa.am raspuns razand. Si asa era. Toata lumea din casa stia ca noi doi suntem impreuna asa ca ma durea-n cot.

Asaaa, eu ce fac acum? Sa ies asa dezbracata pe hol pana in camera mea? Putin probabil. Nu voiam sa fiu vazuta de toti locatarii casei in toata splendoarea. Desi habar n-am ce-ar cauta la etaj, unde locuiam doar noi si Val. Ma rog, eu nu ies asa de aici.

I-am zis si lui Ethan de uriasa problema ce se ivise. El, desi cu o fata de ziceai ca-i mahmur, s-a dovedit a fi mai treaz decat mine. S-a dus tinta catre telefon si a sunat-o pe Valerie sa-mi aduca un halat de la ea. Se imbraca si el repede. Pe la jumatatea procesului l-am oprit. Voiam sa-i admir abdomenul perfect…sculpturalitatea aceea care imi dadea fiori…

Dar am fost intrerupta de un alt ciocanit la usa. De data aceasta era difetrit:lenes si cu un zgomot abia imperceptibil.

-Valerie…am spus amandoi intr-un glas. Cea numita intra gratios in camera cu un halat negru din matase pe mana. Si ea era imbracata cun halat identic aceluia adus mie.

-‘Neatza dragilor! Spuse ea dulce. Ne vedem la micul dejun. Iesi ca prin transa, lasandu-ne ca la dentist. Era chiaaar somnoroasa.

Am tras halatul pe mine si am fugit catre camera mea. Ajunsa in fata dulapului, mi-am ales o tinuta cumparata de Amanda:o rochie lunga si vaporoasa stransa cu o curea lata in talie. Stiind ca ploaia isi va face si azi simtita prezenta mi-am luat si un cardigan descheiat pe deasupra. Mi-am lasat parul sa “curga” pe spate-asa ii placea lui Ethan. Se pare ca voi mltumi pe toata lumea azi.

M-am indreptat catre uriasa mea oglinda sa vad rezultatul, dar cand am ajuns in fata ei…

.......................................................................................

So, here's the 2nd chapter! Sper sa va placa scurta perspectiva a lui Ethan. Stiu ca treaba cu "serviciul" e trasa de par, dar nu mi-a venit nimic altceva in minte. Sper ca acest capitol sa fie la fel de bine-primit ca si primul, comentati si va multumesc pentru sustinere!

Imi place melodia asta foarte mult. Gandurile lui Ethan catre Eva.

                                                      ‪

Capitolul 1-Amintiri

Eram in camera lui Ethan si asteptam sa se intoarca cu blestematul ala de pachet cu tigari. Ma simteam putin ciudat stiind ca din cauza mea s-a apucat de fumat, dar mandra pentru ca am fost si motivul maturizarii sale. Am zambit melancolica in timp ce lasam amintirile sa-mi invaluie mintea.

M-am nascut in iarna anului 1985. Desi am trait alaturi de parinti pot spune cu inima deschisa ca as fi preferat sa fiu orfana. Iata de ce: tatal meu lucra pana tarziu si il vedeam destul de rar.Mama a renuntat la locul sau de munca atunci cand a ramas insarcinata cu mine si a vrut sa-mi dea o educatie cum putini au parte. In incercarea ei de a ma face o domnisoara cum a fost si ea exagerarile si-au facut loc si ma batea din ce in ce mai des. Pe masura ce cresteam, deveneam baietoasa, rea, tocmai opusul a ceea ce isi dorea mama. Satula de criticile  si de mereu prezentele comparatii ale mamei, la varsta de 16 ani la inceputul vacantei de vara am fugit de acasa. Am hotarat sa ma angajez la un restaurant in londra, departe de mama si certurile continue. Am fost primita foarte bine datorita puterii mele de convingere si frumusetii mele. Am un par lung, de un negru mai intunecat decat noaptea,(cand am implinit 18 ani l-am vopsit rosu) ochii foarte, foarte albastri si o silueta de care sunt mandra.

La un momentdat, o doamna ce parea foarte bogata si cam de varsta mamei mele a inceput sa frecventeze restaurantul in care lucram. De fiecare data cand ma vedea o ciudata expresie de tristete i se citea pe chipul frumos si usor ridat. Am vazut-o numai singura, ceea ce m-a facut sa cred ca era vaduva. Spre marea mea surprindere, intr-o zi a aparut alaturi de un domn-sotul ei, am presupus-si trei copii: un baiat blond ce parea mai mic decat mine si doua  fete: una, cam de varsta mea, iar cealalta, cu mult mai mica. Doamna Kennedy-caci asa o chema, dupa cum am aflat mai tarziu, mi-a facut semn sa ma apropii. M-a rugat sa ma asez la masa alaturi de ei.

 -Multumesc foarte mult, doamna, dar sunt in timpul serviciului si nu ar fi prea frumos daca mi-as parasi postul.

Cu un zambet destul de retinut-dar tot zambet, ce naiba!-doamna a insistat sa ma asez si m-a asigurat ca nu vor fi probleme cu seful.

Cu putina timiditate dar si foarte intrigata de motivul pentru care eu,o biata chelnerita de 16 ani fusesem invitata sa stau la masa alaturi de cea ai bogata familie din oras, m-am asezat pe scaunul liber din stanga doamnei si mi-am permis sa ma uit mai atenta la membri familiei. Doamna Kennedy era blonda si avea ochii de un maro foarte cald;era frumoasa, desi cateva cearcane se vedeau pe tenul ei perfect machiat. Domnul Kennedy era un barbat diferit de sotia sa:el era foarte inalt,ea mignona.El brunet, ea blonda.El cu ochii verzi, iar ea, caprui.

Copiii nu semanau intre ei desi frumusetea era o trasatura definiorie pentru membri familiei din cate observasem.Baiatul, despre care atunci am aflat doar ca-l chema Ethan, era blond, cu tenul palid, fara pistrui si barbia ascutita. Era foarte timid, asa ca nu i-am putut afla decat numele. Sora lui cea mare avea parul de culoarea carameleului lichid, ochii erau caprui la fel ca ai mameii sale, catva pistrui pe nasul delicat si buzele pline si frumoase. Cea mica avea cam 10 ani, am presupus eu. Cu un par castaniu inchis, aproape brunet si ochii albastri ca si ai mei, se potrivea al naibii de bine in peisajul pe care il constituia familia Kennedy. Ce cautam eu acolo?

Atunci doamna m-a interrupt din reverie si a inceput un fel de…discurs…sau monolog?bleach!am incercat sa fiu atenta.

-Ma numesc Amanda Kennedy, iar el este sotul meu, Daniel. Iar copiii…si a inceput sa-I arate pe fiecare pe masura ce le pronunta numele:

-…Ethan,si arata spre baiatul blond care nu facu nico miscare, ci continua sa-si priveasca farfuria cu mare interes

…Valerie, iar fata cea mare imi darui un zambet.

…si Anna. Micuta ma privea cu mare interes in timp ce-mi facea vesela cu mana.

-Eu ma numesc Evanna Johnson si ma bucur sa va cunosc, am spus eu calma.Nu as vrea sa fiu nepoliticoasa, insa as putea afla motivul pentru care suntem la aceeasi masa?

Atunci doamna Kennedy a inceput sa-mi insire o multime de cuvinte pe care eram prea lenesa sa le ascult, dar din  care am inteles ca voiam sa ma…adopte. What the fuck?

-Pp-poftim? De ce vreti ca o fata ca mine sa locuiasca cu…dumneavoastra? Maama ce incercare patetica de a spune ce simt, ma gandii eu.

-N-ai vorbit cu nimeni in afara de cuvintele chelner-client. M-a facut sa ma gandesc ca poate nu ai familie…Dar mai bine spune-ne povestea ta.

Astfel am inceput sa le relatez cum ma trata mama, cum vroia sa faca din mine ceea ce nu eram si, cum, in sfarsit, am fugit de acasa.Trecusera 2 luni de atunci si nu era niciun indiciu ca eram cautata. De fapt, am reusit sa iau legatura cu tata in timp ce el era la serviciu si i-am zis ca sunt bine, ca ma poate vedea, daca vrea. Acasa n-am sa ma intorc.

Doamna Kennedy m-a privit cu un amestec de mila si dojana, dar nu spuse nimic. Dupa cateva minute de tacere si meditatie, mi-a spus ca va veni maine impreuna cu sotul sau sa ma ia.

-Doamna Kennedy, va multumesc pentru compatimire, dar nu as putea niciodata s a traiesc pe munca altcuiva.

-Nici sa nu aud, domnisoara! Vei creste alaturi de copiii nostri, spuse doamna in timp ce se ridica de la masa.Si sa nu-mi mai spui doamna Kennedy…nu sunt atat de batrana.De acum noi suntem Amanda si Daniel.Ne vedem maine, mai spuse si-mi strecura in palma o bancnota dubla fata de cat valora nota de plata.

De atunci am trait alaturi de ei. Am fost trimisa la scoala si am fost placuta de noua familie. Imi iubeau firea:vulcanica. Ma supar repede dar nu tine mult. Am devenit o femeie puternica si independenta careia nu-i este  frica de nou. Imi place ploaia, imi place sa lenevesc intreaga zi pe canapea, iar noaptea sa ies si sa petrec pana imi rup tocurile. Oriunde ies atrag toate privirile;fie ele masculine ori feminine. Amanda mi-a cultiva frumusetea asa ca iti e imposibil sa nu ma admiri daca ma intalnesti pe strada.

Am facut psihologia la indemnul Amandei. Cica mi se potriveste al naibii de bine. Nici eu nu stiu ce sa zic. Imi place sa-mi analizez propria persoana, dar sa ma fi angajat ca psiholog si sa ascult problemele stresatilor din Londra ar fi fost pura tortura. In timpul trecut de la terinarea liceului, m-am imprietenit cu Ethan, timidul si superbul baiat Kennedy. M-am inteles perfect cu el, chiar daca e cu doi ani mai mic decat mine. Este un tip misterios alaturi de care nu te poti plictisi. Isi impune punctul de vedere in fata oricarui nenorocit-nenorocit pentru ca i-a iesit in cale si cu greu mai poate scapa de logica baiatului asta. Imi mai place si pentru ca sunt printre singurele persoane care se pot lauda ca il cunosc pe Ethan Kennedy. La fel de misterioasa, i-am fost prietena si i-am modelat personalitatea dupa a mea. Nu suntem la fel- drace, semanam, dar suntem complet diferiti.

 In ziua in care a implinit douazeci de ani, la scurt timp dupa ce am terminat facultatea, mi-a marturisit ca ma iubeste. Eu, deloc romantica, si cu vreo cateva duzini de baieti refuzati pe motivul ca nu sunt la fel de buni ca si mine, i-am spus ca sentimentul e reciproc. Il iubeam,nu obsesiv, dar il puteam vedea usor ca pe un iubit.

Un ciocanit disperat in usa m-a trezit din visare. “Ethan”, am zambit eu in sinea mea mergand cu obisnuita lene catre usa. Am deschis; Ethan se afla in fata mea superb ca intotdeauna avand o usoara expresie de enervare pe fata.

-Smith ramasese fara tigari, spuse pe un ton sec. A trebuit sa merg pana am gasit alt chiosc disponibil la ora asta. Evaluandu-mi fata, zise ironic:ma gandeam ca ai adormit. La cearcanele alea, e de asteptat.

I-am dat la o parte parul rebel ce-i acoperea o parte din oachii aia superbi si i-am sters ironia de pe fata cu un sarut. Cand mi-am indepartat fata de a lui, nu mai era nimic care sa-i umbreasca frumusetea. Doar dragostea si o usoara ameteala adorabila i se mai citea pe chip.

--Ce ai facut cat am lipsit eu? Intreba Ethan.

M-am intors cu spatele la el si am mers incet spre fereastra. Negrul noptii ma fascina, ma calma, imi dadea putere. De asta aveam eu nevoie pentru a vorbi despre trecut.

-Ma gandeam la ce-a fost…cum eram si ce am devenit…multumita mamei tale.

Atunci incercarea mea patetica de a-mi expune sentimentele fu intrerupta de un planset. Nu venea din casa ci de undeva de afara. Mi-am ridicat privirea scrutand intunericul ce mi se desfasura in fata ochilor si am distins o silueta alba. Speriata, m-am uitat repede la Ethan, a carui expresie imi confirma ca si el o vazuse pe fata in alb. Cand am vrut sa ma uit mai bine, fata nu mai era.

-Ethan!Eva! se auzi o voce ascutita din josul scarilor-a Amandei, bineinteles.

-DA! Am raspuns noi la unison si am inceput sa alergam razand si dand uitarii pentru moment silueta ciudata.

Valerie si Anna erau deja in sufragerie, la fel si Daniel si sotia lui.

-Acum ca suntem toti aici, am o veste pentru voi, spuse Amanda senina. Nepoata mea si verisoara voastra, arata ea spre noi, se va muta aici. Mama sa a murit de 10 ani, iar tatal sau nu o mai poate intretine. Am convenit sa o crestem aici, alaturi de voi. Stim ca se va dezvolta mai mult decat excelent. Acum, se intoarse ea spre mine si Ethan, vreau sa imi faceti o favoare.

Am privit-o cu luare-aminte. Oare ce vroia de la noi?

Cu un zambet si putina severitate in glas, Amanda zise:

-Vreau ca voi doi sa nu fumati in prezenta ei. Este prea mica si nu vreau sa fie influentata de pe  acum

Doar atat? am zambit in sinea mea. Ma asteptam sa ne ceara sa plecam din casa pe motiv ca nu mai e spatiu, sau poate sa ne despartim ca vrea sa-l combine pe fie-su cu micuta…cum o cheama? O alta voce din mintea mea zise: duh, Eva! Sunt veri…ce minte mai ai si tu!

-Cum o cheama pe micuta? M-am trezit eu vorbind.

-Numele ei este  Sophia Bledel si are 14 ani. Maine  dimineata va pleca din Sunderland si va fi aici pe la orele pranzului. Vreau sa fiti treze, si ne privi pe mine si pe Val cu subinteles.

Eu si sus-numita mea prietena ne-am inabusit chiotele si am plecat spre dormitoarele noastre.

Asa deeeci. Vom avea o alta sora. Eu si Val nu eram foarte incantate de aceasta noua perspectiva din cauza antipatiei noastre pentru copiii mici. Dar avea paisprezece ani. Da, asa e, nu ne va da batai de cap. Poate doar Amandei, reflectam eu in timp ce mergeam spre dus. Apa fierbinte ma facu sa  uit de orice ganduri ma stapaneau-fie de curioase la adresa Sophiei, fie dragastoase la cea a lui Ethan.

Am avut grija sa-mi incui gandurile ca sa pot adormi repede si m-am bagat in pat. La ora 23:00. Wooow! Dimineata m-am trezit la o ora la care in mod normal sunt adancita in vise. 08:00. Uitandu-ma la ecranul telefonului am vazut chipul frumos si ochii albastri ai lui Ethan urmarindu-ma. Poza asta e asa de…vie.

 Am coborat cu obisnuita lene din pat si mi-am tarat picioarele spre baie. M-am imbracat intr-o pereche de pantaloni bleumarin cu talie inalta, o camasa alba si mi-am pris parul intr-un coc dezordonat. O singura privire pe ferestra m-a determinat sa-mi iau si un sacou-norii prevesteau ploaie. Am privit rezultatul in oglinda mandra de imagine.

In sala de mese, sau cum naiba s-o fi chemand erau numai Amanda si Valerie. Am rugat-o pe menajera sa-mi aduca micul dejun si am mancat in liniste. Dupa ce m-am plictisit de tacerea impusa de Amanda la masa(ma rog, doar cand nu e Ethan), am chemat-o pe Val la o plimbare prin gradina.

Ma privi cu luare-aminte si apoi spuse cu siguranta in voce:

-Ceva nu e in regula cu tine.

 Am mentionat cat o iubesc? Ma cunoaste atat de bine, ma intelege si ne iubim. Fizic nu semanam, dar suntem pe aceeasi lungime de unda. Este puternica, neinduratoare si stie cum sa obtina ce-si doreste.

-Mda, super, se vede? Spusei cu enervare.

-Te mai cunoaste cineva ca si mine? A, da, Ethan. Banuiesc ca el deja stie care-I treaba, asa ca, toarna!

 I-am povestit ce vazusem cu o seara inainte.

-Desi nu ma priveste, ma simt ciudat in legatura cu asta.

Val ma privi de parca o luasem razna, dar nu mai zise nimic. Ramase ganditoare, asa ca mi-am scos pachetul cu tigari m-am holbat furioasa la el timp de cateva minute. Tacuta mea prietena se trezi in sfarsit din vizare si-mi zise pe un ton glumet:

-O sa ia foc daca te mai uiti asa la el.

-Taci! Am sfatuit-o si apoi am luat-o de mana mergand cu viteza spre terasa in timp ce picaturile de ploaie faceau misto de mine.

Am privit cerul cu luare-aminte. Avea o ciudata nuanta cenusie. Eram obisnuita cu ploaia, doar locuiam in Anglia, dar cerul de azi era prea de tot.. Norii aia uriasi parca veneau catre mine si-mi faaceau in ciuda. Motivul, nu-l stiu exact, dar ma simteam prea ciudat ca sa caut si logica.Val mi-a observat preocuparea si mi-a zis:

-Da si pe mine ma ingrijoreaza-mai ales dupa ce mi-ai zis dimineata. Haide sa mergem, Sophia trebuie  sa soseasca.

Am cerut cate o cafea si ne-am asezat alaturi de Amanda in fotoliile commode din sufragerie. Era o camera primitoare. Mobila era in culori calde, peretii vopsiti in alb, efectul era foarte linistitor si in scurt timp trancaneam vesele uitand de ciudateniile intamplate.


...........................................................................
Primul capitol! Scuzati greselile si comentati! Hope you like it!

        

Eul Din Oglinda

Am inceput o poveste...originala, sper. De asemenea, imi doresc sa ma ajute cutiuta sa o duc pana la capat!
Sper sa va placa!
Kisses, Stephenie:X

Fani ai supranaturalului, va invit sa urmariti un serial deosebit de interesant. Supernatural ii prezinta pe fratii Winchester la vanatoare de supranatural. Atunci cand intalnesc demonul care le-a ucis mama, lucrurile se complica.
Serialul a terminat deja 6 sezoane iar al saptelea s-a anuntat pe data de 23 septembrie 2011.
Distributia interesanta si un soundtrack incredibil ma fac sa va indemn cu mana pe inima:UITATI-VA LA SUPERNATURAL!!!

My first blog...ooh I have emotions

Deeci dragilor, iata ca mi-am facut tupeu pentru un nou blog (primul, in orice caz)! 
Aici am de gand sa postez o poveste...fanfic sau...whatever dar si ideile spontane ce-mi vin si simt nevoia sa le impartasesc cuiva.  
See you soon,
Stephenie:X