Capitolul 8-Ma las, de data asta chiar ma las!

Visul ala...o, Doamne! Ma speriase atat de tare incat am aruncat toate prafurile pe care le mai aveam. Am hotarat sa nu mai pun mana pe droguri pentru mult timp.

Am mers ametita la baie, am facut un dus cu gandul sa cobor la micul dejun. In schimb, m-am intors in pat si am intrat intr-un somn profound.

 * * * 

Astarte P.O.V

Te-ai prins. Numele meu este Astarte si am…ei bine, nu stiu exact cati ani am. Stiu doar ca acum cinci sute de ani m-am trezit intr-o camera de hotel langa Andras si Lamia.

 Eu sunt demon. Si Andras la fel, iar Lamia este…n-am stiut niciodata cu exactitate ce. Ea ma considera o fiinta inferioara, un gandac de care se poate descotorosi. Si stiu ca si Andras are aceeasi parere despre mine, dar n-o arata. De-asta nimeni nu mi-a zis ce este Lamia. Stiu doar ca se poate transforma oricand intr-un sarpe urias si ca pana si lui Andras ii este frica de ea.

 Eu sunt un fel de marioneta pentru amandoi. Andras ma foloseste cand are chef de sex, iar pentru Lamia sunt doza zilnica de stres. Si eu am aceeasi parere despre ea, asa ca nu ma deranjeaza.

Am ramas cu ei doar pentru ca nu cunosc pe nimeni altcineva in toata lumea si desi sunt puternica, (doar sunt demon) nu m-a invatat nmeni cum ar trebui sa-mi folosesc puterile. Singura chestie pe care stiu c-o pot face este sa-mi creez un scut. Asta ma ajuta cand Lamia se pregateste sa ma muste. Fata aia e letala.

Desi ne stim de cinci sute de ani, cand eu nu stiam nimic inafara de numele meu, stiu doar foarte putine despre cei doi “binefacatori” ai mei. Ei mi-au spus ca sunt frati, dar mi se pare imposibil. Se comporta de parca s-ar uri, luptele fiind chestii care se intampla zilnic. Ciudat este ca se privesc foarte rar, iar atunci cand o fac, camera se umple de tensiune si pasiune. Am dat odata peste “frati” facand sex, dar nu mi-am facut simtita prezenta, pentru ca probabil diva mi-ar fi rupt capul. N-am vazut niciodata ceva mai salbatic, mai plin de pasiune.

Mi-am dat seama totusi ca Lamia poate fi capabila de sentimente adevarate, atunci cand s-a certat cu Andras si l-a Muscat. Probabil ar fi murit, dar ea i-a scos veninul, iar cand m-a observat m-a aruncat pe geam. Mi-am piersut cunostinta, iar dupa ce mi-am revenit am observat ca ea il privea-socant-duioasa, iar cand Andras s-a trezit l-a sarutat atat de dulce incat pentru o clipa n-am putut s-o dispretuiesc. Totusi, dup ace el s-a pus pe picioare, au reinceput sa se ignore.

E normal? Nu, nici n-ar fi trebuit sa ma astept.

Acum Andras e fascinat de o femeie cu parul rosu. E frumoasa, intr-adevar, dar este om. Lamia e cat se poate de indignata si de data asta chiar ii dau dreptate. Oameni? N-am nevoie. Dar cum parerile mele nu conteaza, aveam speranta ca diva ii va baga lui Andras mintile-n cap.

Si acum suntem in acelasi hotel cu roscata, spre surprinderea mea. Am vazut-o privindu-ne si la cat a enervat-o gestul acela pe diva, ma asteptam sa se transforme in restaurant si s-o muste de capul ei rosu.  N-a facut-o.  Si ea, ca si Andras pare atrasa.

Un om. Cred ca mai bine ma duc sa ma culc. Nu ma pot hrani din sentimentele altora fara sa-mi fac somnul de frumusete mai intai.

 * * *

Eva P.O.V

M-am trezit mlt mai tarziu decat planuisem, aproape de ora ceaiului. Am decis sa-l ratez, dar o menajera la vreo optsprezece ani mi l-a adus in camera. I-am dat un bacsis generos si am mers pe terasa pentru a admira Canterbury. Mai erau cateva ore pana la amurg iar eu eram epuizata si nu aveam chef sa ies.

M-am imbracat cu niste jeansi comozi si cu o camasa masculina si am luat “The woman in black” din valiza.

Dupa vreo ora, m-am plictisit si am decis ca vreau sa vad un film. Ma gandeam sa ma uit la filmul copilariei mele, Harry Potter, dar am decis ca putin aer curat mi-ar face bine si am plecat in oras sa gasesc un cinema.

Cand am ajns aproape de masina, mi s-a parut ca vad o silueta intunecata langa ea, dar  mi-am dat seama ca nu era nimeni acolo.

Uimita, am condus neobisnuit de prudent cautand umbre si ochi care sa ma priveasca malefic. Am decis ca innebunesc si ca nu e OK sa ma gandesc la astfel de tampenii.

Am intrat la Abduction, iar in semiobscuritatea salii de cinema imi puteam usor imagina un strain furisandu-se in spatele meu. Pe la jumatatea filmului am reusit sa ma relaxez si m-am bucurat de el.

Pe drumul spre hotel deja nu ma mai bantuiau ciudatele ganduri si ma simteam mai bine. Lumina alba si placuta a camerei mele m-a invaluit, iar dupa o baie fierbinte cu spuma m-am bagat in pat amintidu-mi promisiunea pe care mi-o facusem: ca inainte sa plec, sa o vizitez pe mama.

O lacrima mi-a ars obrazul, dar nu le-am mai simtit si pe urmatoarele, deoarece am intrat intr-un somn adanc si fara vise din care aveam sa ma trezesc mai tulburata decat fusesem.

 * * *

Andras P.O.V.

Cine e ea? O insipida muritoare? Sau nu. Daca-I asa, de ce-mi pierd eu vremea cu ea?

De ce nu i-o daruiesc Lamiei pentru amuzament? De ce simt ca, daca I s-ar intampla ceva, mi s-ar intampla si mie un lucru ingrozitor?...de ce? Shit. Oamenii sunt asa de prosti, cu o minte uman de simpla, dar totusi asa de complicati…

Azi am fost neatent, ma putea vedea…ma obsedeaza fata aia. Roscata mica, nesuferita si totusi…. Yep. O iau razna. Cred ca mai bine ii fac o vizita lui Astarte.

..............................................................................................

Hei, lume! Acest capitol este scris de ceva vreme dar pur si simplu n-am avut timp sa-l corectez si sa-l postez. Sper ca nu v-ati pierdut interesul, mai ales ca nu prea exista actiune. 

Am postat si la rubrica personajelor, aici.