Capitolul 4-Prin oras

Am aruncat o privire la fereastra si am observat cu stupoare ca incepuse sa se insenineze.

Am hotarat sa nu ma mai agit atat si sa ma imbrac lejer…cum nu ma mai imbracasem de mult. Am scotocit dupa blugii mei cu turul lasat si maioul alb identic cu cel al lui Ethan. M-am uitat prin dulapul de pantofi si am gasit exact ce imi trebuia: o pereche de tenesi clasici in alb si negru. Mi-am prins parul intr-o coada si m-am dus plina de speranta in fata oglinzii; speranta ca ma voi vedea numai pe mine si speranta ca dupa atata timp in care ma imbracasem mai mult pe gustul Amandei, look-ul imi va fi reusit.

Aveam ochii inchisi de teama. Am deschis unul si vazand ca in oglinda se reflecta numai expresia mea caraghioasa, l-am deschis si pe celalalt. Aratam bine. Numai ca, parca prea ingrijita. M-am apucat sa-mi ciufulesc coada si am deschis din nou dulapul in cautarea a ceva ce mi-ar intregi imaginea. Dupa ceva cautari am descoperit un siret foarte lung-probabil de hanorac. L-am pus la talia blugilor, acolo unde in mod normal era pozitionata cureaua, iar apoi am mai gasit alte cateva sireturi mai mici pe care le-am legat la o mana. M-am machiat foarte putin si am constatat satisfacuta ca eram gata.

Am iesit din camera fara geanta-imi pusesem telefonul in buzunar-si m-am indreptat spre cea a lui Val. Am intrat fara a ma mai obosi sa bat, dar prietena mea ciudata si maestra in disparitii nu era acolo. In schimb, din baie se auzea dusul.

 Dandu-mi seama ca voi mai avea de asteptat m-am dus spre laptopul ei deschis. Am vazut o fereastra de youtube pornita. Am dat play melodiei de acolo; nu imi era cunoscuta. O voce masculina foarte sexy canta despre un nene pe nume Orsen Brawl care avea o fiica si-a numit-o Rock’n roll. Desi versurile nu erau Shakespeare, melodia era chiar simpatica. Am batut cu mainile pe genunchi in ritmul melodiei pana cand am decis ca Val adormise in cada. 

Tocmai cand m-am ridicat, a iesit si ea din baie. Corpul ei zvelt era acoperit cu un prosop alb ca neaua ce abia ii acoperea “secretele”

-Era frumos sa-l fi luat si pe Ethan cu mine, am zis eu printre chicoteli. S-a strambat in directia mea si s-a indreptat spre tinuta asezata cu grija pe pat. Era…ciudat de normala. A luat-o inainte sa ma uit mai bine si a fugit cu ea catre baie.

In cateva minute s-a intors. Am ramas cu gura cascata. Nu stiam ca prietena mea putea sa nu exagereze. Era frumoasa. Culori calde, nimic tipator, tinuta era hippie si dulce.

Se parea ca de data asta eu eram ciudata. Am zambit gandindu-ma la asta, am luat-o pe Val de mana si am pornit catre camera lui Ethan. Nu am observat hainele lui, ci doar privirea. Ma topeam cand vedeam devotamentul, dragostea de acolo. L-am luat si pe el de mana si am mers spre sufragerie.

Aici se aflau Anna, cu o expresie foarte plictisita, Amanda, care sporovaia langa Sophia, iar cea din urma arata ca si cum avea sa adoarma in orice clipa. Cand ne-au vazut, ochii lor s-au facut cat farfurioarele de la setul de ceai.

-Mama, noi iesim in oras…zise Ethan calm.

 Amanda ne privea cu buzele stranse ca si cum ar fi obligat-o cineva sa manance lamaie*. Mi-a analizat tinuta cu aceeasi mutra acra, dar fara sa zica nimic. A evaluat-o si pe cea a lui Val, iar fata i s-a mai inseninat.

-Hei, zise Anna timid. Pot sa vin si eu cu voi? Apoi mai incet: mama ma plictiseste de moarte cu prelegerile despre cum trebuie sa amesteci in ceai sau despre pozitia corecta a calcaielor.

-Sigur, An am spus eu si i-am facut cu ochiul.

-Aaaa duceti-va copii. A facut o pauza si a continuat: Cand veniti?

Ethan ofta exasperat si izbucni:

-Mama! Dar i-am tras un cot in coaste, iar asta l-a calmat. Venim tarziu. De fapt, nu stiu cand venim. Poate ne desteptam si nu mai venim deloc. Daca nici poimaine nu suntem acasa, poti sa incepi sa-ti faci griji. A ranjit si a zis cat a putut de dulce: La revedere, mama!

Anna chicotea de mama focului. Ce-i drept, toti eram veseli in fata posibilitatilor. Dar mai intai, veam o dilema: a cui masina o luam?

Eu pusesem mana pe un superb Chevy Impala din ‘67, Ethan avea un Jeep negru, iar Val avea  o decapotabila gri-metalizat. Anna impartea o masina cu Amanda.

 Am decis sa luam masina lui Ethan deoarece era cea mai mare si cea mai comoda.

-Ia ziceti, domnisoarelor, unde sa mergem?

Ca raspuns la expresia fetei lui, am raspuns:

-Zic sa nu o imbolnavim pe Amanda, asa ca…mai bine ramanem in Londra.

-Bine, zise el imbufnat. Am inceput sa rad si la fel au facut si Val si Anna de pe bancheta din spate.

 M-am aplecat peste centura de siguranta nefolositoare si l-am sarutat. Buzele sale erau ca un val de aer proaspat. Daca inchideam ochii in timp ce il sarutam, as fi putut jura ca sunt pe o plaja din Caraibe unde briza calda imi mangaie fata.

Dar l-am lasat sa conduca, am dat play curioasa sa aud ce muzica asculta acum si am inchis ochii.
Era Bad things-Jace Everett. Iubeam melodia aia. Am inceput cu totii sa fredonam “I wanna do bad things with you! I wanna do real bad things with you!”

 Am oprit la o pizzerie oarecare si am intrat. Cum afara era destul de cald, aerul conditionat dinauntru era relaxant. Ne-am asezat veseli la masa si am inceput sa sporovaim. In timpul discutiei animate in care vorbeam toti si nimeni nu asculta, am simtit cum ceva umed mi se prelinge pe fata. Am fugit la baie fara ca macar sa ma scuz; m-am dus direct la oglinda. Pe ea scria “I’m still here.” Nu era asa inspaimantator, mesajul putea fi pentru oricine, dar in partea dreata a oglinzii foarte jos, scria “to Eva J.”

Am luat repede cateva servetele si am sters oglinda. Pe obraz imi stralucea o lacrima. Am sters-o repede sperand sa nu mai apara si altele. Usa baii se deschise, iar Val era in cadrul ei.

-Hei, ce-ai patit? ma intreba ea ingrijorata.

-N-n-am nimic, am zis. Vocea imi tremura. Mi-am dres-o si am continuat relaxata: mama, nu pot sa merg singura la baie de-acum?

Val rase. Dar in ochi ii puteam citi curiozitatea. Dar nu era o curiozitate nesuferita, ea chiar era ingrijorata.

Am ignorat-o si am zambit in continuare. Cred ca aratam stupid. Oricum, am mers catre masa. Mica mea “escapada” nu fusese observata asa ca m-am asezat nonsalanta la masa incercand sa ignor sentimentul de neliniste. Am reusit pe deplin; in 10 minute uitasem complet de griji.

*  *  *  

Ziua a trecut repede. Ne-am rugat de pizza aia vreo doua ore, iar cand am decis ca nu mai putem manca am mers catre parc. Era foarte frumos acolo. Era o mica padure in centrul orasului. Exista si un lac acolo, pe marginea caruia am stat cu totii mult timp.

Priveam apa de paca acolo ar fi ascunse rezolvarile tuturor problemelor mele…de parca acolo ar fi secrete nebanuite sau comori nepretuite. Undele apei erau in concordanta cu gandurile mele ciudate. Se miscau lin, in acelasi timp ca mai apoi sa se piarda si sa se formeze altele. Eram hipnotizata de ele si nu am observat cum cerul se intuneca incet, incet, racoarea serii infiltrandu-se adanc in corpul meu amortit.

O mana calda imi atinse umarul si ma facu sa tresar. Era Ethan. Se aseza langa mine tacut privind catre apa.

-Pot sa vad ce te atrage asa mult la ea, zise. E misterioasa, parca ar ascunde mii de secrete. E frumoasa. Exact ca tine.      

Mi-am indreptat fata catre el.

-Cred ca miile secrete pe care le pastreaza sunt de fapt miile de ganduri ale miilor de oameni care au fost aici.

Zambi si se ridica.

-Haide. Trebuie sa trecem mai intai pe la magazin si apoi mergem la un club.

Familia Kennedy avea un magazin modern de haine. Era de asemenea locul perfect pentru noi cand ieseam in oras. Daca era cald afara primeam un pahar cu apa limpede si rece, daca era frig, un ceai fierbinte ne incalzea, toate astea fara ca vanzatoarele sa se uite chioras la noi, cum se obisnuieste. Nu. Aici erau doua femei vesele. Una era de vreo treizeci si ceva de ani, iar cealalta avea in jur de cincizeci.

Am mers pana acolo veseli si galagiosi. Cred ca eram cel mai galagios grup de englezi aristocrati pe care ii vazuse Londra pe ziua respectiva sau chiar mai mult.

Odata ajunsi, m-am simtit normala din nou. Magazinul familiar ma inveseli si am mers senina  printre standuri cautand o tinuta potrivita. Valerie mi se alatura in scurt timp. Parea ca a uitat de comportamentul meu ciudat si am comentat amandoua vesele pe marginea hainelor probate  pana le-am gasit pe cele potrivite.Val isi alese o tinuta ciudat de eleganta pentru ea “all black”. Eu mi-am luat un top lejer, niste pantaloni scurti din piele, jampiere, bocancei si...gata.

Am observat-o pe Anna aproape de noi. Isi luase si ea o rochita eleganta si scurta, iar Ethan avea o camasa simpla. Ferchezuiti cu totii, ne-am urcat in masina si ne-am dus la club pe care il stia el.

 Eu aveam de gand sa ma imbat. Nu mai facusem asta de o multime de timp, asa ca un gest necugetat ma atragea. Am decis sa le impartasesc idea mea si celorlalti. Ethan mi se altura, la fel si Val. Noroc cu Anna, careia nu-i placea deloc sa bea. Avea cine sa conduca pana acasa. Nici  eu nu puteam zice ca imi place sa beau. Nu. Dar cateodata e amuzant sa nu mai gandesti si sa te porti diferit sub influenta alcoolului.

Ne-am asezat la o masa in timp ce Ethan a mers sa comande ceva de baut.

Aveam noroc si cu muzica. Era o trupa ce canta al naibii de bine. Pe cand iubitul meu se intorcea cu berile noastre eu vroiam sa dansez. El zicea ca n-are chef de dans acum asa ca am luat-o pe Val. Am inceput sa ne miscam amandoua pe melodia ritmata pana cand un baiat a venit sa ni se alature. I-am predat-o pe Val si m-am dus la Ethan tarandu-l pana in milocul ringului. Si lui ii placea sa danseze asa ca distractia a inceput.

Un tip a invitat-o si pe Anna dar nu ma interesa asa de tare cine era ca sa ma apuc sa-l analizez.

Eu si Ethan am decis sa nu mai bem si am iesit afara sa ne limpezim creierele.

El si-a aprins o tigara zicand ca fumul il va ajuta sa–si revina. Eram putin sceptica in legatura cu asta dar l-am lasat in pace. Nu era un copil, nu avea nevoie de dadaceala cuiva, cu atat mai putin de a mea.

A avut dreptate, totusi. A devenit mai coerent, iar aerul curat m-a ajutat si pe mine.

 Am intrat inapoi si ne-am uitat dupa fetele noaste. Anna avea un suc in fata si vorbea cu o tipa pe care nu o stiam, iar Val dansa de mama focului cu un baiat brunet. Nu il stiam, si nici Ethan. Spre mirarea mea, niciunul din ei nu parea beat, dar n-o vazusem niciodata sa danseze asa liber si mai ales cu un necunoscut.

 Am luat-o putin afara si am vorbit cu ea. Era ok, nu era nici beata si nici drogata cum m-as fi asteptat. Ea imi zambea smechereste.

-Dragut tipul, am zis incercand sa par nonsalanta.

-Da, e chiar simpatic, zise. E american. Nu stiu de ce, dar raspunsul ei nu m-a mirat. Ma asteptam sa nu fie de pe aici.

Fata ei se schimba putin si zise:

-Totusi nu stiu ce e de capul lui. Poate sunt prea suspicioasa, dar mi-a facut nu stiu cate invitatii afara dupa ce vedea ca mai beam o bere. Si tu nu erai aici ca sa ma pazesti, zise ironic.

-Asta-i fata mea! Fa-l praf! Hai sa mergem.

Am intrat, dar frumuselul lui Valerie nu se vedea pe nicaieri.

-L-am pierdut…zise ea cu falsa tristete. Apoi, un ranjet ii aparu pe fata si zise simplu: Let’s party!

Pe la ora 4:00 AM eu si gasca eram la masa. Parca eram niste ingersi, toti aveam in fata sucuri naturale ca sa nu mirosim a bautura cand ajungem acasa. Ma rog, doar daca Amanda e asa disperata sa ne astepte.

De parca mi-ar fi citit gandurile, Ethan zise:

-Ce-ar fi sa nu ne mai intoarcem acasa dimineata? Sa-si streseze mama putin capsorul ala coafat. Am ranjit; Val rase; Anna se incrunta. Stai. Ceva nu se potrivea.

-De ce se incrunta mezina noastra?

-Ganditi-va putin! Zise ea calm. Ethan era nervos cand a plecat de acasa, ati baut toata noaptea…credeti ca n-are motive sa se ingrijreze?

-Haide, Ann, zic eu distrata. Ne ducem si noi la un hotel, maine vedem noi ce mai facem…Suntem tineri. Avem dreptul la distractie, nu?

-Stii ce? Se enerva ea. Daca vrei sa petreci mai mult timp cu fratele meu, da-i drumul! Dar faceti-o cum trebuie si nu ne obligati si pe noi sa fim martori. Tonul ei era din ce in ce mai ridicat.

-Mmm unde vrei sa ajungi cu asta? Am zis eu confuza. Chiar daca efectul bauturii mai trecuse, eram ametita si nu imi dadeam seama ce vrea sa zica.

-Offff trebuia sa-mi las marele discurs pentru cand veti fi mai treji…dar nu inteleg ce mai asteptati. Adica, zise ea sfioasa trecandu-si mana prin par, de ce nu va…casatoriti?
......................................................................
Aici este capitolul 4. Scuze, unele fraze sunt cam seci, dar astazi am scris cam trei patrimi din el si imaginatia mea nu a cooperat prea bine in unele locuri.
Comentati, va rog! si daca va place, si daca nu.
Aici sunt melodiile din capitol: